Potrivit art. 26¹ alin. (2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei.

În conformitate cu prevederile art. 26¹ alin.(17) din Codul fiscal, evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalitatea de determinare a sumelor aferente cheltuielilor pentru reparaţie permise la deducere, precum şi modul de determinare a rezultatului fiscal în cazul ieşirii mijloacelor fixe de la entitate se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019.
 

Conform prevederilor pct.11 din regulamentul menționat, pentru mijloacele fixe utilizate sezonier, precum şi pentru cele aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în conservare, temporar sau integral pe parcursul perioadei fiscale, dar care nu sînt scoase din funcţiune, amortizarea se calculează pentru întreaga perioadă fiscală, în conformitate cu prevederile pct.14.

Astfel, cheltuielile privind amortizarea mijlocului fix utilizat parțial în activitatea de întreprinzător, inclusiv urmare a modificării genului de activitate practicat de către agentul economic,  se vor calcula și permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă fiscală.

Proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova – persoane juridice și persoane fizice rezidenți și nerezidenți ai Republicii Moldova, conform art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, sunt subiecți ai impunerii cu impozitul pe bunurile imobilare.
   

Potrivit art. 510 alin. (2) din Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.
 

Totodată, conform art. 500 alin. (3) din Codul civil, dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.
 

Astfel, art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul civil statuează că, dreptul de proprietate transmis în temeiul contractului de vînzare-cumpărare în care s-a stipulat că vînzătorul îşi rezervă dreptul de proprietate pînă la plata tuturor sumelor datorate de către cumpărător conform acelui contract (rezerva proprietăţii) se consideră dobîndit sub condiţie suspensivă.
 

De asemenea, conform art. 1192 alin. (1) lit. a) din Codul civil, rezerva proprietăţii devine opozabilă terţilor după îndeplinirea formalităţilor de publicitate - în cazul bunurilor imobile și al altor bunuri asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndește, conform legii, prin înregistrarea într-un registru de publicitate, dreptul de proprietate al cumpărătorului este înregistrat provizoriu, în timp ce dreptul de proprietate al vînzătorului nu este radiat.
 

Respectiv, în cazul vînzării-cumpărării unui bun imobil sub condiție suspensivă (achitare în rate cu rezerva proprietății), subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare/impozitul funciar este proprietarul – vînzător - pînă la momentul radierii drepturilor acestuia din registrul de publicitate.