News
Filozofia Strategiei Naţionale „Moldova 2030”
Atingerea progreselor palpabile în calitatea vieții oamenilor și în abilitarea grupurilor vulnerabile este noua filozofie propusă pentru Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova – „Moldova 2030”, care este prezentată în Nota de concept, propusă pentru consultări publice de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.
Proiectul descrie obiectiv tendințele în dezvoltarea umană în ţară, bazate pe analiza factorilor demografici, sociali, economici, climaterici, dar și cei de guvernare.
Familia, educaţia, migraţia, depopularea, îmbătrânirea populaţiei, economia, schimbările climatice au fost luate în considerare la efectuarea unui studiu amplu.
Pentru realizarea Strategiei se propune utilizarea conceptului standard utilizat de Eurostat pentru măsurarea fenomenului calității vieții care include:
Conexiunea cu ciclu de viață
Nivelul veniturilor este unul din elementele fundamentale care definește calitatea vieții. Un nivel al veniturilor mai mare permite oamenilor să consume mai multe bunuri și servicii. În general, un nivel mai înalt al veniturilor individuale este asociat cu un nivel mai mare de impozite care, la rândul lor, sunt utilizate pentru finanțarea serviciilor și investițiilor publice. Totodată, veniturile mai mari permit
acumularea unor economii individuale mai mari, care servesc la atenuarea șocurilor neanticipate, la efectuarea unor investiții și la finanțarea consumului după încetarea vieții economice active.
Analiza distribuției pe vârste a veniturilor denotă importanța unui sistem economic robust, în special pentru perioada economic activă. Astfel, după finisarea studiilor, oamenii intră pe piața muncii și/sau fac antreprenoriat (deși într-o proporție mult mai mică), în special pentru a obține venituri și pentru a deveni autonomi din punct de vedere economic. Figura 16 relevă creșterea continuă a salariului până la vârsta de 43 ani, când nivelul mediu al venitului atinge punctul maxim și se stabilizează pentru circa 7-8 ani, după care scade continuu. Venitul din auto-ocupare este semnificativ mai redus, atinge nivelul maxim ceva mai târziu (53 ani) și scade mult mai lent odată cu avansarea în vârstă9
Deficitul ciclului de viață (diferența dintre venitul agregat și consumul agregat) denotă că în marea parte a vieții oamenii consumă mai mult decât câștigă (Figura 17). Surplusul ciclului de viață este acumulat timp de numai 23 de ani (între 34 și 56 ani), această perioadă fiind în Republica Moldova mult mai scurtă comparativ cu alte țări din regiune. Drept rezultat, anual se acumulează deficite generaționale de zeci de miliarde de lei (36,4 miliarde lei conform celor mai actualizate calcule pentru anul 2014)10.
Acestea pun presiuni pe sistemul de finanțe publice, deoarece o bună parte din deficit este acoperit din transferuri publice. În ultimă instanță, deficitul ciclului de viață pune o presiune mare pe sistemul economic, deoarece generatori de valoare adăugată brută în economie sunt mai puțini față de consumatorii acesteia11
Problema respectivă este agravată și de tranziția demografică curentă, manifestată prin scăderea ratei de fertilitate și o îmbătrânire a populației, în paralel cu migrația populației apte de muncă. Aceasta a dus, pe parcursul ultimilor ani, la înrăutățirea constantă a ratei de dependență demografică (măsurată ca raport dintre numărul celor care contribuie la creșterea economică și cei care o consumă), iar proiecțiile demografice sugerează degradarea continuă a acesteia pe parcursul următoarelor decenii12
Legăturile cu ODD
Având în vedere rolul fundamental al veniturilor pentru sporirea calității vieții, obiectivul respectiv se regăsește, direct și indirect, în mai multe ODD-uri. Astfel, ODD 2 (Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile) joacă un rol esențial pentru sporirea bunăstării populației. Cauza este că circa o treime din forța de muncă este ocupată în sectorul agricol și, prin urmare, sporirea veniturilor și ameliorarea calității vieții acestei
categorii de populație va avea efecte considerabile asupra întregii țări. Aceasta va permite și diminuarea inegalităților dintre nivelurile de trai de la sate și orașe, precum și va contribui la eradicarea sărăciei, deoarece majoritatea celor ocupați în agricultură trăiesc în mediul rural și sunt expuși cel mai mult riscurilor de sărăcie13.
Totodată, peste 80 la sută din persoanele cu venituri sub pragul național al sărăciei sunt din mediul rural. ODD 8 (Promovarea unei creșteri economice susținute, deschise tuturor și durabile, a ocupării depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru toți) la fel are un rol foarte important în sporirea veniturilor populației. Astfel, acumularea de venituri depinde de crearea locurilor de muncă decente, stimularea antreprenoriatului, creativității și inovației. Aceasta urmează
să contribuie la creșterea productivității muncii și, respectiv, a veniturilor angajaților, să stimuleze performanța întreprinderilor, sporind capacitatea acestora de a inova și de a asimila inovații, să sporească formalizarea economiei și fortificarea sectorului financiar, cu efecte pozitive asupra creșterii economice.
Conexiunea cu ODD 5 (Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor) și ODD 10 (Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și de la o țară la alta) are loc în mod implicit, deoarece obiectivul de sporire a veniturilor presupune extinderea accesului la oportunități economice în mod egal pentru bărbați și femei, pentru cei din mediul rural și urban, inclusiv, pentru persoanele care în prezent sunt excluse din punct de vedere economic, cum ar fi persoanele cu dizabilități, tinerii și persoanele cu vârsta înaintată etc.
Dinamica indicatorilor-cheie
Evoluția economică, emigrarea forței de muncă și, după 2011, politicile de redistribuire au fost principalii factori care au determinat dinamica sărăciei și veniturilor. Măsurată cu ajutorul unor indicatori-standard, sărăcia în Republica Moldova este în continuă scădere14
În anul 2015, rata sărăciei absolute a fost de 9,6% (același indicator a fost la nivelul de 21,9% în 2010). Profunzimea sărăciei - deficitul de resurse al persoanei sărace în raport cu valoarea pragului sărăciei – de asemenea, este în continuă scădere, în 2015 fiind de 1,5% față de 4,5% în anul 2010 (Figura 18). Republica Moldova are o rată a sărăciei estimată la pragul național relativ mai mică în comparație cu țările din regiune (Belarus, Rusia, Georgia) 15. Dacă analizăm sărăcia din perspectiva pragului
internațional, aproximativ 1% din populația Republicii Moldova trăia sub rata sărăciei la pragul de 3,10 dolari pe zi PPP în 2014, conform datelor Băncii Mondiale16 cu o rata a sărăciei mai mică17 decât țările din regiune considerate. 
Sărăcia afectează în mod disproporționat mediul rural, rata sărăciei în mediul rural fiind de 14,5% versus 3,1% în mediu urban. Sunt supuse unor riscuri mai mari de sărăcie gospodăriile conduse de persoane cu un nivel scăzut de educație și cele conduse de persoane vârstnice. Mai expuși la sărăcie
sunt și persoanele angajate la munci agricole și lucrătorii pe cont propriu. Cele mai sărace gospodării în Republica Moldova sunt cele cu 3 și mai mulți copii, rata sărăciei în rândurile acestor gospodării este de 23,3% față de gospodăriile cu un copil (rata sărăciei de 7,5%).
Statistica oficială nu prezintă date despre autoevaluarea sărăciei. O cercetare independentă anuală - Barometrul Opiniei Publice arată că populația este mai mult nemulțumită de felul cum trăiește18
Conform răspunsurilor la întrebarea Cât de mulțumiți sunteți în general, de felul în care trăiți majoritatea respondenților sunt nici mulțumiți nici nemulțumiți de felul în care trăiesc - 32,5%, aproximativ 29,8% sunt nu prea mulțumiți şi 21,1% sunt deloc mulțumiți. Majoritatea respondenților au identificat sărăcia ca lucru care îi îngrijorează cel mai mult în prezent. Persoanele din mediul rural sunt mai îngrijorate de fenomenul sărăciei şi mai nemulțumite de nivelul de trai.
Conform datelor SBGC inegalitățile în Republica Moldova se reduc lent - indicele Gini a avut valoarea 26,8% în 2014 față de 32,1% în 201019. Distribuția consumului pe chintile rămâne relativ constantă. Activitatea salarială este principala componentă a veniturilor populației și, implicit, principala sursă de finanțare a consumului, cu o pondere de 42,1% din venitul disponibil în 2016 și care nu s-a schimbat esențial pe parcursul ultimilor ani (Figura 20). Aceasta denotă dependența acută a bunăstării populației de piața muncii și, implicit, de productivitatea muncii. Aceastaeste principalul
factor pentru creșterea sustenabilă a salariilor într-o economie de piață - remunerarea pentru factorul muncă depinzând, în cazul ideal, de contribuția acestuia la valoarea adăugată generată. În Republica Moldova, în pofida creșterii constante a salariului mediu pe economie din ultimii ani, nivelul acestuia, în 2016, constituia doar a cincea parte din media țărilor ECE, la fel ca și productivitatea muncii. Prin urmare, venitul național este cel mai scăzut față de țările ECE (Figura 21).
Pe lângă salarii, un rol important în formarea veniturilor disponibile îl au prestațiile sociale (în special pensiile) și remitențele. Ponderea ambelor componente a crescut gradual pe parcursul ultimilor ani. În cazul prestațiilor sociale, aceasta relevă fenomenul îmbătrânirii populației. Tendința respectivă prezintă provocări din ce în ce mai mari pentru economie odată cu atingerea vârstei de pensionare a populației născute în perioada exploziei demografice, în paralel cu diminuarea natalității și ratei de
ocupare reduse (circa 40%), care nu permite integrarea mai plenară în viața economică a populației cu vârsta aptă de muncă. În cazul remiterilor, creșterea ponderii în total venit disponibil confirmă perpetuarea modelului de creștere economică bazat pe veniturile transferate de emigranți. Celelalte tipuri de venituri, inclusiv din activitatea economică individuală, au ponderi minore în formarea venitului disponibil, fapt ce denotă caracterul deficient al mediului de afaceri din țară.
Grupuri vulnerabile
2. Carențele privind calitatea capitalului uman.
Acestea sunt relevate de faptul că tot mai multe companii, în special investitori mari, afirmă că insuficiența forței de muncă relevante împiedică derularea și extinderea afacerilor. Problema respectivă este evidențiată drept una din principalele constrângeri ale mediului de afaceri în cadrul Raportului Competitivității Globale 2017-2018. În plus, conform Indicelui Dezvoltării Umane, care reflectă într-o anumită măsură și calitatea capitalului uman22, Republica Moldova este la coada țărilor din ECE (Figura 24). Problema respectivă este acutizată de calitatea proastă a sistemului educațional
superior, precum și de nivelul redus de eficiență și flexibilitate a pieței muncii.
Acestea constituie vulnerabilități majore relevate de către Raportul Competitivității Globale 2017- 2018 și sunt principalele bariere pentru ameliorarea calității capitalului uman (Figura 25).
3. Pe lângă carențele privind calitatea și disponibilitatea capitalului economic și uman, economia Republicii Moldova este constrânsă și de modul ineficient în care acești factori sunt utilizați în procesul de creare a valorii adăugate brute.
Astfel, țara înregistrează unul din cele mai scăzute nivele de productivitate din țările ECE, estimată prin raportarea PIB-ului la numărul de persoane ocupate (Figura 26). În mod tradițional, anume productivitatea scăzută a muncii afectează veniturile populației.
Printre cauzele pe termen lung în acest sens se numără nivelul scăzut de sofisticare a proceselor de producție și capacitatea limitată a firmelor de a crea și asimila inovații (Figura 27).
Măsuri cu caracter strategic: viziunea pentru Moldova 2030
În vederea sporirii nivelului veniturilor din surse durabile este necesară dezvoltarea unui model economic care ar asigura o creștere și dezvoltare mai calitativă față de cel actual. În acest sens, este important ca politicile publice să fie orientate spre o creștere economică care ar servi în primul rând intereselor populației și ar contribui în mod direct la creșterea nivelului de trai în țară.
În vederea schimbării paradigmei de dezvoltare, sunt necesare 3 seturi de măsuri prioritare:
1. Asigurarea unui mediu stimulativ pentru investiții pe termen lung:
Conexiunea cu ciclu de viață
Condițiile materiale și incluziunea socială sunt factori determinanți ai unei vieți calitative. Condițiile materiale dictează capacitatea persoanelor de a transforma resursele în condiții bune de trai și sunt cele care ne permit estimarea posibilității unei persoane de a avea o calitate mai bună a vieții.
Accesul la bunuri şi servicii calitative, la surse sigure de apă, sistem de canalizare, asigurarea surselor de energie (electrică şi termică) direct marchează calitatea vieții. Din perspectiva ciclului de viață, condițiile bune de trai sunt determinante la fiecare etapă a vieții pentru fiecare persoană. În același timp, evidentele arată că populația rurală din Republica Moldova are condiții de trai mai precare.
Legăturile cu ODD
O serie de ținte ODD se referă la dimensiunea condiții de trai: ODD 1 (Eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context), ODD 10 (Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și de la o țară la alta). Ținte precum ODD 2 (Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile) și ODD 5 (Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor) sunt indirect relevante pentru această dimensiune.Accesul la energie este reflectată în ODD-ul 7 privind asigurarea accesului tuturor la energie la prețurile accesibile, într-un mod sigur, durabil și modern și țintele conexe acestuia.
Dinamica indicatorilor-cheie
Indicatorii-cheie24 ai dimensiunii condițiilor de trai sunt cei care reflectă condițiile de trai şi locuința - acces la infrastructura fizică, utilitățile publice şi condiții de locuit. Dinamica acestor indicatori arată că diminuarea sărăciei nu a rezultat în condiții de trai mai bune.
Ponderea populației cu acces la servicii de bază (surse sigure de apă, sistem de canalizare, sisteme moderne de încălzire) rămâne mică. Acces la apeduct rețea publică au 89,7% din populația urbană şi doar 45,1% din populația rurală. Aproximativ 77% din populația urbană are acces la apă caldă (rețea publică sau proprie) şi 29,8% din populația rurală are acces la apă caldă (rețea proprie).
Aproximativ 70% din populația din mediul urban are acces la surse moderne de încălzire (încălzire centralizată sau sistem termic propriu), iar 94% din populația rurală se încălzește cu ajutorul sobelor, căminelor, altor tipuri de instalație de încălzire. Gaze din rețea se livrează la 84,7% din gospodăriile urbane, iar în mediul rural
acces la gaze din rețea au doar 38,1% din gospodării.
Aproximativ 78,2% din gospodăriile urbane au grup sanitar în interiorul locuinței, în mediul rural cifra este de doar 14%. Puține gospodării au acces la instalații de canalizare public (73,2% urban şi 2,3% rural), şi mai puțini la sistem de canalizare propriu - 17,3% gospodării în mediu urban şi 41,9% în mediul rural. Acces la baie sau duș au 82,7% din gospodăriile din mediul urban şi doar 32,6% din mediul rural.
Gospodăriile sărace, din chintila 1 și 2 practic nu au acces la condiții de trai minimal decente. Figura 28 prezintă procentul de gospodării împărțite per quintile de consum25 care au acces la condiții de trai: apeduct, baie/duș, la apă caldă, existența grupului sanitar în locuință, accesul la canalizare centralizată, accesul la gaze din rețea, încălzire centralizată. Doar 15,4% din gospodăriile din chintila 1 au acces la apă caldă, doar 13,1% au grup sanitar în locuință, doar 9,3% au acces la canalizare centralizată și 19,7% au baie sau duș.
Dotarea populației cu bunuri de folosință îndelungată crește constant, decalajul dintre dotarea populației săraca versus nesăracă este foarte mare – dacă la 100 gospodării nesărace le revin 48 calculatoare, celor sărace - doar 14. În cazul mașinilor de spălat rufe, dotarea este de 80 față de 49.
Diferențe în dotarea gospodăriilor din mediul urban față de cel rural nu sunt semnificative. În același timp, bunurile deținute de gospodăriile rurale au calitate mai scăzută şi durata de exploatare mai mare.
Gospodăriile sărace din mediul rural locuiesc în case vechi construite din materiale de calitate redusă, aproximativ 22,2%26 din casele gospodăriilor sărace au fost construite cu mai mult de 50 de ani în urmă (față de 12,5% pentru populația nesăracă). Aproximativ 70% din populația rurală săracă locuiesc în case construite din saman sau lut.
Chiar dacă accesul la infrastructura fizică şi utilități publice este asigurat, mute dintre gospodăriile sărace nu pot acoperi costul acestora. Aproximativ 3/4 din volumul total al cheltuielilor gospodăriilor casnice sărace reprezintă produsele alimentare şi
plata serviciilor comunale (Figura 29). Dintre cheltuielile pentru întreținere, circa 50% sunt direcționate spre consumul de energie (Figura 30).
În cazul urbelor, cheltuielile sunt determinate de eficiența redusă a serviciilor publice energetice din sectorul rezidențial, precum și de pierderile semnificative înregistrate la consum.
Grupuri vulnerabile
Populația din mediul rural are acces mai scăzut la utilități. Populația de la sate are un grad mai înalt de dependență de sursele „murdare” de energie, precum lemnul și cărbunele. Folosirea excesivă a lemnului, care la fel produce gaze cu efecte de seră CO2
,afectează sănătatea și are impact negativ asupra mediului.
Datele mai sugerează că localitățile rurale au acces mai limitat la sursele de energie mai accesibile în urbe (energie termică). Gospodăriile cu vârstnici au cel mai mic acces la apeduct, 57% din gospodăriile cu persoane în etate au acces la apeduct. Această pondere pentru populația generală este de 64%27 Gospodăriile cu un adult cu dizabilități au condiții de trai mai proaste în comparației cu populația generală, ponderea gospodăriilor fără apeduct în locuință este mai mare în cazul gospodăriilor în care un membru al familiei are dizabilitate28
Gospodăriile conduse de femei au mai mari probleme la plata utilităților comparativ cu
populația generală. Ponderea acestora a constituit 29,2% în 2016, comparativ cu 26,1% în
rândul populației generale29. Gospodăriile cu un adult cu dizabilități nu își permit încălzire suficientă în sezonul rece al anului. De asemenea, gospodăriile în cauză au dificultăți la plata utilităților. Aproximativ 42% din gospodăriile roma se confruntă cu dificultăți la plata utilităților.30
Din cauza cheltuielilor înalte suportate pentru consumul de energie mai multe categorii de cetățeni se situează sau riscă să nimerească în sărăcie energetică. Cele mai vulnerabile sunt gospodăriile alcătuite dintr-o singură persoană din mediul rural și urban, urmate de pensionari. Aceste grupuri sociale cheltuie între 20-25% pentru cheltuielile de întreținere, dintre care circa 50% sunt direcționate pentru consumul de energie. Cuplurile fără copii și familiile monoparentale din urbe, la fel, se numără printre cele mai defavorizate categorii. Toate aceste grupuri sunt impuse să aleagă între sărăcia energetică sau limitarea consumului de energie, ceea ce poate înrăutăți condițiile de viață.
Numărul gospodăriilor de etnie romă care locuiesc în case ruinate sau cartiere sărace este de 3 ori mai mare decât în cazul non-roma. Aproape 15% dintre gospodăriile de etnie romă locuiesc în case de calitate slabă și foarte slabă. Persoanele roma din mediu rural locuiesc în condiții mai precare, comparând cu persoanele roma din mediu urban, aceiași tendință, de altfel, se observă și pentru populația non-roma.
Principalii factori cauzali
Condițiile proaste de trai sunt urmare a insuficienței resurselor pentru a le transformă în bunuri şi servicii – asigurarea consumului de produse alimentare şi nealimentare de calitate, deținerea bunurilor de folosință îndelungată, asigurarea accesului la utilități publice, asigurarea unei locuințe decente.
Cea mai afectată este populația săracă din mediu rural. Discrepanțele dintre accesul la infrastructura fizică, utilități publice şi condiții de locuit pentru populația săracă din mediu rural şi grupurile vulnerabile versus populația generală sunt foarte mari. Cauzele lipsei resurselor care să asigure condiții mai bune de trai sunt multiple şi complexe, ele țin mai mult de lipsa oportunităților de a genera venituri.
Factorii care determină un nivel scăzut de trai sunt de ordin sistemic, şi anume:
Conexiunea cu ciclu de viață
Cea mai mare și parte a vieții oamenii o petrec muncind, prin urmare, modul în care este
utilizat/investit acest timp influențează în mod fundamental calitatea vieții. În Republica Moldova, salariile constituie cea mai importantă sursă de formare a venitului disponibil (42% în 2016) și, respectiv, calitatea ocupării este instrumentală pentru sporirea nivelului de trai al populației. Mai mult decât atât, salariile constituie și principala sursă de venituri la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat, care sunt redistribuite pentru plata pensiilor pentru limita de vârstă. Astfel, calitatea ocupării
influențează nivelul de trai nu doar a populației cu vârsta aptă de muncă, dar și a pensionarilor (în 2016, pensia a constituit a doua cea mai importantă sursă de venit pentru populația din Republica Moldova). Nu în ultimul rând, calitatea ocupării ține și de confortul, securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Acest fapt determină calitatea capitalului uman și se transpune în mod implicit și asupra întregii familii/gospodării: angajații cu loc de muncă decent sunt mai predispuși să investească mai mult în educația și sănătatea copiilor și sunt mai puțin stresați fapt ce influențează și climatul psihoemoțional în familie. Astfel, condițiile de muncă influențează enorm nivelul de trai la toate etapele vieții.
