News
Examinarea cererii prealabile de către organul fiscal
În ediția 6 (36) a revistei am familiarizat cititorul cu procedura contenciosului administrativ și am prezentat acele acte sau acțiuni care pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ.
Odată ce au fost aduse la cunoștință noțiunile generale ce guvernează această instituție și elementele principale ale acesteia, vom descrie prima etapă în derularea procedurii contenciosului administrativ, și anume etapa procedurii prealabile, care este o fază obligatorie la examinarea unei cereri în contencios administrativ.
Deci, este important de reținut faptul că pentru a fi inițiată procedura prealabilă este necesar de a fi prezent actul administrativ, încălcarea unui drept prevăzut de lege, precum și autoritatea emitentă să fie obligatoriu o autoritate publică.
De data aceasta, vom răspunde la următoarele întrebări:
- Ce reprezintă procedura prealabilă?
- Cine este în drept să depună cererea prealabilă?
- Care este termenul în care se depune cererea prealabilă?
- Unde se depune cererea prealabilă?
- Care este procedura de examinare de către organul fiscal a cererii prealabile și rezultatul examinării?
Este necesar de menționat că procedura contenciosului administrativ include două etape:
- Procedura prealabilă și
- Procedura în fața instanței de contencios administrativ de toate nivelele – prima instanță, instanța de apel și instanța de recurs.
În ceea ce privește prima etapă – procedura prealabilă – după cum am menționat este una obligatorie și fără parcurgerea acesteia procedura nu se va derula în continuare.
Procedura cererii prealabile presupune examinarea de către organul emitent al actului administrativ a cererii contribuabilului înaintată pe cale extrajudiciară, până la înaintarea acțiunii în instanță.
Conform prevederilor art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, cererea prealabilă este o cerere prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ.
Astfel, procedura prealabilă constituie o modalitate mai rapidă de rezolvare a plângerii celui vătămat în dreptul său prin actul administrativ contestat. În urma depunerii cererii prealabile, organul emitent sau ierarhic superior benevol verifică legalitatea actului contestat și poate dispune anularea sau modificarea actului administrativ, precum și adoptarea unui nou act administrativ sau întreprinderea altor măsuri pentru revendicarea dreptului subiectiv încălcat.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
În acest sens, în cazul în care nu este de acord cu actul administrativ emis de organul fiscal, contribuabilul este în drept a înainta o acțiune în instanța de contencios administrativ doar după ce va înainta o cerere la organul emitent, prin care își va invoca pretențiile.
Regula generală în materia contenciosului administrativ este că pentru a putea înainta acțiune în instanța de contencios administrativ, reclamantul trebuie să prezinte dovada că a respectat procedura prealabilă.
Nerespectarea procedurii prealabile atrage după sine consecințe negative față de reclamant, întrucât dacă nu va proba respectarea procedurii prealabile, cererea de chemare în judecată va fi restituită de către judecător sau scoasă de pe rol.
Prin urmare, potrivit prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară.
Totodată, potrivit prevederilor art. 267 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor.
Dacă reclamantul contestă mai multe acte administrative concomitent, va trebui să facă dovada respectării procedurii prealabile pentru fiecare dintre acestea, iar în cazul în care în privința unui act nu a fost respectată procedura prealabilă, în această parte instanța va restitui cererea sau o va scoate de pe rol, dacă a fost primită spre examinare.
Astfel, în ceea ce privește nemijlocit procedura de examinare a cererii prealabile înaintate de contribuabil către organul fiscal, aceasta este reglementată în art. 267–274 din CF.
Respectiv, în cazul în care contribuabilul nu este de acord cu actul administrativ emis de organul fiscal sau în alt mod este încălcat un drept subiectiv al său, acesta este în drept de a contesta decizia sau acțiunea organului fiscal.
Conform art. 267 alin. (1) din CF, decizia organului fiscal sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea ori de reprezentantul ei, în modul stabilit de prezentul cod.
Respectiv, contestația se depune nemijlocit de către persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acțiunea sau de către reprezentantul acesteia.
Conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. c) din CF, contribuabilul are dreptul să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin intermediul reprezentantului său.
Potrivit art. 129 pct. 5 din CF, reprezentant al contribuabilului (al persoanei) este persoana care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei, alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant.
Prin urmare, în cazul în care contribuabilul nu depune personal contestația, dar prin intermediul unui reprezentant, urmează a fi confirmate împuternicirile reprezentantului.
În conformitate cu art. 244 alin. (3)–(5) din CF, împuternicirile reprezentantului altul decât cel legal trebuie să fie confirmate printr-o procură, eliberată în conformitate cu prezentul articol, sau printr-un document ce atestă funcţia ori împuternicirile pe care le deţine – în cazul conducătorului persoanei juridice.
Procura dată de o persoană fizică se autentifică, după caz: de notar, de secretarul primăriei satului (comunei), de administraţia (conducerea) persoanei la care lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-profilactice staţionare în care mandantul se află pentru tratament, de comandantul (şeful) unităţii militare – dacă mandantul este militar – sau de şeful locului de detenţiune – dacă mandantul se află în detenţiune.
Procura din partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei (locţiitorul acestuia).
Dacă contestația este depusă de reprezentantul contribuabilului – avocat, atunci împuternicirile acestuia urmează a fi certificate printr-un mandat.
În acest sens, conform prevederilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul mandatului este un document de strictă evidenţă.
Prin urmare, verificarea și confirmarea împuternicirilor de reprezentare este o condiție obligatorie la examinarea contestației, întrucât în cazul în care contestația nu este depusă nemijlocit de contribuabilul vizat în decizie, ci de către o altă persoană care nu are împuternicirea de a-l reprezenta, contestația va rămâne neexaminată de către organul fiscal.
Conform art. 267 alin. (2) din CF, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal făcută de alte persoane decât cele indicate la alin. (1) va rămâne neexaminată de organul fiscal.
Totodată, la acest capitol vom menționa că împuternicirea de a contesta decizia emisă de organul fiscal urmează a fi indicată expres în procură sau mandatul avocatului, în caz contrar se va considera că reprezentantul nu dispune de împuterniciri în acest sens și contestația va fi restituită. Reprezentantul acționează exclusiv în limita împuternicirilor acordate prin procură sau mandat.
În ceea ce privește termenul de depunere a contestației, conform prevederilor art. 268 alin. (1) din Codul fiscal, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă prezentul cod nu prevede altfel, în decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii contestate.
Prevederile art. 268 alin. (2) din CF stipulează că contestaţia depusă după expirarea termenului indicat la alin. (1) va rămâne neexaminată şi se va restitui reclamantului.
Pe de altă parte, alin. (1) al aceluiași articol prevede că în cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de organul fiscal abilitat să examineze contestaţia.
La întrebarea unde urmează a fi depusă contestația, vom menționa că potrivit art. 269 alin. (1) din CF, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la organul fiscal emitent al deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea.
La fel și art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede că cererea prealabilă se depune la autoritatea publică emitentă.
Prin urmare, contestația se depune la organul emitent al deciziei sau al cărei funcționar a întreprins acțiunea.
Este necesar de menționat despre faptul că prin Legea nr. 281 din 16 decembrie 2016, publicată în MO, 2016, nr. 472-477/947, au fost introduse modificări și completări la Codul fiscal.
Așadar, prin Legea respectivă, Codul fiscal a fost completat cu art. 1321.
Conform prevederilor alin. (3) din art. 1321, Serviciul Fiscal de Stat este persoană juridică de drept public şi dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova.
Totodată, menționăm faptul că a fost modificat și art. 269 din Codul fiscal, care prevede că contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la Serviciul Fiscal de Stat şi se examinează de către acesta.
Această normă juridică va intra în vigoare începând cu 1 aprilie 2017.
Până atunci este aplicabil art. 269 din CF, în varianta actuală, conform căruia contestația se depune la organul fiscal emitent sau al cărei funcționar a întreprins acțiunea.
