Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 (în continuare – Legea nr.149), prin insolvabilitate se înțelege situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție. Totuși, urmează să facem delimitarea dintre procesul de insolvabilitate și însăși insolvabilitatea ca fapt sau moment consumat. Astfel, prin proces de insolvabilitate se înțelege o multitudine de acțiuni și subproceduri prin care se ajunge la insolvabilitate ca stare de fapt și apoi se depășește această stare. Prin proces de insolvabilitate se înțelege:

Partea I Partea II §3. EXERCITAREA DREPTULUI DE REZOLUȚIUNE A. Dreptul de a alege Intervenirea unei cauze de rezoluţiune a contractului (cum ar fi neexecutarea esenţială a contractului) nu este prin sine un eveniment rezolutoriu, fiindcă asupra rezoluţiunii, act juridic, decide intenţionat partea îndreptăţită.

Pe data de 27 martie 2020 a intrat în vigoare Hotărârea nr.13/5 a Comisiei Naționale a Pieței Financiare privind unele măsuri de atenuare a efectelor crizei epidemiologice, documentul fiind publicat în MO. Regulatorul stabilește că, în cazul în care o asociație de economii și împrumut (AEÎ) sau o organizație de creditare nebancară (OCN) va micșora cu cel puțin 5% dobânda anuală efectivă calculată conform contractului de credit (împrumut) acordat debitorilor până la data de 17 martie 2020 și nu va aplica penalități sau dobânzi de întârziere aferente creanței pretinse pentru perioada 17 martie 2020 – 31 mai 2020, entitatea este în drept să mențină provizioanele pentru pierderi la creditele (împrumuturile) respective acordate, potrivit clasificării efectuate la data de 17 martie 2020, pentru un termen de până la 31 decembrie 2020. CNPF precizează că micșorarea sumelor corespunzătoare poate fi efectuată unilateral de către AEÎ/ONC fără acordul debitorilor.

Două persoane fizice, M. în calitate de debitor și G. în calitate de creditor, au încheiat un contract de împrumut bănesc în sumă de 20 000 euro, pe care M. s-a obligat să-l restituie la 10 mai 2015. Din motiv că debitorul nu și-a executat obligația de restituire a împrumutului în termenul stabilit în contract, G. a depus la 15 iunie 2016 cerere de chemare în judecată împotriva M. și soția acestuia, solicitând încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că M. a decedat la 11 mai 2015, iar la 2 noiembrie 2015 a fost deschisă procedura succesorală, fiind depuse declarații de acceptare a succesiunii de către soția, feciorul, fiica și mama defunctului.

Presupunem că, contractul de împrumut între SA ,,Banca comercială” și persoana fizică „Y” a fost încheiat la data de 01.01.2015, valabil până la data de 31.12.2016, în contract fiind stabilite ratele și termenele de rambursare a împrumutului. La data de 01.10. 2015 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Z”, care a încheiat cu SA ,,Banca comercială” un contract de ipotecă, garantând restituirea împrumutului de către persoana fizică. În toată perioada respectivă, inclusiv și după intentarea procesului de insolvabilitate, persoana fizică rambursează împrumutul în modul și termenul stabilit de contractul de împrumut, micșorând în fiecare luna suma împrumutului acordat. În acest caz, apare întrebarea dacă SA ,,Banca comercială” are dreptul de a trece la executarea dreptului de ipotecă în cazul în care debitorul își onorează obligația conform contractului de împrumut.

Partea I Modul de reflectare a creanțelor compromise casate în Declarația cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 12) Potrivit art. 31 alin. (1) din CF se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislației, dacă această datorie s-a format în cadrul desfășurării activității de întreprinzător.