Legăturile cu ODD
Condițiile de muncă și ocuparea joacă un rol important în Agenda 2030. Aceasta se regăsește în ținta 8.3 (Promovarea unor politici orientate spre dezvoltare care susțin activitățile productive, crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul, creativitatea și inovația, și care încurajează formalizarea și creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, inclusiv prin acces la servicii financiare).
Aceasta este considerată una din țintele prioritare ODD31, cu efecte asupra multor altor
ținte din ODD 8 (toate țintele, cu excepția 8.4 – Creșterea decuplată de mediu, și 8.9 – Turismul durabil), precum și din alte ODD-uri (1.1 – Eradicarea sărăciei extreme; 1.2 – Reducerea sărăciei multilaterale; 2.3 – Creșterea productivității agricole; 3.7 – Acces la serviciile de sănătate de reproducere; 3.8 – Acoperirea universală de sănătate; 5.1 – Încetarea discriminării de gen; 9.2 – Promovarea industrializării durabile; 9.3 – Accesul IMM-urilor la finanțare; 9.4 – Procese industriale mai curate; 10.1 Prosperitate comună; 10.2 – Promovarea incluziunii; 10.4 – Obținerea unei egalități mai mari; 12.6 – Companii cu responsabilitate socială; 16.4 – Reducerea criminalității organizate și a traficului de arme; și 16.5 – Reducerea corupției).
O altă țintă relevantă este 8.5, care a fost adaptată la contextul național32 (Până în 2030, atingerea unui nivel al ocupării similar cu media țărilor din Europa Centrală și de Est, și stimularea ocupării productive și a muncii decente pentru toate femeile și bărbații, inclusiv pentru tineri și persoanele cu dizabilități, precum și remunerarea egală pentru munca de valoare egală). Astfel, ținta respectivă vizează atât îmbunătățiri cantitative (creșterea ocupării), cât și calitative (stimularea ocupării productive și decente) și de incluziune pentru categoriile vulnerabile de populație.
Un șir de alte ținte vin să protejeze suplimentar categoriile vulnerabile, în special tinerii (ținta 8,6 - Până în 2020, reducerea proporției tinerilor fără un loc de muncă, fără educație sau formare, până la un nivel similar cu media din țările Europei Centrale și de Est), persoanele expuse muncii forțate, traficului de ființe umane și a muncii copiilor (ținta 8,7) și a angajaților expuși accidentelor la locul de muncă (ținta 8,8 - Protecția drepturilor la muncă și promovarea mediilor de lucru sigure și securizate
pentru toți angajații).
Dinamica indicatorilor-cheie
Creșterea economică din ultimii ani s-a manifestat prin deteriorarea calității ocupării. În perioada anilor 2009-2016, numărul total al locurilor de muncă formale s-a redus cu 50 mii. O parte din acestea au migrat în sectorul informal. Deși în perioada 2011-2013 ocuparea informală s-a stabilizat în jurul ratei de 30%-31%, începând cu 2014 aceasta a început să crească, atingând nivelul de 36,4% în 2016, ceea ce a întors țara la situația de acum 14 ani. Creșterea ocupării informale din ultimii ani se datorează și reîntoarcerii emigranților moldoveni din Federația Rusă, economia căreia a fost lovită de o criză economică.
Reîntoarcerea emigranților a coincis cu creșterea ocupării în agricultură, preponderent din contul ocupării informale. Totodată, este important de menționat că ocuparea
informală a fost stimulată în special de numărul gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu, ponderea acestora crescând peste 50% din totalul celor ocupați informal în agricultură (Figura 31).
Astfel, după anul 2014 creșterea ocupării informale a fost asigurată de agricultură, iar
aceasta, la rândul ei, de creșterea numărului gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu, din cauza incapacității restului economiei de a absorbi emigranții reîntorși în regiunile rurale.
Prin urmare, pe termen mediu, pentru diminuarea ocupării informale este necesar de urmărit traiectoria țărilor dezvoltate: diminuarea ponderii celor ocupați în agricultură prin stimularea sectoarelor de servicii și industrial
Drept dovadă în plus că creșterea ocupării informale s-a datorat preponderent sectorului agricol, constatăm reducerea acesteia pentru sectorul non-agricol de la 15,8% în 2010 la 12,6% în 2015. Acest indicator, care este unul din cei monitorizați în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (indicatorul 8.3.1), sugerează că, deși tendința a fost similară la femei și bărbați, există o discrepanță semnificativă între sexe.
Astfel, bărbații care activează în sectorul non-agricol se confruntă cu un risc
de 2,5 ori mai mare decât femeile de a fi angajați în sectorul informal (Figura 32).
Creșterea ocupării informale a afectat productivitatea muncii în sectorul agricol în ansamblu. Aceasta se explică prin faptul că întreprinderile informale din agricultură și gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu practică tehnologii agricole mai primitive decât în sectorul formal. Din această cauză, ocuparea informală este considerată ocupare vulnerabilă. Figura 33 denotă faptul că, în timp ce productivitatea muncii în sectorul agricol este de peste 3,5 ori mai mică față de cea din restul sectoarelor economice, discrepanța pe parcursul ultimilor ani dintre acest sector și restul economiei a crescut.
Prin urmare, ocuparea în sectorul agricol este cea mai vulnerabilă, sectorul rămâne necompetitiv.
Evidențele empirice confirmă impactul sectorului agricol asupra evoluției ocupării vulnerabile. Astfel, în țările ECE există o relație directă și liniară între numărul celor ocupați în agricultură și ocuparea informală, evidențiindu-se însă două țări la acest capitol – Republica Moldova și România. Ambele rămân în urmă cu mult de restul țărilor atât privind ponderea ocupării informale, cât și a celei agricole (Figura 34).
Deși în ultimul deceniu aceste țări și-au diminuat din ambele categorii de ocupare, discrepanța rămâne încă destul de mare. Este remarcabil faptul că în ultimul deceniu în
medie ponderea ocupării informale s-a diminuat aproximativ în aceeași măsură în România și Republica Moldova, dar productivitatea în prima a crescut mult mai rapid (Figura 35).
Grupuri vulnerabile
Conexiunea cu ciclu de viață
Timpul este resursa principală de care dispun oamenii și utilizarea sa eficientă are o importanță economică majoră. Dar felul în care este utilizat timpul, de-al lungul vieții, pentru activități necesare supraviețuirii versus cele legate de dezvoltare personală sau de viața socială (familie, comunitate) poate să ofere informații valoroase despre nivelul de stres la care este expusă societatea și despre calitatea vieții în general. Astfel, numărul prea mare de ore pe care școlarii le petrec făcând temele
sugerează necesitatea de revizuire a programelor, deoarece pentru o socializare adecvată copiii trebuie să aibă timp pentru joacă, activități extra-curriculare și pentru simpla comunicare cu prietenii și cu familia.
Un număr mare de ore lucrate – atât în ocupații salariale, cât și în activități casnice
neremunerate - poate vorbi atât despre motivații intrinseci de productivitate, cât și despre aceea că adulții nu fac față presiunilor financiare, despre discriminare de gen sau despre absența unor ocupații decente.
Legăturile cu ODD
Chiar dacă nu este în mod expres menționat în ODD-uri, utilizarea timpului își găsește reflecție fundamentală în multe ținte. De exemplu, chemând la recunoașterea și valorizarea adecvată a muncii casnice și activităților neremunerate din gospodărie, ținta 5.4 are relevanță directă pentru utilizarea optimală a timpului de-a lungul vieții.
Ținta 8.3 se referă la promovarea unor activități mai productive, crearea unor locuri de muncă decente, la formalizarea activităților informale, ceea ce, din nou, în mod direct se referă la îmbunătățirea balanței timpului personal.
Dinamica indicatorilor-cheie
Indicatorii utilizării timpului au fost considerați în baza cercetării statistice „Utilizarea Timpului în Republica Moldova”34, realizată de către BNS în perioada iunie 2011 - mai 2012 şi care este unica cercetare de acest fel. Cercetarea oferă date despre modul de utilizare a timpului de către locuitorii Republicii Moldova în baza a trei dimensiuni de analiză: tipul de activitate, durata şi contextul.
Analiza descrie ce face populația pe parcursul zilei, pentru vârsta de 10-65 ani şi peste, exprimată în ore sau procente ca durată medie anuală.
Timpul moldovenilor se cheltuie pentru 3 categorii de bază: 1) ocupare (lucru, studii, îngrijiri casnice/de familie, deplasare ); 2) îngrijire personală şi 3) timp liber. Distribuția timpului depinde foarte mult de structura familiei – singur, cuplu sau cuplu cu copii. Timpul pentru somn în mediu este de 8,8 ore, timpul pentru lucru/ocupație este de 7,8 ore. Destul de mult timp persoanele consumă pentru îngrijirea familiei şi gospodăriei. Moldovenii nu alocă aproape deloc timp pentru muncă voluntară şi întruniri. Consumă timp pentru viață socială şi divertisment în proporție egală (după vârstă, gen sau ocupație). Toți moldovenii alocă foarte puțin timp pentru sport şi activități de
exterior.
Bărbații şi femeile folosesc diferit timpul pentru unele activități: în medie bărbații lucrează cu 45 minute pe zi mai mult pentru venit față de femei, în schimb femeile alocă cu 2 ore mai mult pentru grijile casnice/de gospodărie. Bărbații dedică aproximativ o oră în plus față de femei hobby-ului şi jocurilor la calculator şi cu jumătate de oră mai mult mass mediei şi vieții sociale. Toate femeile își dedică timp pentru grijile casnice/de gospodărie față de 80% din bărbați care se implică (ca timp mai
puțin) acestor griji. Femeile acordă mult mai mult timp pentru îngrijirea fizică şi supravegherea copilului, activitățile de citit, jucat şi lecțiile cu copilul iau cam același timp pentru ambii părinți.
