Criza economică globală a impus economiștii teoreticieni și guvernele multor țări să-și revizuiască concepțiile de dezvoltare economică, iar țările nordice le-au atras atenția ca un model fiabil de urmat. Ele au construit state sociale, care, în același timp, au făcut față relativ ușor crizei financiare, declanșate în 2008 în SUA. Moldova nu este o excepție, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat beneficiind de expertiza danezului Peter Menhard, consultant al Misiunii Uniunii Europene la nivel înalt pentru suport în politici (www.euhlpam.org), pe parcursul ultimilor trei ani. Unul din studiile lui Peter Menhard se referă la sistemul fiscal din Danemarca și experiențele ce ar putea fi utile Republicii Moldova. Studiul a fost publicat în ediția din luna martie a.c. a „Moldova Economic Trends”.

Petiţiile sunt o formă democratică de comunicare între cetăţean şi autoritate, deseori cererea sau scrisoarea fiind ultima soluţie pentru cel neîndreptăţit. Atît Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS), cît şi inspectoratele fiscale de stat teritoriale sunt „bombardate” zilnic cu zeci de cereri, sesizări, sugestii şi reclamaţii, multe fiind însă anonime.

La situaţia din 30 iunie 2012 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 8 979,7 mil. lei. Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează:

Activităţile financiare de împrumut în bani în afara sistemului bancar sunt reglementate de Legea asociaţiilor de economii şi împrumut nr. 139-XVI din 21 iunie 2007, pentru asociaţiile de economii şi împrumut licenţiate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi de Legea cu privire la organizaţiile de microfinanţare nr. 280-XV din 22 iulie 2004, pentru organizaţiile de microfinanţare monitorizate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

Probabil pentru mulţi cetăţeni mai e valabilă ideea că nimic nu este mai complicat şi mai regretabil decît a calcula şi a achita impozite. Absolut încrezuţi în această pretinsă axiomă, deseori se recurge la diverse căi de evitare a obligaţiunilor faţă de stat, care, într-un final, se dovedesc a fi mai puţin eficiente şi semnificativ mai costisitoare.

În adresa organelor fiscale sunt adresate multiple petiţii din partea persoanelor care sunt angajate de aşa numiţii transportatori, care informează despre sumele achitate zilnic patronilor. Însă, doar ajungînd la vîrsta de pensionare constată faptul că aceştia pe parcursul întregii activităţi în asemenea companii au fost înşelaţi, prin neplata contribuţiilor de asigurare socială de stat, şi, respectiv, lezarea drepturilor de a beneficia de o pensie cît de cît decentă. Din păcate, aceste petiţii sunt prezentate organelor de control post factum, examinarea cărora adesea se soldează cu rezultate nesemnificative. Suntem în situaţia cînd fiecare cetăţean poate să-şi procure o unitate de transport şi poate să înceapă a activa fără a avea o rută concretă şi un orar de lucru. Zilnic, pe traseele republicii activează ilicit circa 100 unităţi de transport. Astfel, conform rezultatelor controalelor efectuate se constată că cei mai mulţi pasageri sunt transportaţi ilicit pe rutele naţionale direcţia nord a republicii. Spre exemplu: la cîţiva zeci de metri de Gara centrală din Chişinău, şoferii unor microbuze, pe care nu este indicat nimic, adună pasageri pentru rute spre nordul ţării. Este suficient să te apropii şi imediat eşti asaltat de şoferi care îţi propun să te ducă în direcţia solicitată, dar, cu microbuze neautorizate şi fără să îţi dea bilet. Situaţia este similară şi în apropierea altor gări auto. În ceea ce priveşte numărul de pasageri transportaţi ilegal peste hotarele republicii putem menţiona că, cele mai solicitate direcţii sunt Federaţia Rusă, România, Ucraina. De obicei, colectarea pasagerilor în aceste direcţii se efectuează în apropierea ambasadelor, Gării feroviare, gării auto etc.

