Activitatea vamală include promovarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală, alte activităţi de promovare a politicii vamale. Autoritatea publică de specialitate care exercită conducerea efectivă a activităţii vamale în Republica Moldova este Serviciul Vamal. Organele vamale sunt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale şi posturi vamale. Totodată, în raporturile procesuale civile, birourile vamale constituie subiecte distincte de Serviciul Vamal. Această distincţie rezultă din faptul că birourile vamale sunt persoane juridice în sensul art.55 Cod civil, cu patrimoniu distinct, cu cod fiscal propriu, ştampilă, regulament, antet etc., fapt ce implică exercitarea de sine stătătoare a drepturilor şi obligaţiilor sale procesuale prevăzute de legislaţia în vigoare. Generalizarea practicii aplicării de către instanţele de contencios administrativ, care au ca obiect contestarea actelor, acţiunilor, inacţiunilor organelor vamale, a demonstrat că, în majoritatea cazurilor, instanţele aplică corect legislaţia vamală şi prevederile Legii contenciosului administrativ la soluţionarea acestei categorii de pricini. Însă, există şi unele cazuri când instanţele au aplicat neuniform legislaţia materială şi procedurală la examinarea pricinilor în cauză. În continuare, afirmăm că modalitate de examinare a petițiilor cetățenilor Republicii Moldova, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor în scopul asigurării protecției drepturilor și intereselor legitime este reglementată de Legea cu privire la petiționare nr.190- XIII din 19.07.1994. Astfel, prin petiţie, în sensul prezentei legi, se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri. Cererea prealabilă se adresează organului emitent. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, organului emitent sau organului ierarhic superior. Petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă. Petiţia se depune în scris sau în formă electronică în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. Petiţia în formă electronică trebuie să corespundă cerinţelor faţă de documentul electronic, inclusiv aplicarea semnăturii digitale, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Petiţiile, în care este atacat un act, o decizie, o acţiune ori inacţiune a unui organ administrativ sau persoană oficială, care au lezat drepturile şi interesele legitime ale petiţionarilor, se adresează organului ierarhic superior de primă instanţă. Petiţiile, în care sânt atacate deciziile organizaţiilor care nu au organele lor superioare, precum şi deciziile executivelor raionale, primăriilor oraşelor de subordonare republicană, se adresează instanţei de contencios administrativ. Petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile lucrătoare, iar cele care nu necesită o studiere şi examinare suplimentară – fără întârziere sau în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării. Art. 8 alin.(2) al legii menționate supra stabilește că termenul de examinare a petiţiei poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare de către conducătorul organului corespunzător, fapt despre care este informat petiţionarul, dacă: a) sânt necesare consultări suplimentare pentru întocmirea răspunsului la petiţie; b) petiţia se referă la un volum complex de informaţii sau dacă se impune studierea unor materiale suplimentare ce urmează a fi selectate şi folosite pentru întocmirea răspunsului. Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiţionarului. Petiţiile (cererile) prin care se solicită o informaţie oficială se examinează în termenele stabilite în legislaţia privind accesul la informaţie. Petiţiile care conţin elemente de extraneitate se examinează în termen de până la 90 de zile lucrătoare, cu condiţia ca, în termen de 30 de zile lucrătoare, petiţionarului să i se expedieze un răspuns prin care să fie informat despre măsurile întreprinse în vederea soluţionării petiţiei sale. În cazul în care petiţionarul nu este de acord cu răspunsul primit, el are dreptul să sesizeze instanţa de contencios administrativ în modul stabilit. Petiţiile trebuie să fie semnate de autor, indicându-se numele, prenumele şi domiciliul. Petiţiile în formă electronică conţin informaţii privind numele, prenumele, domiciliul şi adresa electronică a petiţionarului. Petiţiile ce nu întrunesc condiţiile prevăzute de prezenta Lege se consideră anonime şi nu se examinează. Organul sau persoana oficială are dreptul să nu examineze în fond petiţiile care conţin un limbaj necenzurat sau ofensator, ameninţări la securitatea naţională, la ordinea publică, la viaţa şi sănătatea persoanei oficiale, precum şi a membrilor familiei acesteia şi se vor remite organelor de drept competente. Dacă textul petiţiei nu este lizibil şi nu poate fi citit sau petiţia conţine informaţii insuficiente şi neconcludente referitor la problema abordată, petiţia nu se va examina, iar organul sau persoana oficială va informa petiţionarul despre motivul neexaminării, în cazul în care numele şi adresa indicate pot fi citite. La judecarea litigiilor legate de aplicarea legislaţiei vamale, instanţele de contencios administrativ vor aplica prevederile Constituţiei Republicii Moldova, Codului vamal, adoptat prin Legea nr.1149-XIV din 20.07.2000, Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 şi prevederile altor acte legislative, ce reglementează acest gen de raporturi. În sensul art.2 al Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii. Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ, precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. În continuare, Persoană vătămată într-un drept al său – este orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. În sensul Legii supra numite, cererea prealabilă reprezintă cererea prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ. Fiind coroborate prevederile 297 alin.(1) din Codul vamal cu prevederile art.3 din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ pot fi actele administrative cu caracter normativ şi individual ale organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali, acţiunile sau inacţiunile acestora, referitoare la efectuarea controlului vamal, a vămuirii, a actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală, cu răspundere materială sau la cercetarea contravenţiei vamale, cu răspundere materială. Alin.(2) al art.3 din Legea contenciosului administrativ, prevede că ”obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.” Totodată, prevederile art. 4 al aceleași Legi reglementează actele ce nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ după cum urmează: ”a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a prezentei legi; b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova; c) legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărârile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sunt supuse controlului de constituţionalitate; d) actele de comandament cu caracter militar; f) actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară; g) actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin domeniului său privat; h) actele administrative emise pentru executarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile.” Art. 14 al Legii contenciosului administrativ prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Termenul de 30 de zile specificat nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ. Art. 15 al aceleiași Legi reglementează procedura de examinare a cererii prealabile. Astfel, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel. Organul emitent este în drept: a) să respingă cererea prealabilă; b) să admită cererea prealabilă şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ. Organul ierarhic superior este în drept: a) să respingă cererea prealabilă; b) să admită cererea prealabilă şi să anuleze actul administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu acordul său. Pot fi contestate în contenciosul administrativ actele de sancţionare economică, decizia de aplicare a răspunderii materiale pentru contravenţia vamală, prevăzută de art.231 Cod vamal, decizia de regularizare, actul de inspecţie, decizia de încasare silită a obligaţiei vamale, actul de sechestru etc., întocmite de organele vamale, precum şi alte acţiuni sau inacţiuni ale organelor vamale, în conformitate cu Legea contenciosului administrativ, deoarece provin de la o autoritate publică şi stabilesc pe cale unilaterală o obligaţie în sarcina unui subiect de drept, parte într-un raport juridic de drept public. Se atenţionează că procesele verbale şi actele (rapoartele) întocmite în baza controlului efectuat constituie acte preparatorii, care pot fi contestate în instanţă de contencios administrativ concomitent cu actul administrativ contestat. În cazul în care, prin aceste acte, se aplică sancţiuni pecuniare aferente taxelor şi impozitelor sau sancţiuni de altă natură, actele menţionate pot fi contestate în ordinea contenciosului administrativ. Dacă prin procesul verbal al contravenţiei vamale se constată o contravenţie prevăzută de Codul contravenţional, atunci actul poate fi contestat în ordinea prevăzută de legislaţia contravenţională. Dispoziţiile de suspendare a conturilor bancare (art.129 alin.(5) Cod vamal), care reflectă strict obligaţiile vamale, stabilite în baza deciziilor de regularizare, nu pot fi contestate separat în instanţele de contencios administrativ, întrucât sunt acte de executare a obligaţiilor vamale nestinse şi/sau neanulate, şi nu sunt acte administrative, potrivit legii contenciosului administrativ. În acest sens, pot fi contestate concomitent cu actele administrative, în al căror temei a apărut obligaţia vamală. În cazul în care dispoziţiile de suspendare a conturilor bancare reflectă o situaţie diferită de obligaţiile vamale obligatorii, stabilite prin deciziile de regularizare, acestea pot fi contestate separat în procedura contenciosului administrativ, în partea depăşirii obligaţiilor vamale constatate. Prin urmare, atragem atenția asupra fiecărui act administrativ în parte: Prin prisma pct.1 lit.v) din Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, prin procedee informatice, aprobate prin Ordinul Serviciului Vamal nr.480-O din 18.12.2006, actul de inspecţie este definit ca document electronic ASYCUDA World, întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate, nereale sau lipsa unor acte, referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale. Actul de inspecție cuprinde următoarele date aferente fiecărei declaraţii vamale: denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regim vamal, numărul fiecărui articol ce face obiectul declaraţiei, rezultatele examinării, măsuri luate şi sancţiuni aplicate, informaţii suplimentare privind documentele întocmite cu ocazia măsurilor întreprinse sau sancţiunilor aplicate. Semnarea lui de către utilizatorul sistemului informatic are semnificaţia luării la cunoştinţă şi acceptării rezultatelor controlului. În procesul de control ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale validate pe culoarul albastru de control vamal, se va întocmi/actualiza actul de inspecţie. Totodată, menționăm că în conformitate cu pct.6 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiția Republicii Moldova ”Cu privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislației vamale nr.4 din 24 decembrie 2010 - Actul de inspecţie este un act unilateral de voinţă şi purtător de efecte juridice, deoarece, prin emiterea lui, sunt stabilite anumite obligaţii în sarcina declarantului, care poate fi utilizat numai în cadrul implementării modulelor Sistemului Informaţional ASYCUDA World, faţă de utilizatorii acestui sistem, în cazul prelucrării declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice. Actul de inspecţie în Sistemul Informaţional ASYCUDA nu poate fi perfectat mai târziu de momentul efectuării procedurilor vamale. Actul prin care se modifică cuantumul obligaţiilor de import urmează să fie motivat pe baza informaţiilor din Sistemul Informaţional ASYCUDA. Actul de inspecţie care stă la baza unui proces-verbal privind săvârşirea unei contravenţii vamale cu caracter material sau care propune prezentarea de acte suplimentare pentru stabilirea valorii în vamă, se consideră act preparator şi nu poate fi contestat separat, ci doar concomitent cu decizia de sancţionare ca act administrativ. În pct.78 din Ordinul Serviciului Vamal nr.63-O din 11.01.2013 ”cu privire la aprobarea Normelor metodologice privind realizarea controlului ulterior prin audit post-vămuire şi reverificarea declaraţiilor vamale” se stipulează că pe baza Actului de audit post-vămuire, a Procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale, precum şi a Notei de constatare după caz, în conformitate cu prevederile art.1811 alin.(3)-(6), art.1272-12713, art.2023 alin.(2) lit.e), art.2027 din Codul vamal, Ordinului Serviciului Vamal nr.333-O din 31 iulie 2014, se emite actul – “Decizia de regularizare”. Acest act constituie titlu de creanţă şi este un act administrativ care poate fi contestat în conformitate cu Codul vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, şi alte acte legislative în vigoare. P.79 al acestui Ordin menționează că în cazurile când obligaţiile vamale recalculate nu pot fi încasate de la plătitorul vamal pe numele cărui a fost emisă decizia de regularizare, organul vamal va emite o altă decizie de regularizare pe numele persoanei solidar responsabile cu plătitorul vamal, în baza art.1272-1276, 1278-12711 din Codul vamal. Decizia de regularizare, emisă în baza notei de constatare, procesului-verbal de reverificare, precum şi a actului de audit post-vămuire, constituie actul prevăzut pentru încheierea din oficiu a regimurilor vamale suspensive sub care au fost plasate mărfurile. În Codul Vamal al Republicii Moldova în articolul 127¹³ este reglementată noțiunea Deciziei de regularizare, care reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei şi/sau anulării obligaţiei vamale, a restituirii drepturilor de import sau de export plătite ori percepute în plus şi a măsurilor de politică economică şi care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoştinţă plătitorului vamal. Titularul obligaţiei vamale semnează decizia de regularizare chiar şi în caz de dezacord şi poate fi atacată, în caz de dezacord, în conformitate cu prevederile prezentului cod. Decizia de regularizare se întocmeşte în cazurile prevăzute în Ordinul Serviciului Vamal nr.333-O din 31.07.2014 ”cu privire la formularul, modul de completare şi utilizare a Deciziei de regularizare”. Titularul obligaţiei vamale semnează decizia de regularizare chiar şi în caz de dezacord, iar în cazul refuzului sau neprezentării pentru semnare, decizia de regularizare este executorie, dacă acesta a fost comunicat titularului obligaţiei vamale în modul corespunzător. Ordinul SV nr.333-O din 31.07.2014 cu privire la formularul, modul de completare și utilizare a Deciziei de regularizare pct.5. stabilește data aducerii la cunoştinţa plătitorului vamal a deciziei de regularizare se consideră: a) data semnării acesteia de către plătitorul vamal; b) data indicată în avizul de recepţie, care confirmă recepţionarea acesteia de către plătitorul vamal; c) ziua publicării comunicatului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Anularea deciziei de regularizare de către Instanţa de judecată/ Serviciul Vamal se efectuează prin întocmirea şi aprobarea unei noi decizii de regularizare, indicând suma anulată precum şi cuantumul obligaţiei vamale spre restituire, în rubricile respective. Modificarea deciziei de regularizare prin corectarea erorilor comise în aceasta, în partea ce ţine de obligaţia vamală calculată, se efectuează prin întocmirea şi aprobarea unei decizii de regularizare suplimentare, indicând după caz, diferenţa sumei modificate spre încasare/spre anulare, precum şi cuantumul obligaţiei vamale spre restituire, în rubricile respective. Corectarea erorilor comise într-o decizie de regularizare, ce nu ţin de obligaţia vamală calculată, se efectuează pe unul din exemplarele originale ale deciziei de regularizare rămase organului vamal şi se semnează de către colaboratorul vamal care a efectuat corectarea. După corectarea erorii, organul vamal remite imediat plătitorului vamal, o copie autentificată a deciziei de regularizare corectate, prin scrisoare poştală recomandată cu aviz de recepţie. În caz de dezacord, decizia de regularizare poate fi atacată în instanţă de contencios administrativ în conformitate cu prevederile Codului vamal şi Legii contenciosului administrativ. La fel, în condiţiile Codului vamal şi Legii contenciosului administrativ, pot fi contestate de către persoana controlată şi rezultatele controlului ulterior, prin audit post-vămuire sau reverificarea declaraţiei vamale. Actul de audit post-vămuire reprezintă un document de forma stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de colaboratorul vamal al organului care a exercitat controlul, în care se consemnează rezultatele auditului post-vămuire. Procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale reprezintă un document de forma stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de colaboratorul vamal al organului care a exercitat reverificarea declaraţiei vamale, în care se consemnează rezultatele controlului. În baza actului de audit post-vămuire/procesului-verbal de reverificare a declaraţiei vamale, organele vamale întreprind măsuri de calculare şi încasare a obligaţiilor vamale constatate, conform procedurii stabilite de legislaţie (art.2029 Cod vamal). Art. 442 alin.(1)Cod Contravențional reflectă noțiunea unui alt act administrativ ce este pasibil de a fi contestat la Serviciul Vamal si anume procesul - verbal de contravenție. Astfel, procesul-verbal cu privire la contravenţie este un act prin care se individualizează fapta ilicită şi se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale şi a probelor acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa lui. Alin. (11) al aceluiași articol stabilește că procesul-verbal de control, întocmit conform prevederilor Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, substituie procesul-verbal cu privire la contravenţie şi are regim juridic şi forţă juridică similare dacă în el se constată fapta contravenţională cu respectarea cerinţelor stabilite de prezentul cod. Dacă prin procesul verbal al contravenţiei vamale se constată o încălcare prevăzută de Codul contravenţional, atunci actul poate fi contestat în ordinea prevăzută de legislaţia contravenţională. Pornind de la titlul art.231 Cod vamal – Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere materială –, urmează de menţionat că, în aceste cazuri, este vorba de contravenţii vamale care prevăd sancţiuni materiale, şi nu contravenţionale, exprimate prin încasarea amenzii (art.232 Cod vamal), calculate în procente din valoarea mărfurilor ce constituie obiect al contravenţiei, pe când în cazul încălcărilor contravenţionale, se aplică sancţiunea contravenţională sub formă de amendă exprimată în unităţi convenţionale. La fel, este diferită şi procedura de soluţionare a acestor contravenţii. Astfel, cererile privind contestarea deciziilor cu privire la sancţiunile vamale prevăzute de art.231 Cod vamal sunt examinate în instanţă de contencios administrativ, iar cererile de contestare a proceselor verbale sau a deciziilor cu privire la răspunderea contravenţională sunt examinate conform cerinţelor Codului contravenţional. Deci, în asemenea condiţii, este indispensabil de a delimita tipurile de contravenţii vamale cu sancţionare materială de cele cu răspundere contravenţională, ce atrag după sine aplicarea sancţiunilor contravenţionale sub formă de amendă în unităţi convenţionale, indiferent de existenţa modalităţii unice de perfectare a procesului verbal privind contravenţia vamală. În conformitate cu art.234 Cod vamal, în cazul contravenţiei vamale, atât cu răspundere materială, cât şi cu răspundere contravenţională, colaboratorul vamal întocmeşte proces-verbal, conform prevederilor Codului contravenţional. Se atenţionează că, în baza proceselor verbale privind contravenţia vamală, în cazul contravenţiei vamale cu răspundere materială, persoana este trasă la răspundere materială în baza deciziei organului vamal cu privire la sancţionarea materială prevăzută de art.231, 232 Cod vamal, iar în cazul încălcării contravenţionale, persoana este trasă