Populația adultă lucrează în medie 8,8 ore pe zi, iar tinerii (10-24 ani) acordă studiilor în medi3 5,5 ore pe zi. Un lucru curios este faptul că după 24 de ani moldovenii nu acordă aproape deloc timp pentru a studia ceva sau a merge la careva cursuri. Se pare că copiii şi tinerii (10-14 şi 15-24 ani) participă în proporție egală la activități de îngrijirea gospodăriei şi familiei. Începând cu grupul de vârstă 34-44 ani, moldovenii practic nu fac sport sau activități de exterior.
Timpul pentru hobby-uri şi utilizarea calculatorului este împărțit aproximativ egal pe cohorte de vârste, dar natura activităților diferă. Copii şi tinerii alocă în măsură egală față de adulți timp pentru cititul ziarelor şi privitul televizorului.
Populația din mediul urban lucrează un pic mai mult la locul de muncă față de populația rurală (8,4 versus 7,3 ore pe zi, durata medie anuală). Persoanele din mediul rural acordă mai mult timp pentru: spălatul hainelor, grădinărit, reparații echipament.
Persoanele din mediul rural petrec un pic mai mult timp pentru familie, pentru viață socială şi divertisment; iar cele din mediul urban pentru jocuri de societate şi jocuri la calculator.
Persoanele ne-încadrate în câmpul muncii nu dedică mai mult timp activităților casnice/gospodărești, cu excepția activităților ce țin de copii. Ele nu alocă mai mult timp muncii voluntare sau întrunirilor, în schimb dedică mai mult timp artelor şi calculatorului (pentru informare, comunicare, jocuri).
Grupuri vulnerabile
Conexiunea cu ciclul de viață
Sistemul educațional este un element vital în dezvoltarea socială și economică a unei țări, dar și în dezvoltarea fiecărui om în parte. Capitalul uman este factorul-cheie în reducerea șomajului și a veniturilor mici, fiind determinant pentru creșterea economică.
Dar, mai important este faptul că educația este asociată cu un șir de beneficii non-economice, precum îmbunătățirea stării de sănătate, implicarea civică și socială, un climat de securitate și de confort social mai bun, ceea ce implicit are și o contribuție majoră în creșterea productivității economiei naționale. Importante pentru oameni și pentru societate în ansamblu sunt abilitățile funcționale obținute prin educație.
Competențele și caracterul calității care sunt dezvoltate de către școală, mai degrabă decât calificările și certificatele, fac oameni mai de succes și mai pregătiți în viața lor profesională și în cea privată.
Raportată la ciclul vieții, educația este relevantă pentru toate etapele vieții. Educația de la vârsta fragedă până la adolescență este crucială pentru dezvoltarea umană. Circumstanțele în care crește un copil au un impact crucial asupra restului vieții sale: dacă va fi angajat sau va trăi din asistență socială, dacă va fi un contribuabil sau va reprezenta o cheltuială pentru societate, va tolera sau nu
acte de corupție, va avea o stare a sănătății bună sau precară etc. Educația formală este esențială în dezvoltarea oamenilor și, implicit, a țării. Un sistem educațional calitativ este fundamentul unei societăți bazate pe cunoaștere, echipând cetățenii cu aptitudini funcționale de bază pentru a se integra în societatea, a fi responsabili și pentru a contribui la dezvoltarea acesteia.
După părăsirea sistemului educației formale, omul continuă învățarea pe tot parcursul vieții, care este un proces continuu de oportunități flexibile de învățare, corelând învățarea şi competențele dobândite în instituțiile formale cu dezvoltarea competențelor în contexte non-formale şi informale, în special la locul de muncă. Acest lucru este esențial pentru a sprijini competitivitatea în contextul unei economii globale a cunoașterii bazată pe tehnologie şi pentru a promova integrarea socială şi participarea la o societate democratică.
Legăturile cu ODD
Prin rolul său determinant pentru calitatea vieții, educația în mod indirect influențează realizarea tuturor Obiectivelor de dezvoltarea durabilă. În primul rând, se regăsește în întregul ODD 4 ce ține de educație de-a lungul vieții pentru toți.
Totodată, calitatea educației este importantă pentru atingerea ODD 1 care se referă la eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context, ODD 3 care se
referă la asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă, ODD 4 care prevede garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți și ODD 8 care ține de promovarea unei creșteri economice susținute, deschise tuturor și durabile, a ocupării depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru
toți.
Conexiunea cu ODD 5 (Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor) și ODD 10 (Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și de la o țară la alta) are loc în mod implicit, deoarece educația în contextul calității vieții presupune asigurarea accesului la o educație de calitate în mod egal pentru bărbați și femei, cei din mediul rural și urban, persoanele cu dizabilități și de etnie romă etc.).
Dinamica indicatorilor-cheie
Capitalul uman reprezintă resursa de bază a unei țări. În cazul Republicii Moldova, acesta și-a pierdut renumele de factor de producție ieftin și calificat. Rezultatele în sectorul educației sunt slabe în Moldova: în termeni absoluți, în comparație cu țările vecine, precum și din perspectiva echității Conform Forumului Economic Global, Republica Moldova acumulează un scor de doar 3,09 din 7 pentru indicatorul privind ușurința de a găsi angajați calificați, un scor de 1,9 din 7 pentru indicatorul referitor la capacitatea de reținere a persoanelor talentate în țară și un scor de 1,7 din 7 pentru
indicatorul despre capacitatea de a atrage persoane talentate în țară. În comparație cu alte țări, progresul Republicii Moldova în ceea ce privește educația în Indicele Competitivității Globale este destul de modest, înregistrând oscilații minore în jurul valorii medii (Figura 36).
Gradul de pregătire a personalului și calitatea managementului școlilor, cu mici excepții, a pierdut în mod constant locul în clasament. În astfel de condiții, Republica Moldova cu dificultate poate fi considerată competitivă la capitolul dezvoltarea sistemului educațional, fiind insuficiente eforturile de îmbunătățire a acesteia.
Stagnarea și, la unele poziții, deteriorarea , conform Barometrului Opiniei Publice, oamenii sunt din ce în ce mai nemulțumiți de educația pe care copiii o primesc la școală, educația formală de bază (Figura 37), iar datorită schimbărilor demografice și emigrării numărul elevilor și studenților pe tipuri de instituție este în continuă scădere (Figura 38)
Chiar dacă și la celelalte trepte ale educație există discrepanțe între mediu urban și mediul rural, în instituțiile de educație timpurie o rată semnificativă a copiilor din mediul rural rămân neșcolarizați, ori această este treaptă unde se pun baza deprinderilor și cunoștințelor de bază (Figura 39)
Pe parcursul a cinci ani s-a îmbunătățit poziția Republicii Moldova în evaluarea PISA (Figura 40). PISA reprezintă un studiu comparativ internațional, desfășurat fiecare 3 ani, cu scopul de a testa competențele de bază ale elevilor de 15 ani în trei domenii de studii: științe, citire/lectură, matematică. PISA evaluează în ce măsură elevii care finalizează învățământul obligatoriu au acumulat cunoștințe şi competențe-cheie esențiale pentru o participare activă în societățile contemporane.
Evaluarea PISA arată nu doar în ce măsură elevii pot reproduce cunoștințe, ci şi dacă ei le pot aplica în situații noi, atât în cadrul instituției de învățământ, cât şi în viața reală. În același timp, scorul Republicii Moldova este mult în urma mediei țărilor OECD.
Grupuri vulnerabile
va continua
Prezentarea comentariilor, propunerilor, ideilor, precizărilor vizavi de proiect este acceptată până la
26 martie 2018 .
Legăturile cu ODD
Având în vedere rolul fundamental al veniturilor pentru sporirea calității vieții, obiectivul respectiv se regăsește, direct și indirect, în mai multe ODD-uri. Astfel, ODD 2 (Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile) joacă un rol esențial pentru sporirea bunăstării populației. Cauza este că circa o treime din forța de muncă este ocupată în sectorul agricol și, prin urmare, sporirea veniturilor și ameliorarea calității vieții acestei
categorii de populație va avea efecte considerabile asupra întregii țări. Aceasta va permite și diminuarea inegalităților dintre nivelurile de trai de la sate și orașe, precum și va contribui la eradicarea sărăciei, deoarece majoritatea celor ocupați în agricultură trăiesc în mediul rural și sunt expuși cel mai mult riscurilor de sărăcie13.
Totodată, peste 80 la sută din persoanele cu venituri sub pragul național al sărăciei sunt din mediul rural. ODD 8 (Promovarea unei creșteri economice susținute, deschise tuturor și durabile, a ocupării depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru toți) la fel are un rol foarte important în sporirea veniturilor populației. Astfel, acumularea de venituri depinde de crearea locurilor de muncă decente, stimularea antreprenoriatului, creativității și inovației. Aceasta urmează
să contribuie la creșterea productivității muncii și, respectiv, a veniturilor angajaților, să stimuleze performanța întreprinderilor, sporind capacitatea acestora de a inova și de a asimila inovații, să sporească formalizarea economiei și fortificarea sectorului financiar, cu efecte pozitive asupra creșterii economice.
Conexiunea cu ODD 5 (Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor) și ODD 10 (Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și de la o țară la alta) are loc în mod implicit, deoarece obiectivul de sporire a veniturilor presupune extinderea accesului la oportunități economice în mod egal pentru bărbați și femei, pentru cei din mediul rural și urban, inclusiv, pentru persoanele care în prezent sunt excluse din punct de vedere economic, cum ar fi persoanele cu dizabilități, tinerii și persoanele cu vârsta înaintată etc.
Dinamica indicatorilor-cheie
Evoluția economică, emigrarea forței de muncă și, după 2011, politicile de redistribuire au fost principalii factori care au determinat dinamica sărăciei și veniturilor. Măsurată cu ajutorul unor indicatori-standard, sărăcia în Republica Moldova este în continuă scădere14
În anul 2015, rata sărăciei absolute a fost de 9,6% (același indicator a fost la nivelul de 21,9% în 2010). Profunzimea sărăciei - deficitul de resurse al persoanei sărace în raport cu valoarea pragului sărăciei – de asemenea, este în continuă scădere, în 2015 fiind de 1,5% față de 4,5% în anul 2010 (Figura 18). Republica Moldova are o rată a sărăciei estimată la pragul național relativ mai mică în comparație cu țările din regiune (Belarus, Rusia, Georgia) 15. Dacă analizăm sărăcia din perspectiva pragului
internațional, aproximativ 1% din populația Republicii Moldova trăia sub rata sărăciei la pragul de 3,10 dolari pe zi PPP în 2014, conform datelor Băncii Mondiale16 cu o rata a sărăciei mai mică17 decât țările din regiune considerate. 
