Societatea Comercială „XXXX” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC „XXXX” SRL) desfăşoară activitate comercială, comerţ cu amănuntul al articolelor de vestimentaţie. Totodată, întreprinderea prestează servicii de subarendă a imobilului din str. Bucureşti YY, care a fost luat în locaţiune. În rezultatul efectuării inventarierii mărfurilor, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău a stabilit existenţa soldului de mărfuri aflate în subdiviziunea SC„XXXX” SRL. Conform datelor evidenţei contabile, soldul mărfurilor la 06 octombrie 2011 constituia suma de 1 334 459 lei. Devierea dintre datele evidenţei contabile şi rezultatele inventarierii constituia neajunsuri de marfă în valoare de 107 817 lei. Conform actului de control nr. 5-654674 din 25 noiembrie 2011, s-a constatat că, potrivit scrisorii Comisariatului General de Poliţie pe municipiul Chişinău nr. AAA din august 2011, s-a stabilit trecerea de către SC „XXX” SRL peste frontiera de stat a Republicii Moldova a mărfurilor în regim vamal de import din Franţa şi Germania de la companiile „ YYYY” Societate pe Acţiuni şi „TTTT” Gmbh prin eschivarea de la controlul vamal şi, respectiv, de la nedeclararea mărfurilor. În cadrul urmăririi penale au fost obţinute, prin ridicare de la agentul economic „TTTT” Gmbh din Germania şi de la organele vamale ale Germaniei, documente cu privire la exportul mărfurilor în adresa agenţilor economici din Republica Moldova, inclusiv în adresa SC „XXX” SRL. Ca rezultat a fost determinat că, SC „XXX” SRL a importat mărfuri, valoarea cărora nu a fost reflectată în evidenţa contabilă a societăţii. Astfel, de la „YYYY” Societate pe Acţiuni în perioada anului 2009 au fost importate mărfuri în sumă de 1 050 791 lei, în perioada anului 2010 – în sumă de 2 507 347 lei şi în 2011 – în sumă de 379 519 lei. De la „TTTT” Gmbh, SC „XXX” SRL a importat mărfuri în perioada anului 2009 în sumă de 82 664 lei, în perioada anului 2010 – în sumă de 248 544 lei. Prin Hotărîrea Curții de Apel Chişinău, acțiunea SC „XXX” SRL a fost admisă şi anulată Decizia IFS pe mun. Chişinău asupra cazului de încălcare fiscală. IFS pe mun. Chişinău a depus recurs pe marginea Hotărîrii Curții de Apel Chişinău, iar prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 24 octombrie 2012, a fost admis recursul, casată Hotărîrea Curții de Apel Chişinău prin care a fost admisă cererea SC „XXXX” SRL şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea depusă de SC „XXXX” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ din următoarele considerente. Conform art. 8 pct. 2 lit. b) a Codului Fiscal, contribuabilul este obligat să se pună la evidentă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să-şi primească certificatul de atribuire a codului fiscal, să prezinte informaţiile iniţiale şi să comunice modificările ulterioare cu privire la sediul său, sediul subdiviziunilor sale structurale, denumirea si sediul instituţiilor financiare, în care sînt deschise conturi. Informaţiile privind sediul filialelor sau reprezentanţelor se comunică, de asemenea, organului fiscal în a cărui rază teritorială acestea îşi au sediul. Colegiul judiciar menţionează că SC „XXXX” SRL, contrar normei enunţate mai sus, a efectuat operaţiunile respective, fără ca acestea să fie reflectate în documentele de evidenţă contabilă ale agentului economic, ceea ce concluzionează ţinerea evidenţei contabile neconforme. În temeiul art. 225 alin. (1) Cod Fiscal, în cadrul controlului fiscal, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligaţiei fiscale, autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi, în cazurile prevăzute la art. 189 alin. (2), metode şi surse indirecte. Conform art. 189 alin. (2) Cod Fiscal, dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor, care urmau să fie vărsate la buget, nu pot fi determinate din lipsă de evidenţă contabilă ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau după prezentarea documentelor respective. Prin prisma normelor citate mai sus, instanţa de recurs menţionează că just a fost efectuată estimarea obligaţiunilor fiscale ale agentului economic, prin utilizarea metodelor şi surselor indirecte de informaţie, deoarece legea prevede acest fapt. Suma T.V.A. aferentă livrărilor corect a fost recalculată prin control pentru perioada fiscală august 2011 în mărime de 1 764 749 lei, reieşind din faptul, că valoarea totală a mărfurilor importate, care nu au fost reflectate în evidenţa contabilă a SC „XXXX” SRL pentru perioada 2009-2011, constituie 4 268 865 lei,fiind aplicat adaosul mediu pe întreprindere apreciat pentru anul 2011. Prin urmare, ca rezultat al acestor încălcări a fost stabilită diminuarea T.V.A., aferentă bugetului pentru perioada fiscală august 2011, în sumă de 1 764 749 lei. În această ordine de idei, instanţa de recurs menţionează că, în cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat că dispune de actele necesare de evidenţă contabilă, care ar dezvălui adevărul, însă prezentarea acestor acte a fost ignorată de către factorii de decizie ai Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. Cu referire la această declaraţie, care a fost susţinută şi de prima instanţă, colegiul remarcă că reclamantul nu a prezentat careva probe, care ar confirma cele invocate. În acest context, instanţa de recurs conchide că, pentru anularea deciziei contestate SC „XXXX” SRL, urma să prezinte argumente şi motive justificative, care să denote respectarea cerinţelor legale enunţate. În condiţiile enunţate, instanţa de recurs consideră că legalitatea actului administrativ contestat se confirmă, fapt ce denotă temeinicia acestuia.