I. Principii generale de acordare de către angajatori a tichetelor de masă salariaților săi   Tichetul de masă (TM) reprezintă ca un card de plată prevăzut la art. 5 pct. 401 din Codul fiscal, emis de către operator în condițiile Legii nr. 166/2017 cu privire la tichetele de masă, acordat de către angajator salariaților și este utilizat ca instrument de plată în scopul procurării produselor alimentare în unitățile comerciale/de alimentație publică care au încheiat un contract de prestare a serviciilor cu operatorul, conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 166/2017.

1. (28.6.4.42) Ce cotă a TVA se va aplica la plasarea şi comercializarea mărfurilor în magazinele duty-free? 2. (28.6.4.36) Care este regimul de aplicare a TVA la importul şi livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a autoturismelor şi altor autovehicule?

În conformitate cu articolul 97 alineatul (7) din Codul fiscal, valoarea impozabilă la procurarea proprietăţii întreprinderilor declarate în proces de insolvabilitate în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012 reprezintă valoarea procurării proprietăţii achitată sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.) de către cumpărător.

Este posibilă validarea popririi asupra mijloacelor băneşti datorate debitorului de către un terţ, care au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate, în caz de neîndeplinire de către terțul poprit a obligaţiilor ce îi revin pentru efectuarea popririi? În conformitate cu art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (Legea nr. 149/2012), poprirea este procedura prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile sau sumele datorate debitorului de către o a treia persoană. Înființarea popririi, executarea, precum și validarea acesteia este reglementată de art. 126 din Legea nr. 149/2012.

Pensia facultativă este prestația plătită la pensionare sau în perspectiva pensionării participantului sau beneficiarului suplimentar şi distinct de pensia furnizată de sistemul public de asigurări sociale, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea privind fondurile de pensii facultative care definește și noțiunea respectivă. Proiectul de lege a fost aprobat în cadrul ședinței Executivului din 10 iunie 2020 și urmează a fi prezentat Parlamentului spre examinare și aprobare. Documentul stabilește cadrul legal pentru constituirea și funcționarea fondurilor de pensii facultative pe baza economiilor capitalizate individuale, cerinţele faţă de organizarea, licențierea şi activitățile desfășurate de administratori, norme depozitarii fondurilor de pensii facultative.

Introducere   Contractul este mecanismul juridic prin care bunurile circulă și serviciile sunt prestate în cadrul unei economii. Fiecare contract este o piesă mică dintr-un puzzle mare, o strategie de afaceri a întreprinderii. Pe lângă funcția strict juridică, de a fi o sursă de obligații, care pot fi constrânse, la nevoie, prin recurgerea la instanța de judecată sau la arbitraj, contractul este, din punct de vedere psihologic și economic, un plan de activitate.  Întreprinderile au nevoie de certitudine că li se vor livra bunurile ori li se vor presta serviciile pe care le așteaptă, sau că ele vor fi plătite la timp pentru bunurile sau serviciile lor. Atunci când planifică, părțile contractante conștientizează riscurile și iau măsuri pentru a le diminua: fie se asigură că activitatea proprie este bine organizată pentru a asigura controlul calității; fie transferă riscul celeilalte părți contractante prin clauze contractuale; fie contractează o poliță de asigurare prin care o societate de asigurări preia riscul contra unei prime de asigurare.   

Problema spațiului locativ, precum și problemele dintre companiile de construcții și persoanele care investesc în construcția apartamentelor, sunt majore. Cetăţenii-investitori nu sunt protejaţi în procesele de insolvabilitate a companiilor de construcţii. Deşi în ultimii ani s-a mărit considerabil numărul companiilor de construcţii care au falimentat fără a finaliza blocurile finanţate din investiţiile cetăţenilor, legislația cu privire la insolvabilitate nu prevede careva amendamente suplimentare pentru cazurile de falimentare a companiilor de construcţii care nu şi-au onorat obligaţiile faţă de zeci şi sute de creditori-persoane fizice.