Sărăcia afectează în mod disproporționat mediul rural, rata sărăciei în mediul rural fiind de 14,5% versus 3,1% în mediu urban. Sunt supuse unor riscuri mai mari de sărăcie gospodăriile conduse de persoane cu un nivel scăzut de educație și cele conduse de persoane vârstnice. Mai expuși la sărăcie
sunt și persoanele angajate la munci agricole și lucrătorii pe cont propriu. Cele mai sărace gospodării în Republica Moldova sunt cele cu 3 și mai mulți copii, rata sărăciei în rândurile acestor gospodării este de 23,3% față de gospodăriile cu un copil (rata sărăciei de 7,5%).
Statistica oficială nu prezintă date despre autoevaluarea sărăciei. O cercetare independentă anuală - Barometrul Opiniei Publice arată că populația este mai mult nemulțumită de felul cum trăiește18
Conform răspunsurilor la întrebarea Cât de mulțumiți sunteți în general, de felul în care trăiți majoritatea respondenților sunt nici mulțumiți nici nemulțumiți de felul în care trăiesc - 32,5%, aproximativ 29,8% sunt nu prea mulțumiți şi 21,1% sunt deloc mulțumiți. Majoritatea respondenților au identificat sărăcia ca lucru care îi îngrijorează cel mai mult în prezent. Persoanele din mediul rural sunt mai îngrijorate de fenomenul sărăciei şi mai nemulțumite de nivelul de trai.
Conform datelor SBGC inegalitățile în Republica Moldova se reduc lent - indicele Gini a avut valoarea 26,8% în 2014 față de 32,1% în 201019. Distribuția consumului pe chintile rămâne relativ constantă. Activitatea salarială este principala componentă a veniturilor populației și, implicit, principala sursă de finanțare a consumului, cu o pondere de 42,1% din venitul disponibil în 2016 și care nu s-a schimbat esențial pe parcursul ultimilor ani (Figura 20). Aceasta denotă dependența acută a bunăstării populației de piața muncii și, implicit, de productivitatea muncii. Aceastaeste principalul
factor pentru creșterea sustenabilă a salariilor într-o economie de piață - remunerarea pentru factorul muncă depinzând, în cazul ideal, de contribuția acestuia la valoarea adăugată generată. În Republica Moldova, în pofida creșterii constante a salariului mediu pe economie din ultimii ani, nivelul acestuia, în 2016, constituia doar a cincea parte din media țărilor ECE, la fel ca și productivitatea muncii. Prin urmare, venitul național este cel mai scăzut față de țările ECE (Figura 21).
Pe lângă salarii, un rol important în formarea veniturilor disponibile îl au prestațiile sociale (în special pensiile) și remitențele. Ponderea ambelor componente a crescut gradual pe parcursul ultimilor ani. În cazul prestațiilor sociale, aceasta relevă fenomenul îmbătrânirii populației. Tendința respectivă prezintă provocări din ce în ce mai mari pentru economie odată cu atingerea vârstei de pensionare a populației născute în perioada exploziei demografice, în paralel cu diminuarea natalității și ratei de
ocupare reduse (circa 40%), care nu permite integrarea mai plenară în viața economică a populației cu vârsta aptă de muncă. În cazul remiterilor, creșterea ponderii în total venit disponibil confirmă perpetuarea modelului de creștere economică bazat pe veniturile transferate de emigranți. Celelalte tipuri de venituri, inclusiv din activitatea economică individuală, au ponderi minore în formarea venitului disponibil, fapt ce denotă caracterul deficient al mediului de afaceri din țară.
Grupuri vulnerabile
- Cei mai expuși la sărăcie sunt copiii, vârstnicii și adulții cu dizabilitate. În 2015, rata sărăciei pentru copii a fost de 11,5%, pe când cea pentru populația generală - de 9,6%. Inclusiv, 0,2% dintre copii sunt expuși la sărăcia extremă. Rata sărăciei pentru copii din mediul rural este de 9 ori mai mare decât rata sărăciei pentru copii din mediul urban21. Vârstnicii au rata sărăciei de 10,1% față de populația generală (9,6%). Gospodăriile care au în componență lor un adult cu dizabilitate au o rată a sărăciei mai accentuată. Aproximativ 51% dintre gospodăriile romase află sub pragul național al sărăciei absolute. Gospodăriile non-roma care locuiesc în vecinătate au o pondere de 24% pentru același indicator.
- Cea mai vulnerabilă categorie de populație se încadrează în primele 2 chintile după venituri, venitul disponibil mediu lunar al cărora este sub minimul mediu de existență: 63% din minimul de existență pentru prima chintilă și 86% - pentru a doua chintilă. Astfel, circa 40% din populația trăiește la un nivel de venituri inferior minimului mediu de existență.
- Oamenii din zonele rurale sunt cei mai expuși riscurilor de sărăcie: 14,5% din populația rurală trăiește sub pragul sărăciei, comparativ cu 3,1% din zonele urbane, conform datelor din 2015. Totodată, în 2016, venitul disponibil mediu lunar pe o persoană din mediul rural a constituit doar 73% din nivelul venitului din mediul urban. Riscurile sunt alimentate și de expunerea populației rurale la sectorul agricol (58% din populația ocupată în 2016), unde salariul brut lunar este unul din cele mai mici din economie (66% din salariul brut mediu în 2016).
- Familiile cu copii reprezintă o altă categorie vulnerabilă din perspectiva veniturilor.Astfel, cuplurile familiale cu copii, părinții singuri cu copii și alte gospodării cu copii înregistrează, în medie, cele mai scăzute venituri. În 2016, venitul disponibil mediu lunar pentru aceste 3 categorii de populație a constituit doar 101%, 92% și, respectiv, 93% din minimul de existență mediu pe țară. Situația este și mai dramatică pentru aceleași categorii de populație din localitățile rurale. Este necesar de remarcat faptul că expunerea atât de mare a familiilor cuâ copii la riscurile sărăciei subminează alocările de resurse pentru alimentația, sănătatea și educația viitoarelor generații, fapt ce ar putea să se transpună în erodarea și mai mare a capitalului uman, a competitivității țării și a calității vieții.
2. Carențele privind calitatea capitalului uman.
Acestea sunt relevate de faptul că tot mai multe companii, în special investitori mari, afirmă că insuficiența forței de muncă relevante împiedică derularea și extinderea afacerilor. Problema respectivă este evidențiată drept una din principalele constrângeri ale mediului de afaceri în cadrul Raportului Competitivității Globale 2017-2018. În plus, conform Indicelui Dezvoltării Umane, care reflectă într-o anumită măsură și calitatea capitalului uman22, Republica Moldova este la coada țărilor din ECE (Figura 24). Problema respectivă este acutizată de calitatea proastă a sistemului educațional
superior, precum și de nivelul redus de eficiență și flexibilitate a pieței muncii.
Acestea constituie vulnerabilități majore relevate de către Raportul Competitivității Globale 2017- 2018 și sunt principalele bariere pentru ameliorarea calității capitalului uman (Figura 25).
3. Pe lângă carențele privind calitatea și disponibilitatea capitalului economic și uman, economia Republicii Moldova este constrânsă și de modul ineficient în care acești factori sunt utilizați în procesul de creare a valorii adăugate brute.
Astfel, țara înregistrează unul din cele mai scăzute nivele de productivitate din țările ECE, estimată prin raportarea PIB-ului la numărul de persoane ocupate (Figura 26). În mod tradițional, anume productivitatea scăzută a muncii afectează veniturile populației.
Printre cauzele pe termen lung în acest sens se numără nivelul scăzut de sofisticare a proceselor de producție și capacitatea limitată a firmelor de a crea și asimila inovații (Figura 27).
Măsuri cu caracter strategic: viziunea pentru Moldova 2030
În vederea sporirii nivelului veniturilor din surse durabile este necesară dezvoltarea unui model economic care ar asigura o creștere și dezvoltare mai calitativă față de cel actual. În acest sens, este important ca politicile publice să fie orientate spre o creștere economică care ar servi în primul rând intereselor populației și ar contribui în mod direct la creșterea nivelului de trai în țară.
În vederea schimbării paradigmei de dezvoltare, sunt necesare 3 seturi de măsuri prioritare:
1. Asigurarea unui mediu stimulativ pentru investiții pe termen lung:
- Fortificarea și asigurarea integrității instituțiilor de bază care asigură securitatea investițiilor private. Aceasta ține de asigurarea principiului statului de drept, reformarea justiției, implementarea instrumentelor de soluționare a litigiilor dintre investitori și autorități publice și asigurarea previzibilității cadrului regulator.
- Eficientizarea luptei împotriva corupției, prin asigurarea independenței instituțiilor de drept relevante și fortificarea cadrului instituțional în acest sens.
- Prevenirea cazurilor de corupție prin sporirea nivelului de transparență a instituțiilor publice, implementarea la scară largă a tehnologiilor informaționale în vederea optimizării proceselor și minimizării nivelului de discreția a funcționarilor publici în raport cu reprezentanții mediului privat, optimizarea numărului actelor permisive și a procedurilor de emitere a acestora, optimizarea numărului controalelor de stat și sporirea eficienței acestora prin o mai bună axare pe factorii de risc.
- Extinderea oportunităților economice pentru ocupare și antreprenoriat va permite extinderea surplusului ciclului de viață. Aceasta trebuie să aibă loc pe două planuri: 1)longitudinal, astfel încât să crească magnitudinea surplusului produs de actualele generații excedentare și 2) transversal, asigurând că generațiile care în prezent sunt limitrofe celor excedentare devin și ele generații cu surplus. Acest fapt va duce la creșterea veniturilor populației și va disponibiliza mai multe resurse pentru serviciile publice, precum și investițiile publice și private. Drept rezultat, se vor extindere oportunitățile economice pentru oameni, formând un cerc virtuos al dezvoltării, care este elementul crucial pentru atingerea scopului SND „Moldova 2030” – sporirea calității vieții oamenilor.
- Extinderea facilităților fiscale pentru investițiile companiilor în instruirea și sănătatea angajaților.
- Asigurarea „flexecurității” pe piața muncii: combinația optimală dintre flexibilitatea pieței forței de muncă și securitatea angajaților. Dezvoltarea mecanismelor de ancorare a ofertei educaționale în necesitățile sectorului privat, inclusiv prin intermediul comitetelor sectoriale, mecanismului dual de studii și a parteneriatelor dintre companii și instituții de învățământ.
