Cu începere de la 1 ianuarie 2012 vor fi puse în aplicare amendamentele la Codul fiscal aprobate în această primăvară şi care au menirea de a permite organelor fiscale să utilizeze, în caz de necesitate, metode şi surse indirecte în vederea estimării obligaţiilor fiscale ale persoanelor juridice şi fizice. Deşi, nu este o normă nouă în practica internaţională în domeniul fiscal, pentru Republica Moldova această prevedere legislativă va trebui să creeze un bun prilej pentru a permite organelor fiscale să administreze mai eficient colectarea impozitului pe venit al persoanelor juridice şi fizice.

Din momentul înfiinţării şi pînă în prezent, Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova a trecut prin mai multe etape de dezvoltare şi de modernizare a proceselor şi procedurilor de administrare fiscală, pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă şi rapidă a mediului de afaceri. În perioada anilor 2006 – 2010, administrarea fiscală a RM, confruntîndu-se cu noi cerinţe şi probleme de ordin structural, organizatoric, financiar şi informaţional, a reuşit totuşi, în baza unui efort unit al angajaţilor săi, precum şi prin adeziunea acestora la interesele comune ale instituţiei, să înregistreze schimbări pozitive în ceea ce priveşte promovarea obiectivelor principale ale reformei de modernizare fiscală.

Ca şi Republica Moldova, România va implementa din 2012 un mecanism de evaluare indirectă a veniturilor în scopul impozitării. Dacă la noi, însă, abia se schițează detaliile, în România specialiştii comentează din plin noile prevederi fiscale, iar Departamentul specializat al ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală urma să fie completat şi operațional deja în luna august anul curent. Spre deosebire de țările care au introdus şi implementează de mai mulți ani acest mecanism, în România acesta este mai degrabă un instrument de colectare a banilor la buget, decît de oferire a serviciilor pentru contribuabili. Şi asta pentru că reprezintă „o metodă de a atrage bani la buget prin impunerea la plată a unui impozit pe anumite sume ce reprezintă venituri nedeclarate din trecut şi care nu pot fi dovedite ", scrie Mediafax.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.

„Neachitarea impozitelor trebuie să devină ineficientă nu numai din punct de vedere economic, dar si social”. Controlul fiscal are ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de constatare a evaziunii fiscale. Dat fiind faptul, că din cauza insuficienţei de resurse umane şi materiale ale administraţiei fiscale, în practică nu este posibil de a supune verificării toţi contribuabilii înregistraţi în modul stabilit de legislaţia în vigoare. În scopul optimizării activităţii de control, în ultimii ani s-a pus accent pe dezvoltarea tehnologiilor informaţionale,utilizate la depistarea operativă a contribuabililor potenţiali de a comite fraude fiscale. Astfel, pentru simplificarea procesului de selectare, care la etapa începătoare se efectua manual, în această perioadă a fost elaborat primul program computerizat de selectare a contribuabililor pentru control în baza gradelor de risc. Acest program a fost stabilit în urma elaborării unui model de contrapunere a TVA declarată cu TVA calculată suplimentar în dependenţă statistică de factori ca: cifra de afaceri, volumele de procurări si livrări, solicitările privind restituirea TVA, volumele de export-import, etc.

Activitatea Serviciului Fiscal de Stat se axează pe trei direcţii principale: majorarea încasărilor la bugetul public naţional, încurajarea conformării voluntare şi combaterea fraudelor fiscale. Pe parcursul a 5 luni ale anului curent, Serviciul Fiscal de Stat a obţinut următoarele realizări. Despre executarea planului de încasări Conform datelor operative, suma plăţilor acumulate la Bugetul Public Naţional în 5 luni ale anului 2011 a constituit 5868,1 mil. lei, planul stabilit fiind realizat la nivel de 99,8%. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, au fost încasate cu 351,1 mil. lei mai mult sau cu 6,4%.

Consider că declanşarea procedurilor de insolvabilitate este ultima şansă din partea Serviciului Fiscal de Stat de a încasa restanţele admise de către contribuabili şi respectiv subiectului dat urmează de a fi atras o atenţie deosebită. Dar să nu uităm că pînă la declanşarea procedurii de insolvabilitate (ce este o procedură judiciară destul de vastă şi complicată la care în calitate de participanţi figurează nu numai inspectoratele fiscale teritoriale), organele Serviciului Fiscal de Stat urmează să aplice pe cale extrajudiciară (cu referinţă la prevederile Codului fiscal şi nu numai) toate măsurile de executare silită întru încasarea restanţelor.

Centrele unificate de prestare a serviciilor publice vor fi instituite în vederea eficientizării prestării serviciilor publice, sporirea accesului la servicii publice, reducerii sarcinilor administrative și minimalizării costurilor serviciilor date atât pentru beneficiari de servicii, cât și indirect pentru prestatorii de servicii publice, precum și informării, promovării utilizării serviciilor electronice, abilitării și dezvoltării competențelor digitale.