la răspundere contravenţională în temeiul deciziei de sancţionare, în baza procesului verbal de aplicare a sancţiunii contravenţionale. Reprezentarea contravenientului (persoană juridică, persoană fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător) în cadrul procesului privind contravenţia vamală se va realiza de către administrator fără delegaţie sau de către un reprezentant împuternicit prin procură. În cazul contravenţiilor vamale cu sancţionare materială (art.231, 232 Codul vamal), neindicarea în procesul verbal cu privire la contravenţie a datelor privind informarea contravenientului despre dreptul de a plăti jumătate din amendă dacă amenda este plătită în cel mult 72 de ore de la stabilirea ei nu va duce la anularea acestuia, dat fiind faptul că, Codul vamal nu prevede o asemenea exonerare de sancţiune materială. După cum s-a menţionat mai sus, conform art.234 Cod vamal, în cazul de contravenţie vamală, colaboratorul vamal întocmeşte proces-verbal, conform prevederilor Codului contravenţional. În conformitate cu art.443 alin. (11) Cod contravenţional, în cazul deciziei de sancţionare, partea rezolutivă a procesului verbal va cuprinde şi date privind informarea contravenientului despre dreptul de a plăti jumătate din amendă dacă amenda este plătită în cel mult 72 de ore de la stabilirea ei. În caz contrar, neconsemnarea în procesul verbal cu privire la contravenţie a datelor şi faptelor indicate la art.443 Cod contravenţional are ca efect nulitatea acestuia. Faptul că acesta este un drept al contravenientului în cadrul sancţionării materiale este stabilit şi prin dispoziţiile art.254 Cod vamal, care prevede că drepturile şi obligaţiile contravenientului sunt prevăzute de Codul contravenţional. Or, art.34 alin. (3) din acelaşi Cod stipulează că, contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În continuare, atragem atenția Dvs. asupra unui alt act administrativ și anume Decizia de clasificare a mărfurilor. În conformitate art.141² Cod vamal, clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant. Ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor şi normelor metodologice existente. În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor, prin emiterea deciziei de clasificare a mărfurilor. Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. În cazul dezacordului cu aprecierea poziţiei tarifare a mărfurilor realizată de organul vamal şi explicaţiile din decizia respectivă, declarantul este în drept să conteste decizia în modul prevăzut de legislaţia în vigoare. Clasificarea mărfurilor se efectuează în corespundere cu Legea nr.172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor. Conform art.II. al Legii nr.172, în cazul apariţiei unor divergenţe la clasificarea şi codificarea mărfurilor, se dispune utilizarea Notelor explicative ale Convenţiei internaţionale, privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 14 iunie 1983, aprobat de Organizaţia Mondială a Vămilor, la care Republica Moldova este parte. În conformitate cu articolul 141² alin. (4) Cod vamal ”Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. Declarantul este în drept să conteste decizia în modul stabilit de legislaţia în vigoare”. P.52 din Regulamentul privind decizia de clasificare a mărfurilor aprobat prin Ordinul Serviciului Vamal nr.296-O din 19 august 2016 în colaborare cu art.141² alin.(4) Cod vamal, reglementează faptul că decizia de clasificare a mărfii este obligatorie şi poate fi contestată în modul stabilit la art.288-298 Cod vamal. În concluzie, prin prisma celor reliefate, conchidem că în conformitate cu art.289 Cod vamal, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei sau efectuării acţiunii. În același timp, menționăm că articolul 300 Cod Vamal reglementează modalitatea de revizuire şi control al legalităţii de către Serviciul Vamal a deciziilor, acţiunilor sau inacţiunii organelor vamale şi a colaboratorilor vamali. Astfel, alin. (1) al acestui articol prevede că Serviciul Vamal poate anula sau modifica decizia organului vamal inferior, precum şi poate acţiona legal în cazul acţiunilor ilegale sau inacţiunii organului vamal inferior. Controlul legalităţii realizat de către Serviciul Vamal asupra deciziilor, acţiunilor sau inacţiunii organelor vamale şi a colaboratorilor vamali, inclusiv asupra actelor de procedură şi/sau asupra deciziilor emise în cadrul procesului contravenţional, include ansamblul acţiunilor de examinare, coordonare şi control, inclusiv de ridicare spre examinare a materialelor dosarului contravenţional, realizate de către directorul general sau adjunctul acestuia din cadrul Serviciului Vamal, orientate spre asigurarea respectării prevederilor legislaţiei vamale şi/sau contravenţionale. Mecanismul şi procedura de control al legalităţii deciziilor, acţiunilor sau inacţiunii organelor vamale şi a colaboratorilor vamali, inclusiv al legalităţii actelor de procedură şi/sau deciziilor emise în cadrul procesului contravenţional, se stabilesc de Serviciul Vamal. Elena Molcean, inspector principal, Secţia control al respectării reglementărilor vamale
 

via | :