- Extinderea accesului tinerilor, în special a celor din grupurile vulnerabile, la oportunități economice. Aceasta implică două curente de politici: (i) stimularea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, și (ii) stimularea antreprenorialului pentru tineri. Primul curent ar trebui să includă consolidarea stimulentelor pentru angajatori de a investi în instruirea/recalificarea forței de muncă tinere, introducerea unei politici de „toleranță zero” față de orice forme de discriminare la locul de muncă (principiul egalității de remunerare pentru muncă egală), împreună cu consolidarea Inspecției Muncii pentru îmbunătățirea aplicării legii, reformarea sistemului educațional pentru a fi aliniat mai bine la necesitățile sectorului privat, precum și abordarea asimetriei informaționale dintre tineri și sectorul privat pe piața forței de muncă. Al doilea curent de politici ar trebui să includă programe de susținere a afacerilor noi create de tineri, în special de cei din grupurile vulnerabile. Aceasta poate include granturi de completare a investițiilor financiare, subvenții pentru serviciile de consultanță și suport informațional23
- Sporirea capacităților companiilor de a inova și a implementa inovații, inclusiv prin intermediul mecanismelor fiscale.
- Încurajarea formării clusterelor, hub-urilor și parcurilor industriale.
- Stimularea investițiilor private în sectorul de cercetare și dezvoltare, precum și a parteneriatelor dintre companii și instituții educaționale în acest domeniu.
Dotarea populației cu bunuri de folosință îndelungată crește constant, decalajul dintre dotarea populației săraca versus nesăracă este foarte mare – dacă la 100 gospodării nesărace le revin 48 calculatoare, celor sărace - doar 14. În cazul mașinilor de spălat rufe, dotarea este de 80 față de 49.
Diferențe în dotarea gospodăriilor din mediul urban față de cel rural nu sunt semnificative. În același timp, bunurile deținute de gospodăriile rurale au calitate mai scăzută şi durata de exploatare mai mare.
Gospodăriile sărace din mediul rural locuiesc în case vechi construite din materiale de calitate redusă, aproximativ 22,2%26 din casele gospodăriilor sărace au fost construite cu mai mult de 50 de ani în urmă (față de 12,5% pentru populația nesăracă). Aproximativ 70% din populația rurală săracă locuiesc în case construite din saman sau lut.
Chiar dacă accesul la infrastructura fizică şi utilități publice este asigurat, mute dintre gospodăriile sărace nu pot acoperi costul acestora. Aproximativ 3/4 din volumul total al cheltuielilor gospodăriilor casnice sărace reprezintă produsele alimentare şi
plata serviciilor comunale (Figura 29). Dintre cheltuielile pentru întreținere, circa 50% sunt direcționate spre consumul de energie (Figura 30).
În cazul urbelor, cheltuielile sunt determinate de eficiența redusă a serviciilor publice energetice din sectorul rezidențial, precum și de pierderile semnificative înregistrate la consum.
Grupuri vulnerabile
Populația din mediul rural are acces mai scăzut la utilități. Populația de la sate are un grad mai înalt de dependență de sursele „murdare” de energie, precum lemnul și cărbunele. Folosirea excesivă a lemnului, care la fel produce gaze cu efecte de seră CO2
,afectează sănătatea și are impact negativ asupra mediului.
Datele mai sugerează că localitățile rurale au acces mai limitat la sursele de energie mai accesibile în urbe (energie termică). Gospodăriile cu vârstnici au cel mai mic acces la apeduct, 57% din gospodăriile cu persoane în etate au acces la apeduct. Această pondere pentru populația generală este de 64%27 Gospodăriile cu un adult cu dizabilități au condiții de trai mai proaste în comparației cu populația generală, ponderea gospodăriilor fără apeduct în locuință este mai mare în cazul gospodăriilor în care un membru al familiei are dizabilitate28
Gospodăriile conduse de femei au mai mari probleme la plata utilităților comparativ cu
populația generală. Ponderea acestora a constituit 29,2% în 2016, comparativ cu 26,1% în
rândul populației generale29. Gospodăriile cu un adult cu dizabilități nu își permit încălzire suficientă în sezonul rece al anului. De asemenea, gospodăriile în cauză au dificultăți la plata utilităților. Aproximativ 42% din gospodăriile roma se confruntă cu dificultăți la plata utilităților.30
Din cauza cheltuielilor înalte suportate pentru consumul de energie mai multe categorii de cetățeni se situează sau riscă să nimerească în sărăcie energetică. Cele mai vulnerabile sunt gospodăriile alcătuite dintr-o singură persoană din mediul rural și urban, urmate de pensionari. Aceste grupuri sociale cheltuie între 20-25% pentru cheltuielile de întreținere, dintre care circa 50% sunt direcționate pentru consumul de energie. Cuplurile fără copii și familiile monoparentale din urbe, la fel, se numără printre cele mai defavorizate categorii. Toate aceste grupuri sunt impuse să aleagă între sărăcia energetică sau limitarea consumului de energie, ceea ce poate înrăutăți condițiile de viață.
Numărul gospodăriilor de etnie romă care locuiesc în case ruinate sau cartiere sărace este de 3 ori mai mare decât în cazul non-roma. Aproape 15% dintre gospodăriile de etnie romă locuiesc în case de calitate slabă și foarte slabă. Persoanele roma din mediu rural locuiesc în condiții mai precare, comparând cu persoanele roma din mediu urban, aceiași tendință, de altfel, se observă și pentru populația non-roma.
Principalii factori cauzali
Condițiile proaste de trai sunt urmare a insuficienței resurselor pentru a le transformă în bunuri şi servicii – asigurarea consumului de produse alimentare şi nealimentare de calitate, deținerea bunurilor de folosință îndelungată, asigurarea accesului la utilități publice, asigurarea unei locuințe decente.
Cea mai afectată este populația săracă din mediu rural. Discrepanțele dintre accesul la infrastructura fizică, utilități publice şi condiții de locuit pentru populația săracă din mediu rural şi grupurile vulnerabile versus populația generală sunt foarte mari. Cauzele lipsei resurselor care să asigure condiții mai bune de trai sunt multiple şi complexe, ele țin mai mult de lipsa oportunităților de a genera venituri.
Factorii care determină un nivel scăzut de trai sunt de ordin sistemic, şi anume:
- Oportunități reduse în mediul rural de a genera venit, locurile de muncă insuficiente, nerentabilitatea muncii agricole. Aproximativ 50% din populația ocupată rurală este antrenată în munci agricole, în același timp salariul mediu în agricultură este cu 34% mai mic decât media pe țară (2015). Imposibilitatea generării unui venit decent va perpetua sărăcia în mediul rural.
- Infrastructura rutieră proastă din mediul rural care are impact negativ asupra dezvoltării rurale şi apariția unor locuri de muncă în sectorul non agricol.
- Riscul sărăciei cauzat de dependența populației de transferurile de peste hotare.Aproximativ 540 mii persoane (2014) au ieșit din sărăcie datorită acestor transferuri. Evoluțiile politice şi social-economice din țara recipient, precum şi din țara remitent, pot influenta volumul remitențelor, reducerea sărăciei fiind foarte volatilă.
- Fenomenul de îmbătrânire determină un grad avansat de dependență a unei mari părți din populație față de sistemul de asigurare socială. Pensionarii au acces redus la generarea unui venit, pentru marea majoritate pensia limită de vârstă este unica sursă de venit.Valoarea acesteia este una foarte mică şi cauzează deteriorarea semnificativă a condițiilor de trai pentru populația vârstnică.
- Lipsa infrastructurii fizice de asigurare a gospodăriilor din mediul rural cu utilități de bază. Multe dintre localitățile din Republica Moldova nu au acces fizic la gaze din rețea, rețea de apă şi canalizare. Chiar dacă populația ar putea acoperi costuri suplimentare pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, nu există acces fizic.
- Uzarea morală și tehnică a unei bune părți a infrastructurii de furnizare a energiei(electricitate, gaze naturale, energie termică) multiplică costul pentru tarifele la energie. Sectorul rezidențial și cel public din urbe este învechit și necesită ajustare urgentă la tehnicile de eficiență energetică pentru a reduce pierderile de energie, eliberând altfel surse financiare noi pentru ameliorarea condițiilor de viață.Dependența de importul de energie dintr-o singură sursă (gaze naturale) sau reglementarea defectuoasă a importului de alte surse (energie electrică) creează presiuni suplimentare pentru consumatorii de energie. Cultura ecologică joasă în rândul populației încetinește adoptarea unui comportament mai robust în favoarea eficienței energetice și a energiei verzi.
- Schema de asistență socială insuficientă şi ineficientă în asigurarea condițiilor decente de trai pentru categoriile defavorizate şi marginalitate din societate.
- Stigmatizarea şi excluziunea socială, societatea nu vrea şi nu este capabilă să integreze, mai ales în câmpul muncii persoane cu dizabilitate sau cele stigmatizate pe dimensiune de etnie sau gen.
- Concentrarea veniturilor mari şi foarte mari la un număr mic de persoane, discrepanța crescândă între aceste persoane şi restul populației, dispariția clasei de mijloc, migrația populației active vor contribui, în termen mediu şi lung la degradarea condițiilor de trai pentru populația Republicii Moldova.
- Diminuarea riscurilor de sărăcie prin: măsuri de încadrare în piața muncii cu accent pe grupurile marginalizate; transformarea sistemului de protecție socială într-un sistem robust, inclusiv și credibil; gestionarea riscurilor legate de diminuarea transferurilor de peste hotare.
- Promovarea unei abordări de reziliență la nivel de individ, familie şi comunitate, prin impulsionarea asigurării bunurilor/recoltei/riscurilor de pierdere a venitului/asigurarea de sănătate; prin stimularea economiilor personale, acces la rețele formale şi neformale de suport.
- Adaptarea standardelor de sărăcie la condițiile sociale și economice curente prin revizuirea metodelor de setare a pragurilor sărăciei, minimului de existență, coșului de consum etc. Măsurarea corectă a sărăciei şi inegalității este crucială pentru politici bine țintite.
- Dezvoltarea infrastructurii fizice pentru a spori accesul la utilități publice şi implicit a condițiilor de trai.
- Revizuirea costurilor/prețului livrării utilităților publice, eficientizarea tuturor proceselor pentru a oferi servicii la un preț accesibil. Asigurarea accesului universal la servicii energetice accesibile și sigure. O atenție deosebită trebuie acordată reducerii incidenței sărăciei energetice, în principal prin realizarea măsurilor care contribuie la reducerea cheltuielilor pentru energie și eficientizarea consumului de energie. Stimularea interesului pentru producția de energie verde, valorificarea altor surse de energie regenerabilă decât biomasa, dar și facilitarea conectării instalațiilor de producție la capacitățile de distribuție existente, sunt cruciale pentru a fortifica sectorul regenerabilelor. Autoritățile publice urmează să asigure o comunicare eficientă cu privire la beneficiile energiei verzi pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și protecția mediului înconjurător.