Astfel, spre exemplu, dacă Decizia asupra cazului de încălcare a legislației este emisă de către inspectoratul fiscal de stat teritorial pe raionul X, atunci contestația se depune tot la acest inspectorat fiscal, deoarece acesta este organul emitent al actului administrativ.
În cazul în care contestația a fost depusă la un alt inspectorat fiscal de stat teritorial sau la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, aceasta va fi remisă conform competenței la organul fiscal emitent al deciziei.
În acest sens, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare, dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, originalul petiţiei se expediază acestui organ în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.
Totodată, potrivit art. 269 alin. (2) din CF, decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat sau atacată în instanţa de judecată competentă.
Respectiv, în urma examinării contestației, organul fiscal emite o decizie pe marginea contestației.
Și în această situație, dacă nu este de acord cu decizia emisă pe marginea contestației de către inspectoratul fiscal de stat teritorial, contribuabilul dispune de două pârghii: fie contestă decizia la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, ca organ ierarhic superior inspectoratului fiscal de stat teritorial, fie direct în instanța de judecată.
Astfel, în caz de contestare la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, conform prevederilor art. 269 alin. (2) din CF, contestaţia este prezentată organului fiscal emitent al deciziei, care este obligat ca, în termen de 3 zile, să o remită Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, anexând la ea materialele de control şi deciziile de rigoare.
Din alt considerent, vom atrage atenția asupra faptului că, în cazul în care Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis decizia asupra cazului de încălcare a legislației (actul administrativ), contestația împotriva deciziei va fi depusă tot la IFPS, iar ulterior, în caz de dezacord cu decizia IFPS pe marginea contestației, contribuabilul se va adresa direct în instanța de judecată.
Totuși, în practică se atestă situații când contribuabilii contestă la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat decizia pe care tot acest organ fiscal (IFPS) a emis-o pe marginea contestației, ceea ce este incorect și ar putea crea pentru contribuabil consecințe negative.
Spre exemplu, controlul fiscal a fost efectuat de către IFPS, respectiv IFPS a emis decizia asupra cazului de încălcare a legislației, prin care a aplicat sancțiuni în sarcina contribuabilului.
Decizia respectivă contribuabilul o contestă la IFPS ca organ emitent.
În urma examinării contestației, IFPS emite o decizie pe marginea contestației, prin care respinge contestația și menține în vigoare actul administrativ (Decizia asupra cazului de încălcare a legislației).
Ulterior, contribuabilul nefiind de acord cu decizia în cauză depune o altă contestație tot la IFPS, deși conform celor invocate mai sus, după examinarea de către IFPS a contestației, urma să înainteze acțiunea direct în instanță.
Astfel, cum se va proceda în această situație?
Luând în considerare faptul că cererea prealabilă a contribuabilului deja a fost examinată de către IFPS și a fost emisă o deciziei pe marginea contestației, IFPS nu va examina contestația depusă și o va restitui contribuabilului, întrucât calea extrajudiciară (prealabilă) de contestare a deciziei a fost deja utilizată.
În acest caz, ținând cont de termenul în care va fi restituită cererea prealabilă, contribuabilul riscă să omită termenul de înaintare a acțiunii în contencios administrativ, care potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ este de 30 de zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia.
Respectiv, 30 de zile se vor calcula din data când contribuabilul a primit decizia pe marginea contestației.
Corespunzător, ținând cont de faptul că acest termen de 30 de zile este un termen de decădere, la depunerea cererii de chemare în judecată după expirarea acestuia, reclamantul riscă ca cererea sa să fie respinsă ca fiind depusă tardiv.
Curtea Supremă de Justiție a dat explicație acestei situații, indicând în Hotărârea nr. 10 din 30 octombrie 2009 faptul că reclamantul a omis termenul de înaintare a acţiunii în judecată pe motiv că a contestat actul cu cerere prealabilă nu poate constitui temei de repunere în termen.
De asemenea, menționăm în acest context faptul că prin modificările la Codul fiscal în ceea ce privește procedura de contestare a actului administrativ al organului fiscal, care vor intra în vigoare la 1 aprilie, va dispărea etapa de contestare la IFPS ca organ ierarhic superior.
Astfel, întrucât Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și inspectoratele fiscale de stat teritoriale se vor unifica într-o singură persoană juridică – Serviciul Fiscal de Stat, și respectiv contestația se va depune la Serviciul Fiscal de Stat, iar după examinarea contestației de către SFS, contribuabilul se va adresa direct în instanța de judecată.
Prin urmare, dacă cererea prealabilă (contestația) este depusă de persoana competentă, la organul fiscal competent și cu respectarea termenului de contestare, organul fiscal primește spre examinare cererea prealabilă.
Deci, urmează să relatăm despre procedura examinării cererii prealabile de către organul fiscal și ce fel de decizii pot fi emise în rezultatul examinării contestației.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 270 alin. (1) din CF, organul fiscal abilitat examinează contestaţia în termen de 30 de zile calendaristice din data primirii.
Totodată, conform aceleiași norme juridice, termenul de examinare a contestației poate fi prelungit prin decizia organului fiscal care examinează contestația, despre care fapt este anunțat contribuabilul.
Iar timpul cu care se prelungeşte termenul nu va depăşi 30 de zile calendaristice.
La examinarea contestației (cererii prealabile) urmează a fi prezent contribuabilul, iar organul fiscal are obligația de a-l invita, respectând procedura de citare.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 270 alin. (2) din CF, la examinarea contestaţiei este invitat contribuabilul pentru a da explicaţii, având dreptul să depună documente confirmative.
Conform art. 226 alin. (1) din CF, citaţia este un înscris în care persoana este invitată la organul fiscal ca să depună documente sau să prezinte alt gen de informaţie, relevante pentru administrarea fiscală, precum şi pentru realizarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Organul fiscal este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta documente.
Astfel, regulile cu privire la citarea contribuabilului sunt prevăzute la lit. a)–f) alin. (3) al aceluiași articol.
Conform acestora, citația trebuie să fie semnată de către conducerea organului fiscal și înmânată cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia nu prevede altfel.
Pe de altă parte, vom preciza și faptul că contestația poate fi examinată și în absența contribuabilului, în cazul în care acesta a fost citat în modul stabilit şi, din motive neîntemeiate, nu s-a prezentat sau dacă a solicitat examinarea contestaţiei în absenţa sa.
În esență, însă, este de interesul contribuabilului care a depus contestația de a participa la examinarea acesteia, pentru a-și susține poziția, precum și a prezenta, după caz, careva acte sau documente ce ar confirma cele invocate în contestație și ar fi de natură să convingă organul fiscal să satisfacă contestația.
Sub acest aspect, potrivit art. 267 alin. (3) din CF, obligaţia de a dovedi incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal se atribuie persoanei care contestează.
Astfel, în urma examinării contestației, organul fiscal poate emite una din deciziile prevăzute de art. 271 alin. (1) din CF, și anume:
- privind respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei contestate;
- privind satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea deciziei contestate;
- privind satisfacerea contestaţiei şi anularea deciziei contestate;
- privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat.
Prin urmare, cu emiterea Deciziei pe marginea contestației se finalizează procedura prealabilă.
Respectiv, dacă contribuabilul a respectat condițiile obligatorii impuse de lege și relatate mai sus, cererea prealabilă a acestuia va fi examinată de către organul fiscal și va fi realizată prima fază în revendicarea dreptului său pretins a fi încălcat.
Iar etapa ce succede procedura prealabilă va fi descrisă în ediția următoare.
„Acest articol aparține exclusiv P.P. „Monitorul fiscal FISC.md” și este protejat de Legea privind drepturile de autor.
Orice preluare a conținutului se face doar cu indicarea SURSEI și cu LINK ACTIV către pagina articolului”.
5134 views
The date of publishing:
28 September /2017 11:31
Catalogul tematic
Administrare fiscală | Legislație fiscală
Tags:
cerere | organul fiscal | acte administrative | Legea contenciosului administrativ | Instanța de judecată | Codul fiscal
0 comments
Only users registered and autorized they have the right to post comments.