Off-line
avatar
Ratio
0.00
Confiență
0.00

afexservice_caafexservice

Publicații

avatar
Va rugam, in limita posibilitatilor Dstra, sa ne ajutati cu clasificarea acestor cheltuieli de «depozitare»:
— sunt acestea cheltuieli de pastrare, intrucit porniti de la ideia externalizarii acestui serviciu;
— sunt acestea cheltuieli legate de procesul de achizitie, intrucit ajungeti la contabilizarea acestoara in costul stocurilor.
mersi de intelegere. cu stima
avatar
apreciem f mult studiile autorilor. bine lucrat. totodata, avem unele obiectii in privinta externalizarii serviciului«antrepozit vamal». astfel:
— acest regim cu greu (am spune noi cu foarte/ foarte mari rezerve) poate fi precautat prin prisma externalizarii serviciulu de pastrare. Acesta este un regim vamal,cu continut juridic/ economic bine determinat prin norme cu caracter vamal, chiar daca si presupune plati catre antrepozitar «pentru pastrare»;
— dupa cum am mentionat mai sus, atit de jure, cit si economic, continutul operatiunilor de «antrepozitare» nu poate fi redus la o simpla pastrare (depozitare). in opinia noastra, sensul circulatiei activelor prin acest regim vamal, cu costurile aferente, consta in aminarea (evitarea) unor drepturi de import/ export, prescrise de aplicat altor regimuri vamale. Astfel, cheltuielile cu aceasta «depozitare» au un alt continut, decit cel legat de procesul de achizitionare;
— superacuratetea de care dati dovada in contabilizarea acestor cheltuieli, atribuindule costului de achizitie a tesaturii, cu greu poate fi justificat din punct de vedere a costurilor cu organizarea si mentinerea unor astfel de evidente. Astfel, superacurateatea se transforma in cazul analizat in superprudenta, fara a tine insa cont de principiul «cost-beneficiu», care are doar o singura explicatie: abordarea tot atit de «prudenta» (deci in defavoarea entitatii) a situatiei de catre unele organe de control, in special control fiscal;
— sub aspect al gestiunii costurilor, pentru conducerea entitatii nu este extrem de important implantarea acestor cheltuieli in costul produselor finite, deci spulberarea (disparitia) continutului informativ de fapt al acestor cheltuili. in opinia noastra, sub aspect al caracterului informativ, cheltuiala cu acest regim vamal de fapt reprezinta costul aminarii drepturilor de import-export, or plasarea activelor in regim antrepozit vamal cu scopul depozitarii acestora nu se justifica din punct de vedere financiar.
cu stima.
avatar
buna ziua. dilema care apare in situatia descrisa in intrebarea 1 noi o rezolvam conducindu-ne de urmatoarele:
— repartizarea profitului tine de compententa organului suprem al entitatii;
— repartizarea profitului se face dupa destinatii;
— destinatia trebuie sa fie una legala.
esenta economica a deciziei proprietarului consta in retragerea (repartizarea) unei parti a profitului cu scopul finantarii mijlocului fix procurat. astfel, in situatia analizata, aceasta parte a profitului devine repartizata dupa destinatia aleasa de proprietar si isi muta locul, in opinia noastra tot in componenta capitalului propriu. deci, inregistrarea contabila care trebuie sa urmeze dupa decizie, va reflecta aceasta reducere a profitului nerepartizat si va conduce la modificarea structurii capitalului propriu. in aceasta ordine de idei, decizia cu privire la repartizarea profitului in acest scop recomandam sa fi fie una completa, pentru a nu crea confuzii pentru serviciul contabil. de exemplu, noi recomandam formarea unor rezerve in componenta capitalului propriu in acest scop, care au o procedura clara de formare si utilizare. cu stima
avatar