La etapa actuală, practic nici o țară nu consumă doar bunurile și serviciile pe care le produce, din considerentul că fie anumite produse nu pot fi obținute pe teritoriul acesteia din cauza climatului, fie nu dispune de resursele necesare pentru a produce anumite bunuri. În acest sens, se recurge la importul de bunuri și servicii sau la exportul acestora.   În țările cu o economie mai puțin dezvoltată, cum ar fi și cazul RM, în vederea asigurării protecției suveranității și securității economice, dezvoltării economiei naționale prin intermediul stimulării activității economice externe a fost dispusă asigurarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacţiile de export, reexport, import, reimport, barter, cooperare, leasing și orice alte operaţiuni și tranzacţii externe (în continuare – repatrierea mijloacelor bănești și materiale).

La originea cauzei se află excepţia de neconstituționalitate a art. 34 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, ridicată de către autorul excepției în dosarul nr. 2i-296/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în procedura de examinare a cererii introductive depuse de către agentul economic X privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de agentul economic Y. Conform prevederilor art. 34 din Legea insolvabilității, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul pronunţării, iar dispozitivul hotărârii se înmînează administratorului desemnat imediat.

Serviciul Fiscal de Stat va fi autoritatea pentru care autoritățile publice îndreptăţite să revendice drepturile supuse executării vor emite mandatele respective. Ministerul Finanțelor propune pentru consultări publice proiectul hotărârii de Guvern cu privire la procedura de executare a creanțelor bănești bazate pe dispoziții de drept public. Proiectul documentului este elaborat în scopul punerii în aplicare a prevederilor Titlului VII, Capitolul II din Codul administrativ, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019 și reglementează executarea creanţelor băneşti bazate pe dispoziţii de drept public, competenţa pentru executarea cărora revine SFS.

Din 1 ianuarie 2021, mărimea minimă a capitalului social pentru organizațiile de creditare nebancară (OCN) va constitui 1 mil. lei, ceea ce va contribui la consolidarea stabilităţii financiare a acestora (actualmente indicatorul este de 300 mii lei). Prevederea este inclusă în Legea nr. 1/2018 cu privire la organizațiile de creditare nebancară (Legea nr. 1/2018), modificările fiind publicate în „Monitorul oficial”. Cerințele au fost elaborate de Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF) în scopul consolidării capacității în domeniul reglementării şi supravegherii activității OCN,

Conform art. 344 din Codul de procedură civilă (CPC), ordonanța judecătorească este o dispoziție dată unipersonal de judecător, în baza materialelor prezentate de creditor, privind încasarea de sume băneşti sau revendicarea de bunuri de la debitor în pretențiile specificate la art. 345. Ordonanța judecătorească reprezintă un act executoriu care se îndeplineşte în modul stabilit pentru executarea actelor judecătoreşti. Conform art. 345 lit. j) din CPC, se emite ordonanță judecătorească în cazul în care pretenția rezultă din restantele de impozit sau din asigurarea socială de stat.

Începând cu 1 ianuarie 2020, ca urmare a modificărilor operate la CF prin Legea nr.171 din 19 decembrie 2019 privind modificarea unor acte legislative, a fost introdus un nou principiu de impozitare cu TVA – taxarea inversă.   Aceata presupune că TVA se calculează de către cumpărător şi nu de către vânzător. Taxa se calculează livrărilor impozabile în situaţia în care vânzătorul este în proces de insolvabilitate şi este plătitor al TVA. În situaţia în care vânzătorul este declarat în proces de insolvabilitate în conformitate cu prevederile Legii nr.149/2012, dar nu este înregistrat ca subiect plătitor al TVA, pentru tranzacţiile efectuate de acest vânzător taxarea inversă cu TVA nu se aplică.

În cadrul unui proces civil, participanții la proces sunt în drept să solicite, iar instanța de judecată să dispună aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii. Conform art.174 alin.(1) din Codul de procedură civilă, asigurarea se admite în orice fază a procesului până la etapa în care hotărârea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărârii respective. Astfel, pentru asigurarea acţiunii, instanţa de judecată este în drept: 1) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pârâtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane;