03
09 2013
2536

Educația fiscală a copiilor – piatra de temelie a conformării benevole

Sunt sigură că mulți din cei care vor vedea titlul articolului s-ar putea gîndi că copiii nu sunt afectați de impozite și că instruirea lor la tema dată este absolut inutilă. În opinia mea, ideea dată nu este întru totul adevărată. Deseori copiii pot auzi în mass-media cuvintele impozite și buget; în magazin, făcînd cumpărăturile pot observa că pentru un singur produs sunt indicate două prețuri — cu și fără TVA, ba chiar își pot auzi proprii părinții vorbind despre careva plăți față de stat, care ar reprezenta impozite și taxe.
În contextul dat, nu trebuie să neglijăm faptul că percepția de bine și rău se cultivă anume în copilărie și viitorul nostru, al celora care suntem la moment adulți, depinde de această percepție. Or, de gradul de responsabilitate civică de care vor da dovadă copii noștri devenind maturi depinde nivelul traiului în viitor, inclusiv și pensia care ne va fi plătită.

Cît de des în calitate de părinți încercam să explicăm copiilor unele lucruri care ne sunt aparent evidente pentru noi, însă totuși necesită o tălmăcire. Pe lîngă lămuririle dificile pe care le oferă un părinte copilului său, cum ar fi cele legate de apariția acestuia pe lume și de ce cerul este albastru, cei maturi pot fi întrebați ce sunt impozitele și de ce ele există. Deși, s-ar părea că noțiunea dată este greu de înțeles și de cele mai multe ori părinții amînă oferirea unor explicații copiilor de vîrstă fragedă, în esență, pentru a clarifica lucrurile este nevoie doar de o definire treptată a noțiunilor de stat, bani, buget, într-un limbaj accesibil copiilor, ca mai apoi să ne putem referi și la impozite.

Preferabil este să începem cu exemple simple atunci cînd ajutăm copiii să înțeleagă principiile de impozitare. Bunăoara, cînd le dăm bani de buzunar, ar putea fi o practica bună să le reținem sume mici în calitate de «impozit». Sumele date vor fi puse împreună cu copilul într-o pușculiță. Mai tîrziu, cînd acesta va avea nevoie, de exemplu, să meargă la școală, vom folosi banii adunați astfel spre binele lui. Prin analogie, putem defini conceptele de buget, impozite și importanța acestora.

Așadar, am putea compara relația stat – cetățenii cu cea dintre părinte – copil, iar exemplul adus mai jos este pe cît se poate de convingător în acest sens. Cînd copii sunt mici – părinții au grijă de ei, apoi aceștia cresc și se întrețin independent, după aceasta, ajung și ei să aibă grijă de părinții săi.

În mod similar, statul le asigură posibilitatea copiilor de a merge la gradiniță și școală, de a primi tratament, amenajează pentru ei locuri de joacă și agrement. Ulterior, devenind matur, fiecare cetățean contribuie prin impozite pentru a putea beneficia, mai tîrziu, de o pensie din partea statului.

Spuneți-le micuților că impozitele ajută la finanțarea școlilor, drumurilor, parcurilor și multor altor lucruri cu care s-au obișnuit. Ei vor înțelege mai bine conceptul dacă îl asociați cu un anumit serviciu de care beneficiază personal copilul, de exemplu școala de pictură.

Trebuie să le explicăm că fiecare din noi trebuie să contribuie prin impozite deoarece o singură persoană nu poate construi o biserică sau o școală, nu poate repara un drum sau săpa un apeduct. Însă consolidînd eforturile putem face multe.

În contextul dat, expresia “copiii sunt viitorul nostru” capătă o nouă conotație. În concluzie, educația civică, implicit și fiscală a copiilor trebuie să înceapă atunci cînd le explicăm micuților diferența între bine și rău, astfel încît plata impozitelor să fie percepută de ei ca o responsabilitate firească.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.