interesanta pozitia autorilor, doar ca, a forma un provizion, inclusiv in sensul definitiei din procedura de mai sus, inseamna a recunoaste/ contabiliza o datorie. astfel, intreprinderea in raport cu reparatia mijloacelor fixe (fie aceasta reparatie planificata, mare, mica, exceptionala, etc.), in respectarea procedurii de mai sus, ar trebui sa inregistreze o datorie fata de sine insusi, ceia ce nu corespunde notiunii de datorie (prevazuta prin standarde nationale/ internationale de contabilitate), indiferent de scopul nobil al acestui provizion, in cazul de fata: alinierea treptata (netezirea) a cheltuielilor cu reparatiile care se regasesc ulterior in costurile de productie (scopul informativ al acestui provizion nu se justifica, intrucit informatiile privind realizarea (gestiunea) procesului de reparatii: cit, inca cit, cum, poate altfel, cind, de ce asa de tiriu, de catre cine, poate de catre altcineva, etc. se culeg in alt mod). consideram ca analiza in cauza are un inceput promitator, insa tehnica contabila propusa (norme SNC CPD, utilizarea conturilor de clasa 5, etc.) demoleaza intentia de reglementare la nivel de unitate a evenimentelor in cauza(repetam, nici un standard national/ international de contabilitate/ raportare financiara nu recunoaste astfel de provizioane in componenta datoriilor). in opinia noastra, procedurile de mai sus gresesc in primul rind prin trimitere la normele SNC CPD si prescriu inregistrari contabile improprii continutului economic al evenimentului propus de reglementat la nivel de unitate (utilizarea unei pernute ce ar permite netezirea costurilor). in opinia noastra, rezolvarea situatiei proiectate de autori (o consideram noi in principal legata de domeniul contabilitatii costurilor)se regaseste in utilizarea doar a conturilor contabilitatii de gestiune (inclusiv pentru acest «provizion») si respectarea prevederilor SNC Stocuri la capitolul contabilizarea costurilor indirecte de productie. cu stima
avatar
suntem convinsi ca cunoasteti f bine situatia despre care faceti concluziile. dar, presupunem o mica distorsionare in prezentare. poate s-a avut in vedere: «in cazul in care valoarea cheltuielilor de reparatie a mijlocului fix care face obiectul unui contract de comodat este mai mare decit plafonul stabilit prin art. 26.1(2) CF RM, valoarea acestor cheltuieli se va deduce prin amortizare»? Se cere insa de mentionat, ca acest «mijloc fix» in scopuri fiscale se recunoaste expres prin norma prevazuta la art. 26.1(3)CF al RM (fara careva trimiteri la bilant, termen, «plafoane»). In acest context consideram, ca conexiunile legate de valoare nu sunt conforme normelor CF. Cu stima.
avatar
mersi autorului de analize si prezentari informative. Totusi, ce s-a avut in vedere prin urmatoarele: "în cazul în care valoarea mijloacelor fixe care sunt obiectul unui contract de comodat este mai mare decât plafonul stabilit, valoarea acestora se va deduce prin amortizare."?
Cu stima.
avatar
MERSI.
avatar
Multumim autorului ptr analize. Totusi, in opinia noastra, detaliile conteaza. Astfel avem unele obiectii la intocmirea anexelor in raport cu exemplu 6. In opinia noastra, a contribui cu un tractor la Capitalul Social nu inseamna ca tractorul este utilizat de catre asociatul care contribuie, astfel tractorul poate sa nu fie si mijloc fix. Totodata, daca prin prisma tabelului cu inregistrari contabile la exemplul analizat admitem ipoteza ca tractorul este mijloc fix la asociatul care contribuie, avem mari obiectii la corectitudinea intocmirii rd. 03021, intrucit, de fapt asociatul care contribuie a obtinut un venit ( a se vedea rd. 02011). De principiu, ajustarea «pierderii» in cauza se realizeaza prin anexa 1 la Regulamentu aprobat prin HG 289/ 2007. Cu stima.
avatar
ca sa fim mai expliciti in una din situatii, recomandam sa consultati in detaliu art. 26.1(2) CF al RM. Astfel, norma din acest alineat stabileste printre altele urmatoarele: «Mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia.....». Se va tine cont, ca pentru persoanele fizice care tin contabilitate in partida simpla si nu intocmesc situatii financiare, notiunea de bilant este improprie. Astfel, in cazul aplicarii corecte (exprese, asa cum scrie in CF) a normei fiscale de mai sus persoanelor fizice care nu intocmesc situatii financiare, corespunzator nu inregistreaza in bilant mijloace fixe, nu au treaba cu amortizarea fiscala pina la explicarea normei de catre legiuitor, prin care acesta (legiuitorul) va echivala bilantul cu borderoul de evidenta.