- Dezvoltarea rețelei de serviciilor sociale, de incluziune, reabilitare, recalificare, înlăturarea discriminării pentru toate grupurile vulnerabile.
- Îmbunătățirea accesului la suport social a grupurilor defavorizate prin oferirea serviciilor relevante, cu distribuție geografică omogenă, considerând necesitățile, oportunitățile și potențialul în mod individual al fiecărui beneficiar.
- Politici de diminuarea a riscurilor sociale cauzate de fenomenul de îmbătrânire a populației: politici ale sistemului de asigurări sociale de stat, politici ale sistemului de asistență socială de stat, politici ale pieței muncii, politici sistemului de ocrotire a sănătății.
Drept dovadă în plus că creșterea ocupării informale s-a datorat preponderent sectorului agricol, constatăm reducerea acesteia pentru sectorul non-agricol de la 15,8% în 2010 la 12,6% în 2015. Acest indicator, care este unul din cei monitorizați în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (indicatorul 8.3.1), sugerează că, deși tendința a fost similară la femei și bărbați, există o discrepanță semnificativă între sexe.
Astfel, bărbații care activează în sectorul non-agricol se confruntă cu un risc
de 2,5 ori mai mare decât femeile de a fi angajați în sectorul informal (Figura 32).
Creșterea ocupării informale a afectat productivitatea muncii în sectorul agricol în ansamblu. Aceasta se explică prin faptul că întreprinderile informale din agricultură și gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu practică tehnologii agricole mai primitive decât în sectorul formal. Din această cauză, ocuparea informală este considerată ocupare vulnerabilă. Figura 33 denotă faptul că, în timp ce productivitatea muncii în sectorul agricol este de peste 3,5 ori mai mică față de cea din restul sectoarelor economice, discrepanța pe parcursul ultimilor ani dintre acest sector și restul economiei a crescut.
Prin urmare, ocuparea în sectorul agricol este cea mai vulnerabilă, sectorul rămâne necompetitiv.
Evidențele empirice confirmă impactul sectorului agricol asupra evoluției ocupării vulnerabile. Astfel, în țările ECE există o relație directă și liniară între numărul celor ocupați în agricultură și ocuparea informală, evidențiindu-se însă două țări la acest capitol – Republica Moldova și România. Ambele rămân în urmă cu mult de restul țărilor atât privind ponderea ocupării informale, cât și a celei agricole (Figura 34).
Deși în ultimul deceniu aceste țări și-au diminuat din ambele categorii de ocupare, discrepanța rămâne încă destul de mare. Este remarcabil faptul că în ultimul deceniu în
medie ponderea ocupării informale s-a diminuat aproximativ în aceeași măsură în România și Republica Moldova, dar productivitatea în prima a crescut mult mai rapid (Figura 35).
Grupuri vulnerabile
- Cea mai vulnerabilă categorie de populație este cea din mediul rural, cel puțin din 2 considerente: (i) din cauza oportunităților economice limitate și ratei scăzute de ocupare în sate (39,7% față de 42,3% în orașe, în 2016), fapt ce sporește șansele angajării informale, prost plătite sau/și nesigure, și (ii) din cauza expunerii puternice față de sectorul agricol (58% din populația ocupată în 2016), unde este concentrată cea mai mare parte din ocuparea informală.
- Ponderea persoanelor în etate implicate în agricultură este în creștere. Rata persoanelor antrenate pe cont propriu în agricultură a constituit 40% în anul 2012 .Rata de informalitate în agricultură este înaltă, limitând accesul la sistemul de pensii şi alte beneficii pentru lucrătorii din agricultură. De asemenea, agricultura este o activitate sezonieră, cauzând decalaje majore de venit.33
- Un alt grup vulnerabil sunt persoanele cu dizabilități. Acest grup este preponderent antrenat în agricultura de subzistență, fapt confirmat prin decalajele semnificative în rândurile salariaților. Ponderea salariaților în rândul persoanelor cu dizabilități a fost de 24,4% în anul 2015 comparativ cu 55,2% în rândurile persoanelor fără dizabilități.
- Disparitățile ocupaționale de gen şi salariale sunt generate de discriminarea sistemică a femeilor pe piața muncii. De cele mai multe ori, femeile sunt cele care își asumă responsabilitățile de îngrijire a copiilor. Prevederile legislative de protecție a femeilor pe piața muncii impun o sarcină destul de mare pentru angajator și generează situații de discriminare a femeilor în câmpul muncii. Lipsa creșelor împiedică reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie.
- Factorii la nivel de firmă, țin de capacitățile și motivația angajatorilor de a recurge la ocupare informală și/sau a nu crea condițiile adecvate locurilor de muncă decente. Aceștia depind de capacitățile financiare ale companiilor, în special în sectoarele unde veniturile sunt, de regulă, volatile, iar profiturile reduse (ex: producătorii agricoli mici și medii). O altă cauză ține de motivația angajatorilor de a nu crea condițiile de muncă necesare atunci când cererea pentru forța de muncă este mult mai mică față de ofertă, fapt ce afectează capacitatea angajaților de a negocia cu angajatorii. Aceasta ține de regulă de locurile de muncă care necesită un nivel mai scăzut de calificare/studii. Nu în ultimul rând, deseori lipsa unei culturi organizaționale la nivelul firmei, a unei politici de resurse umane adecvate și, în general, a guvernanței corporative mature, generează condiții de muncă indecente.
- Factori la nivel de angajați. Angajații pot accepta condiții indecente de muncă atunci când nu au opțiuni alternative (în special în mediul rural) și atunci când nu-și cunosc suficient de bine drepturile.
- Factori la nivel de instituții și cadru regulator. În condițiile în care lipsește un cadru regulator care ar penaliza ocuparea informală și condițiile indecente de muncă, și un cadrul instituțional care ar fi suficient de robust pentru a pune legislația în practică și a depista și penaliza asemenea practici, companiile nu vor avea suficiente motivații să amelioreze condițiile de muncă.
- Măsurile la nivel de firmă trebuie să stimuleze motivațiile angajatorilor să investească mai mult în calitatea condițiilor de muncă a angajaților. Aceasta ține de extinderea facilităților fiscale pentru investițiile în capitalul uman și condițiile de muncă, alocarea de subvenții pentru cofinanțarea investițiilor respective, stimularea concurenței dintre companii pentru forța de muncă și promovarea culturii corporative.
- Măsurile la nivel de angajați trebuie să sporească nivelul de informare și conștientizare privind drepturile legale ale acestora în raport cu angajatorii și riscurile ocupării informale și a securității scăzute la locul de muncă.
- Măsurile la nivel de instituții și cadru regulator trebuie să contribuie la sporirea penalităților pentru angajatorii care practică ocupare informală și nu asigură nivelul suficient de securitate la locul de muncă. Totodată, instituțiile responsabile pentru efectuarea controalelor trebuie să-și sporească eficiența prin o țintire mai bună în funcție de riscuri și să-și sporească competențele în materie de colectarea de probe relevante.
- Calitatea forței de muncă contează. Investițiile în educație pe tot parcursul vieții, profitând de diminuarea numărului de copii de vârstă școlară în rândurile populației, sunt importante în sporirea capitalului uman. Aceste abordări, conjugate cu eforturi de consolidare a cadrului instituțional de prevenire şi combatere a discriminării față de persoanele în etate, pot contribui esențial la avansarea drepturilor persoanelor în etate.
- Copiii utilizează timpul în mod disproporțional în favoarea ocupării: 5,5 ore pe zi pentru cursuri, plus 1,7 ore pentru temele pentru acasă şi 1,5 ore pentru studierea în timpul liber. În același timp își petrec doar 1,9 ore cu familia, 0,8 ore pentru odihnă şi 1,8 ore pentru mersul pe jos/plimbări. Același lucru se observă şi în cazul tinerilor (15-24 ani).
- Femeile își consumă mult mai mult timp pentru îngrijirea copiilor, lucrări casnice (spălat, călcat, gătit, curățenia locuinței etc). Chiar pentru reparația locuinței femeile dedică mai mult timp față de bărbații.
- Vârstnicii dedică mult mai puțin timp pentru viață socială şi divertisment, majoritatea timpului lor fiind alocat îngrijirii gospodăriei.
- Copii petrec mult timp pentru activități din cauza programele școlare neadecvat de încărcate, posibil irelevante și de calitate joasă;
- Pentru femei potențial lipsesc unele ocupații alternative în sectorul oficial al economiei;
- Normele sociale dictează o anume divizare a responsabilităților familiale între femei şi bărbați, astfel femeile ajung să dedice de două ori mai mult timp familiei şi gospodăriei.
- Învățatul pe tot parcursul vieții nu este o practică răspândită în Moldova, se pare că persoanele adulte sunt destul de reticente la învățat.
- Modul sănătos de viață le este străin moldovenilor, cel puțin din perspectiva sportului, petrecerii timpului în aer liber.
- Vârstnicii aleg să nu aloce timp pentru viața socială. Acest lucru poate fi cauzat de situația economică mai precară a acestui grup şi/sau izolarea socială.
- Politici de reconciliere mai bună a obligațiilor de muncă și a vieții familiale.Politici sociale bine țintite de subvenționare a achizițiilor de către familiile cu mulți copii a electrocasnicelor care economisesc timpul – mașini de spălat, cuptor cu microunde, plite electrice de gătit.
- Asigurarea unor oportunități de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv, la locul de muncă, ca măsură esențială pentru creșterea productivității muncii și reducerea presiunilor orelor de lucru asupra timpului personal al angajaților.
- Evaluare obiectivă a complexității programului școlar, în special, la vârstele școlare primare. Dezvoltarea, în cadrul programului de educație civică/deprinderilor de viață, a deprinderilor de management eficient al timpului.
- Efectuarea unor cercetări socioeconomice relevante pentru valorizarea economică a timpului petrecut în activități casnice neremunerate.
- Măsurarea continuă și mai cuprinzătoare a utilizării timpului în cadrul unor sondaje și lucrări statistice. Inclusiv măsurarea percepțiilor individuale de satisfacția privind utilizarea timpului.
- Introducerea criteriului „impactul asupra utilizării timpului” în criteriile de evaluare a impactului politicilor publice.
- Asigurarea accesului tuturor familiilor la serviciile de educație și îngrijire timpurie a copiilor și la educația preșcolară. Aceasta este o precondiție esențială pentru abilitarea economică a femeilor și pentru reducerea presiunilor psihologice și financiare majore de pe familiile cu copii.
