07
10 2013
2522

Cei mici in lumea mare a impozitelor

„Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.”

Articolul 58 din Constituția Republicii Moldova

Toți ne dorim sa trăim într-o țară curată și bogată, care să aibă grijă de toți oamenii care locuiesc pe teritoriul său. Ne mai dorim ca toate persoanele să aibă acces la asistența medicală, să poată să meargă la școală, să fie ocrotite și să le fie create condiții optime de viață.

Și noi toți împreună putem face ceva pentru aceasta.

În cele ce urmează, din povestirile lui Ionuț, veți afla cît de importante sunt impozitele și taxele pentru orice societate și orice stat din zilele noastre.

Astfel, vă veți da seama ce trebuie să facem ca visul nostru de a trai într-o țară prosperă să devină realitate.

Într-o zi cum sunt multe altele Ionuț a mers cu familia la cumpărături. După ce au achitat toate produsele alese vînzătoarea a zîmbit și le-a zis părinților:

— Vă mulțumim pentru cumpărături! Luați Vă rog restul și bonul de casă.
Ionuț auzise aceste cuvinte de zeci, poate de sute de ori, însă de abia acum și-a pus întrebarea ce e cu foița aceasta de hîrtie? de ce se numește “bon de casă”? și, în special, de ce este așa de importantă?

— Să nu fi fost, își spuse sie însăși Ionuț, cred că nu l-ar mai fi dat mai că în toate locurile de unde am procurat ceva, iar părinții nu l-ar fi luat. Însă din cîte își aducea aminte Ionuț, ori de cîte ori au mers la magazin, indiferent de ce au cumpărat: haine, încălțăminte, mîncare, pastă de dinți sau cărți, vînzătoarea le întindea bonul de casă de fiecare dată. De ce oare? S-a nedumerit Ionuț.

— Mama, tata, de ce ni-l dă vînzătoarea de fiecare dată? îi întrebă pe părinții săi? Pentru ce ne trebuie acest bon de casă?

Părinții s-au privit unul pe celălalt, l-au privit pe Ionuț și au zimbit.

— Uite ce băiat mare ai crescut deja!, zise mama continuînd să zîmbească.
— Acest bon ne trebuie nu doar nouă, interveni tata făcîndu-i semn din ochi, le trebuie și la vînzător.

Ionuț se uită și mai nedumerit la părinți:
— Atunci de ce ni l-a dat nouă vînzătoarea dacă îi trebuie și ei? Și la ce totuși servește acest bon de casă?
— E o discuție mai lungă, haideți să ieșim magazin și o continuăm în drum spre casă, a propus mama.

Se îndreptară toți împreună spre stație. Deși stația de troleu era doar la cîțiva pași distanța, lui Ionuț acest drum i s-a părut mult mai lung decît de obicei. Era curios să afle răspunsul la întrebarea sa, dar și mai nerăbdător era să audă la ce poate să îi servească vînzătorului un bon de casă, și de ce nu și-l lasă sie dacă îi trebuie, ci îl dă cumpărătorilor…Ionuț nu înțelegea cum poți să dai ceva ce iți trebuie și ție?

— Mie dacă îmi trebuie ceva, își spuse el, eu mă strădui să păstrez acest obiect. Iată de exemplu, manualul meu de matematică, eu îl folosesc cu mare grijă să nu se uzeze prea repede. Și nici măcar surioarei mai mici nu îi permit să se joace singură cu cărțile mele de la școală ca nu cumva să le rupă. Dacă întîmplător îmi rupe vreo carte din ce îmi voi face temele…

Ionuț fu atît de preocupat de gîndurile sale că nici nu observase cum s-a apropiat troleul. Vocea tatălui îl sustrase de la gîndurile sale:

— Uite că a venit troleul, să urcăm! Văd că ești destul de concentrat, la ce te gîndeai?

Ionuț recunoscu că se gîndea la discuția din magazin și că abia așteaptă explicațiile părinților.

— Văd că ești destul de nerăbdător. Să știi că bonul de casă este un document care confirmă că am cumpărat bunul dat și că am achitat pentru el. În acest moment de ei s-a apropiat taxatorul. Iată să luam drept exemplu biletele, taxatorul vede sute de fețe noi pe zi, imaginează-ți că el uită dacă tu ai achitat sau nu călătoria, cum ii vei demonstra că ai plătit deja ca să nu mai dai încă o dată bani?

— E simplu, îi prezint biletul de călătorie, răspunse Ionuț.
— Corect. Aceiași situație e și cu bonul de casă. Totodată, el ne poate servi dacă dorim să restituim sau să înlocuim marfa procurată.
— De exemplu, adăugă mama, îți mai aduci aminte că atunci cînd ți-am luat cizmulițele de iarnă nu îți mai intra piciorul în cizmă cînd le-ai mai măsurat încă odată acasă cu ciorap mai călduros? Am mers atunci la magazin și le-am schimbat pe altele de o mărime mai mare în baza bonului de casă. Iată de ce este important să cerem și să luăm de fiecare dată bonul de casă.
— Am înțeles! Noi trebuie să luăm bonul de casă pentru că e în interesul nostru, dar vînzătorul? Tata, de ce ai spus că și vînzătorului îi trebuie bonul? Vînzătorii ce interes au?
— Vînzătorul este obligat prin lege să elibereze bonul de casă de fiecare dată și păstrează un fel de copie de pe fiecare bon pentru sine.
— Dar de ce? se interesă Ionuț.
— Acuși ajung și la aceasta, spuse cu drag tata. Îți dai bine seama că doar pe parcursul unei zile zile vînzătorul dă multe bonuri cumpărătorilor săi. Apoi la sfîrșitul zilei, lunii, anului, sumele din toate bonurile se adună pentru a calcula care este suma totală a vînzărilor sale, exact cum faceți voi adunarea la matematică. Iar într-un final, din sumele calculate în așa mod vînzătorii plătesc impozitele ce le revin.
— Impozitele? Ce-i aceasta? Cui le plătesc? Și pentru ce?
— Uite că suntem deja aproape de casă, trebuie să coborîm curînd. Însă dacă ești curios, îți explic neapărat mai tîrziu ce sunt impozitele și de ce toți trebuie să le plătească.
— Toți-toți? Și voi cu mama? Și buneii?
— Ai înțeles corect, dar cum am mai zis, vom continua această discuție la prima ocazie.

------------------------------------Va urma-------------------------

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.