Pe piaţa locală primele automate pentru vînzări (automate de cafea, de regulă, second hand), dotate cu jetoniere, apar prin anul 2005. În instituţii, gări, staţii de autobuz şi aeroporturi, de rînd cu automatele de cafea, îşi fac apariţia şi alte automate de vînzări: automate de vînzări sucuri, băuturi răcoritoare, dulciuri, snack-uri etc. Dar şi în prezent predomină pe piaţă automatele de cafea dotate, de altfel, de acum cu cititoare (validatoare) de bancnote. Avantajul lor este că pot deservi, la orice oră şi fără costuri suplimentare, cererea pentru aceste produse. Care n-ar fi evoluţia tehnică a automatelor pentru vînzări, în vizorul fiscal întotdeauna vor fi sistemele de plată legate de numerar, carduri şi alte instrumente acceptate de acestea.

IFS teritoriale Direcţia marilor contribuabili Prin prezenta, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pentru informare, călăuză în activitate și popularizare aduce la cunoștinţă că prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” (publicată în Monitorul Oficial al RM nr. 13-14 din 13.01.2012) au fost realizate unele modificări și completări în titlurile VI, VII, VIII și IX ale Codului fiscal, Legii nr. 1056-XIV din 16.06.2000 „Pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal”, Legii nr. 68-XVI din 05 mai 2005 „Pentru punerea în aplicare a titlului VIII al Codului fiscal și Legii nr. 317-XVI din 02.11.2006 „Pentru punerea în aplicare a titlului IX al Codului fiscal”. Printre principalele modificări și completări se enumeră:

Potrivit art. 103 alin. (1) pct. 20) din Codul fiscal, este scutită de T.V.A. producţia de carte şi publicaţiile periodice (cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic), precum şi serviciile de editare a producţiei de carte şi a publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu caracterul menţionat. De asemenea, menţionăm că, Codul fiscal nu defineşte în scopuri fiscale noţiunea de „servicii de editare”, şi, prin urmare, în lipsa unei astfel de reglementări, se aplică legislaţia civilă în vigoare. Actul legislativ special, care reglementează activitatea editorială, este Legea cu privire la activitatea editorială nr. 939-XIV din 20.04.2000. Legea menţionată nu defineşte expres noţiunea „servicii de editare”. Prin urmare, conform principiilor coerenţei şi consecvenţei reglementărilor legislative, stabilite de art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 780-XV din 27.12.2001 privind actele legislative, la aplicarea actului legislativ trebuie să se ţină cont de prevederile generale ale acestuia şi concordanţa între prevederile diferitor articole ale legii.

Începînd cu 23 aprilie 2011, la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial nr. 206-209 din 22 octombrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerţul interior”, care stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţii de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova. Legea dată a provocat numeroase discuţii în rîndurile antreprenorilor, referitor la interpretarea unor prevederi privind modalitatea de aplicare a cerinţelor stabilite pentru practicarea activităţii de comerţ cu ridicata. Conform alin. (1) art. 7 din Lege, în Republica Moldova sunt definite următoarele forme de desfăşurare a comerţului:

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii cu taxa sus-menţionată îl constituie unitatea comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială, care potrivit art. 288 alin. 4 al CF, include unitatea de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Calificarea unităţilor de comerţ, inclusiv determinarea faptului dacă acestea formează o singură unitate de comerţ sau unităţi de comerţ distincte, este prerogativa autorităţii administraţiei publice locale, care sub aspect legal reprezintă autoritatea investită cu atribuţii de eliberare a autorizaţiilor de amplasare a unor astfel de unităţi.

„Evitarea taxelor este singurul efort intelectual care mai are recompense” John Maynard Keynes Orice regulă impusă creează tentaţii de a stabili căile de evitare a acesteia. Căile evident pot fi mai mult sau mai puţin legale. Situaţie prezentă şi în corelaţia dintre mediul de afaceri şi regulile de impozitare stabilite de legiuitor.

Ideea de a deschide o afacere trebuie să reiasă în urma analizei pieței de desfacere, preferințele consumatorilor, noilor tendințe în prestări de servicii și producere.