Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din RM, aprobat prin HG nr. 10 din 05.01.2012, reglementează particularitățile delegării și compensarea cheltuielilor pentru deplasarea în interes de serviciu a salariaților încadrați în statele lor de personal sau a persoanelor care practică activități de voluntariat în conformitate cu Legea voluntariatului nr.121 din 18.07.2010, pe teritoriul republicii și peste hotarele ei.

 

Conform pct. 1 din Regulamentul menționat, noțiunea de diurnă reprezintă îndemnizație zilnică, în moneda națională sau în valuta străină, acordată în scopul compensării cheltuielilor suportate suplimentar de personal în timpul delegării, pentru hrană, inclusiv costul transportului pe teritoriul localității în care a fost delegat și alte cheltuieli.

 

De asemenea, conform pct. 22 din Regulamentul menționat, normele diurnelor sunt diferențiate pe categorii, ţinîndu-se cont de posturile deținute de personalul delegat, de scopul și caracterul misiunii, conform anexei nr.1 la Regulament. Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a personalului sunt prevăzute în anexa nr.2 la Regulament.

 

Ține de menționat, prin derogare de la prevederile pct.22, entitățile din sectorul privat sunt în drept să acorde diurna în cuantumul mai mic decât cel prevăzut la anexa nr.2, dar nu mai puțin decât 70% din cuantumul respectiv (pct.22¹ din Regulament).

 

Prin urmare, cheltuielile ce țin de utilizarea transportului pe teritoriul localității sunt compensate prin achitarea diurnei. Particularitățile specifice aferente modului de compensare a cheltuielilor de transport sunt prevăzute la pct. 15-18 din Regulamentul menționat. 

 

Totodată, potrivit prevederile art. 20 lit.d) din Codul fiscal, drept surse de venit neimpozabile reprezintă compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în limitele stabilite de actele normative și în modul stabilit de Guvern.

 

De asemenea, potrivit art. 19 lit.a) din Codul fiscal, plățile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, se constată ca facilitate impozabilă acordată de angajator în favoarea salariatului, precum și plățile în favoarea salariatului, efectuate altor persoane, cu excepția plăților în bugetul asigurărilor sociale de stat, a plăților menționate la art.24 alin.(19) și (24) care nu depășesc plafonul stabilit de Guvern și a plăților menționate la art.24 alin.(19³), (20) și (26) care nu depășesc plafonul prevăzut de art.24.

Astfel, compensarea sumelor aferente cheltuielilor suportate pentru închirierea autoturismului se vor constata drept recompense și facilități impozabile acordate de către angajator, potrivit prevederilor art. 19 lit.a) din Codul fiscal, și urmează a fi supuse impozitării în modul general stabilit, la cota prevăzută la art. 15 lit. a) din Codul fiscal.