- Promovarea mai activă a modului sănătos de viață, practicarea sportului, plimbatul,petrecerii timpului în aer liber.
Stagnarea și, la unele poziții, deteriorarea , conform Barometrului Opiniei Publice, oamenii sunt din ce în ce mai nemulțumiți de educația pe care copiii o primesc la școală, educația formală de bază (Figura 37), iar datorită schimbărilor demografice și emigrării numărul elevilor și studenților pe tipuri de instituție este în continuă scădere (Figura 38)
Chiar dacă și la celelalte trepte ale educație există discrepanțe între mediu urban și mediul rural, în instituțiile de educație timpurie o rată semnificativă a copiilor din mediul rural rămân neșcolarizați, ori această este treaptă unde se pun baza deprinderilor și cunoștințelor de bază (Figura 39)
Pe parcursul a cinci ani s-a îmbunătățit poziția Republicii Moldova în evaluarea PISA (Figura 40). PISA reprezintă un studiu comparativ internațional, desfășurat fiecare 3 ani, cu scopul de a testa competențele de bază ale elevilor de 15 ani în trei domenii de studii: științe, citire/lectură, matematică. PISA evaluează în ce măsură elevii care finalizează învățământul obligatoriu au acumulat cunoștințe şi competențe-cheie esențiale pentru o participare activă în societățile contemporane.
Evaluarea PISA arată nu doar în ce măsură elevii pot reproduce cunoștințe, ci şi dacă ei le pot aplica în situații noi, atât în cadrul instituției de învățământ, cât şi în viața reală. În același timp, scorul Republicii Moldova este mult în urma mediei țărilor OECD.
Grupuri vulnerabile
- Persoanele de etnie romă. Rata scăzută a frecventării instituțiilor de învățământ se datorează multor cauze, printre care efortul redus al părinților în încurajarea copiilor de a studia, căsătoriile timpurii și discriminarea în școli, atitudinea față de copiii romi din partea colegilor și chiar din partea cadrelor profesorale, neimplicarea copiilor romi în activități extrașcolare de reprezentanții școlilor.
- Tinerii. Tinerii din zonele rurale au nevoie de servicii de orientare profesională mult mai calitative și cu o intervenție mult mai timpurie. În general, tinerii din zonele urbane sunt mai ambițioși în ceea ce privește planurile de angajare. Aproximativ 12,7% din tinerii din urbe doresc să devină conducători/manageri comparativ cu 5,7% din tinerii de la sate. Conform BNS mult mai mulți tineri din orașe își doresc să devină specialiști cu un nivel înalt de calificare (55%) comparativ cu (38,3%) tinerii inactivi de la sate.
- Vârstnicii. O mare parte a populației în vârstă este inactivă. Peste 70% din persoanele cu vârsta de peste 55 de ani sun inactivi economic. Chiar şi în rândurile persoanelor sub 55 de ani rata de inactivitate este de peste 50%. Progresul în îmbunătățirea indicilor de sănătate şi reducerea ratei înalte de dizabilitate în rândurile vârstnicilor le-ar permite să fie antrenați mai mult în câmpul muncii. Această abordarea ar permite transformare persoanelor în etate în contribuabili, nu persoane dependente de economia țării.
- Persoanele cu dizabilități. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru înlăturarea barierelor de ordin infrastructural, informațional şi metodico-didactic în domeniul educației pentru a asigura dreptul la educație a copiilor cu dizabilități în condiții de egalitate cu ceilalți.
- Sistemul actual de formare inițială și continuă a cadrelor didactice nu asigură calitatea necesară a acestora pentru a răspunde provocărilor și cerințelor necesare pentru viitor și pentru ajustarea cunoștințelor la piața muncii și la imperativele societății. O bună parte a cadrelor didactice sunt pregătite conform programelor profesionale depășite, iar discrepanța dintre teoria învățată și abilitățile solicitate la angajare care nu motivează elevii și studenții să aibă o atitudine sârguincioasă în procesul educațional. În același timp, sistemul educațional nu asigură condiții adecvate/suficiente pentru menținerea şi stimularea performanței profesionale a cadrelor didactice.
- Condițiile nesatisfăcătoare din multe instituții școlare care funcționează, în special discrepanțe mari între copiii care frecventează instituțiile preșcolare în mediul urban şi cei din mediul rural, atât în ce privește accesul la diferite resurse, cât şi în ce privește condițiile de educație, calificarea și chiar existența cadrelor didactice la anumite discipline, posibilitatea participării la diferite activități extra-curriculare se răsfrânge negativ asupra calității cunoștințelor și abilităților obținute de elevi și implicit asupra încadrării acestora pe piața forței de muncă, venitului obținut și, în final, asupra calității vieții.
- Sistemul educațional actual nu țintește în mod explicit grupurile de copii care au acces limitat la școală: din familii cu venituri reduse; cu părinți plecați peste hotare, rămași cu îngrijitori; de etnie romă; cu dizabilități fizice; din familii în care părinții consumă alcool; care vin din instituțiile rezidențiale; părinți minori. Copiii din familii cu venituri reduse abandonează școala deoarece venitul părinților nu permite asigurarea copiilor cu uniformă, rechizite, chiria manualelor, echipament sportiv. Pe lângă aceasta, copiii și părinții sunt obligați să achite diverse taxe ilegale pe parcursul anului școlar: fondul clasei, fondul școlii, reparație și echipamente, cadouri cu ocazia diferitelor manifestări și sărbători, caiete cu evaluări, teste, lucrări practice și de laborator. Copiii cu părinți plecați peste hotare sunt lăsați de cele mai multe ori în grija bunicilor. Unii nu frecventează școala regulat, iar alții părăsesc școala pentru că sunt nevoiți să se întrețină de sine stătător și se angajează la lucru. Lipsa resurselor financiare în familie duce la înlocuirea școlii cu munca fizică intensă și obositoare. Munca sezonieră, caracteristică copiilor din mediul rural, este una din cauzele frecventării neregulate sau abandonării școlii. În familiile unde se consumă alcool, copiii sunt forțați să lucreze, chiar și din timpul lecțiilor, iar banii sunt folosiți pentru băuturi alcoolice. În plus, copiii sunt lipsiți de grija părinților, nu au condiții să învețe și abandonează școala. Copiii cu dizabilități fizice nu frecventează școala din cauza că lipsesc rampe, centre de resurse, cadre didactice de sprijin. În lipsa grădinițelor, părinții lasă copiii mici în supravegherea fraților/ surorilor mai mari, care sunt nevoiți să lipsească de la școală.
- Asigurarea accesului tuturor copiilor în sistemul educației timpurii, inclusiv în zonele rurale și revizuirea curriculumului pentru educația timpurie a copiilor.
- Modernizarea curriculumului în toate ciclurile educaționale. Un nou model educațional este necesar pentru a pregăti elevii și studenții pentru cerințele și provocările erei informaționale și inovaționale. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, digitizarea, automatizarea și învățarea mașinilor vor schimba radical locul de muncă tradițional. Studenții, forța de muncă și economii întregi, ținând cont de nivelul de globalizare, vor fi în competiție pentru cea mai bună educație, locuri de muncă și creștere economică. Alte provocări pentru a fi luate în considerare în modernizarea curriculum-ului sunt schimbarea climei, urbanizarea, migrarea și schimbările demografice.
- Elaborarea programelor și cursurilor de orientare profesională în instituțiile de învățământ general, în special pentru copiii cu dizabilități și sporirea accesului la studii al persoanelor cu dizabilități.
- Adaptarea sistemului educațional la noile abordări care ajută elevii și studenții să învețe abilități precum gândirea critică, colaborarea și conștientizarea preocupărilor globale precum schimbarea climei. Nu este suficient doar a preda bine subiectele tradiționale, ci trebuie pus un accent mai mare pe aptitudinile soft („soft skills”) care ajută oamenii să ia decizii, să soluționeze probleme, să comunice eficient, să construiască relații sănătoase, să gestioneze timpul, să facă față stresului și să-și trăiască viața într-o manieră sănătoasă și productivă.
- Complementarea politicilor cu cadre didactice talentate, bine echipate pentru a ghida elevii și studenți să obțină abilități necesare în viitor. Un sistem eficient trebuie să se bazeze pe cadre didactice capabile, care doresc și sunt pregătiți să facă față provocărilor pregătirii elevilor pentru un viitor tot mai evoluat și mai complex.
- Extinderea educației dincolo de pereții claselor. Cadrele didactice și părinții trebuie să echipeze elevii și studenții cu abilități și atitudini cu ajutorul cărora vor aplica concepte academice în afara clasei și vor percepe învățarea ca pe un proces organic, nu unul limitat la mediile de predare tradiționale.
- Impulsionarea reformei privind implementarea conceptului de educație continuă și învățare pe parcursul vieții în corespundere cu cerințele pieței forței de muncă.
- Ridicarea prestigiului profesiei de cadru didactic, în special prin motivarea financiară și prin modernizarea sistemului de formare inițiată și continuă a cadrelor didactice, dar și prin crearea condițiilor de muncă corespunzătoare pentru valorificarea vocației de pedagog și pentru utilizarea timpului profesional și personal în mod rațional.
„Acest articol aparține exclusiv P.P. „Monitorul fiscal FISC.md” și este protejat de Legea privind drepturile de autor.
Orice preluare a conținutului se face doar cu indicarea SURSEI și cu LINK ACTIV către pagina articolului”.
The account successfully was created. To confirm the registration, type the confirmation link wich was sent to your e-mail indicated in registration form, valid for up to 30 days.
Adress to us a question
You want to obtain an answer or you will can to suggest as an article necessary for your work process? Sign in on the page, send your question or suggest and obtain the answer from the experts in the shortest time, at your e-mail or published in the compartment „Questions and answers”.
E-mail *
Message *
0/500
Submit the services by phone
Include correct the dates who are requested and in short time you will be contacted by an operator
First name *
Last name *
E-mail *
Phone *
Feedback
To monitor the status of sent Feedback, initial we recommend to you to do sign in on the page. So, the answer at PP „Monitorul Fiscal FISC.md” at feedback will be save and will be displayed in your personal profile. If the feedback is sent an you aren't authentificated on the page, the message will be sent tot your e-mail.
E-mail *
Message *
0/500
Dear user
For further improvements, please write a feedback about the quality and availability of the services provided from the site and user interface.
1930 views
The date of publishing:
21 March /2018 08:16
Tags:
strategie de dezvoltare | Moldova | venituri | muncă | educatie | sănătate | clima
0 comments
Only users registered and autorized they have the right to post comments.