cu stima
avatar
incerc sa sensibilizez normalizatorul (reprezentantii caruia presupun ca au consultat publicatiile recomandate)la capitolul calitate a procesului legislativ. totodata, in opinia noastra publicatiile de mai sus (precum si indicatiile normalizatorului) nu prevaleaza asupra:
— art. 3 CF al RM
— art. 15.1 CF al RM
— art. 21(3) CF al RM
— art. 26.1 (2) CF al RM
— art. 44(2) CF al RM, etc.

cu stima.
avatar
buna ziua. pot fi utilizate indicatiile metodice despre care s-a scris mai sus la determinarea obligatiilor fiscale de catre persoanele fizice care practica activitate profesionala in sectorul jutitiei?
avatar
foarte interesanta pozitia autorilor si merita apreciata dpdv contabil. in opinia noastra aporturile in natura, inclusiv suplimentare, trebuie evaluate de un evaluator independent. asta reese din Legea SRL. in cazul analizat valoarea aportului ar fi echivalenta cu pretul de instrainare. astfel, in situatia descrisa, in opinia noastra, avem de fapt de a face cu un aport care nu va satisface cerintele art. 20 si 55 CF, intrucit dezechilibreaza activele nete si are ca rezultat obtinerea unor venituri. consideram riscanta operatiunea in cauza dpdv fiscal, or, tranzactia de acoperire a pierderilor prin aport suplimentar in natura poate fi contestata si reclasificata in tranzactie de donatie a autoturismului, cu consecintele fiscale corespunzatoare. PS este foarte interesanta reactia ASP la tranzactia in cauza, si cum s-au efectuat inscrierile corespunzatoare in registrul unitatilor de transport. cu stima
avatar
deci, colectorii lucreaza in primul rind cu creante litigioase. astfel, in situatia in care colectorul isi asuma riscul de neincasare, acesta nu doar substituie creditorul initial (cedentul)dar de jure procura un drept litigios. astfel, corect, trebuie sa se aplice institutia vinzarii dreptului litigios in primul rind, dupa care a cesiunii de creanta, intrucit vinzarea dreptului este realizata cu ajutorul tehnicii cesiunii. in acest context, colectorul achita un pret pentru dreptul procurat, iar vinzatorul incaseaza acest pret. in rezultat la vinzator/ cedent apare (sau poate sa para)o diferenta intre pretul incasat si valoarea contabila a dreptului vindut, insa aceasta nu poate fi interpretata in nici un fel ca creanta incerta si aplicate normele deducerii creantei incerte. este evident, ca o data ce a fost vindut dreptul, acesta nu mai este drept (creanta fata de debitor)in partea diferentei intre «suma primita si nominal». in acest caz avem o pierdere din vinzarea unui activ, care se deduce dupa regula generala, ca si in cazul pierderii de vinzare de marfa, de exemplu, intrucit CF nu contine norme speciale la acest capitol (art. 31(1) nu este aplicabil intrucit cedentul/vinzatorul nu deduce datorii compromise, ci instraineaza dreptul contra unui pret). aceasta pierdere din derecunoasterea unui activ (in situatia noastra creanta instrainata) nu se va deduce doar in situatia in care cumparatorul/ cesionarul este persoana afiliata vinzatorului/ cedentului (adica aplicata regula art. 24(8)). cu stima
avatar
buna ziua,
raspuns la intrebarea Dstra gasiti in SNC Capital propriu si datorii. Conform p. 48 al acestui SNC «Ajustarea datoriilor în cazul primirii reducerilor de preţ de la furnizori după intrarea bunurilor (primirea serviciilor) se contabilizează ca diminuare a datoriilor şi majorare a veniturilor curente.» Totodata, CF al RM nu stabileste careva reguli speciale la situatia data, astfel ca prin prisma art. 44 CF al RM, in scopuri fiscale se utilizeaza, in speta, norma(metoda) din SNC ul invocat.

cu stima,
g.n.