Conform art. 227 din Codul fiscal, una din măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale este aplicarea sechestrului pe bunurile contribuabilului restanţier, care se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Procedura sechestrării bunurilor, ca modalitate de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale, este reglementată prin Ordinului IFPS nr. 295 din 08.06.2010 (Monitorul Oficial nr. 98-99/336 din 15.06.2010). Formularul Hotărîrii cu privire la asigurarea stingerii obligaţiei fiscale este aprobat prin anexa nr.1 la ordinul menţionat. Pentru efectuarea procedurii este competent organul fiscal, în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile imobile.

Pot fi sau nu contestate, conform titlului V al Codului fiscal sau conform Legii contenciosului administrativ răspunsurile organului fiscal expuse pe marginea interpelărilor contribuabililor în partea ce ţine de impozitarea unor surse de venit? Răspunsul organului fiscal, care cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act administrativ normativ, nu poate fi considerat drept un act administrativ, deoarece răspunsul în cauză nu produce nici un efect juridic faţă de persoana care l-a solicitat. Totodată, se atenţionează că, în temeiul Legii contenciosului administrativ, contribuabilul nu poate contesta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată organului fiscal, deoarece petiţionarul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. În cazul în care organul fiscal nu a răspuns la toate solicitările expuse în adresare, contribuabilul este în drept să se adreseze instanţei de contencios administrativ cu o cerere privind obligarea organului fiscal de a-i răspunde la toate solicitările.

În adresa organelor fiscale sunt adresate multiple petiţii din partea persoanelor care sunt angajate de aşa numiţii transportatori, care informează despre sumele achitate zilnic patronilor. Însă, doar ajungînd la vîrsta de pensionare constată faptul că aceştia pe parcursul întregii activităţi în asemenea companii au fost înşelaţi, prin neplata contribuţiilor de asigurare socială de stat, şi, respectiv, lezarea drepturilor de a beneficia de o pensie cît de cît decentă. Din păcate, aceste petiţii sunt prezentate organelor de control post factum, examinarea cărora adesea se soldează cu rezultate nesemnificative. Suntem în situaţia cînd fiecare cetăţean poate să-şi procure o unitate de transport şi poate să înceapă a activa fără a avea o rută concretă şi un orar de lucru. Zilnic, pe traseele republicii activează ilicit circa 100 unităţi de transport. Astfel, conform rezultatelor controalelor efectuate se constată că cei mai mulţi pasageri sunt transportaţi ilicit pe rutele naţionale direcţia nord a republicii. Spre exemplu: la cîţiva zeci de metri de Gara centrală din Chişinău, şoferii unor microbuze, pe care nu este indicat nimic, adună pasageri pentru rute spre nordul ţării. Este suficient să te apropii şi imediat eşti asaltat de şoferi care îţi propun să te ducă în direcţia solicitată, dar, cu microbuze neautorizate şi fără să îţi dea bilet. Situaţia este similară şi în apropierea altor gări auto. În ceea ce priveşte numărul de pasageri transportaţi ilegal peste hotarele republicii putem menţiona că, cele mai solicitate direcţii sunt Federaţia Rusă, România, Ucraina. De obicei, colectarea pasagerilor în aceste direcţii se efectuează în apropierea ambasadelor, Gării feroviare, gării auto etc.

Potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15 aprilie 2008, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilul care utilizează maşina de casă şi de control cu memorie fiscală (MCC) este obligat să ţină pentru fiecare MCC, pentru fiecare an de gestiune separat, un registru (RMCC) şi să-l legalizeze la organul fiscal în care este înregistrată MCC.

„Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale” (Codul Fiscal, Titlul V, art. 214). Încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare poate fi produsă inconştient, drept consecinţă a unei interpretări subiective şi eronate a legislaţiei şi, repsectiv, aplicarea ei neconformă, şi în cazul dat este valabilă expresia – necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere. În unele cazuri însă, încălcările respective sunt bine „planificate”, fiind parte componentă a unei strategii complexe privind stabilirea modalităţii de camuflare a surselor de venit, obiectelor impozabile. Oricare ar constitui motivul producerii încălcării, este binevenit de a cunoaşte iniţial răspunderea stabilită de către legiuitor pentru aceasta, astfel încît chiar dacă tentaţia de a purcede la careva ilegalităţi este destul de mare, de a stabili iniţial un raport între avantje şi consecinţe.

Potrivit prevederilor art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. (4) din Codul fscal, neprezentarea facturii fscale în termenele prevăzute la art. 117 se sancţionează cu o amendă de 1800 de lei pentru fecare factură neprezentată în termen. În cazul în care furnizorul refuză de a elibera factura fiscală, cumpărătorul este în drept de a sesiza Organul fiscal.

Insolvabilitatea reprezintă un element necesar al economiei de piaţă. Aceasta este esenţa însăşi a relaţiilor preponderent de piaţă, care implică întotdeauna lipsa de certitudine, riscul de pierdere în obţinerea rezultatelor de afaceri în activitatea de întreprinzător. Insolvabilitatea, ca sistem de proceduri judiciare, ajută societatea să se elibereze de întreprinderile sufocante şi să creeze noi posibilităţi în cîmpul de muncă. Principalul în fenomenul real al insolvabilităţii este responsabilitatea faţă de creditori. Care este ordinea de executare a creanţelor creditorilor în cadrul procesului de insolvabilitate?

Cu începere de la 1 ianuarie 2012 vor fi puse în aplicare amendamentele la Codul fiscal aprobate în această primăvară şi care au menirea de a permite organelor fiscale să utilizeze, în caz de necesitate, metode şi surse indirecte în vederea estimării obligaţiilor fiscale ale persoanelor juridice şi fizice. Deşi, nu este o normă nouă în practica internaţională în domeniul fiscal, pentru Republica Moldova această prevedere legislativă va trebui să creeze un bun prilej pentru a permite organelor fiscale să administreze mai eficient colectarea impozitului pe venit al persoanelor juridice şi fizice.