Cu privire la circuitul electronic al documentelor ce ţin de executarea silită a mijloacelor băneşti din conturile bancare ale restanţierilor la bugetul public naţional În baza art. 133 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, în scopul executării prevederilor art. 197 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, precum şi în legătură cu punerea în aplicare a Sistemului informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare,

În conformitate cu prevederile art. 90 din Codul fiscal (în redacţia de la 01 ianuarie 2014), orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a cabinetului avocatului, a notarului public, a executorului judecătoresc, a biroului individual al mediatorului, pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18.

Conform art. 116 alin. (1) Codul fiscal „dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă fiscală privind T.V.A.”. Cum se trece în cont T.V.A.-ul, în cazul în care datoria devine compromisă? Pentru asigurarea evidenţei corecte a obligaţiilor privind T.V.A., în care registru şi boxă a Declaraţiei privind T.V.A. urmează a fi reflectată?

Cadrul juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut, este stabilit de prevederile Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor. Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii insolvabilităţii şi a Codului fiscal.

I. Aplicarea măsurilor de asigurare în vederea stingerii restanţelor contribuabililor faţă de buget 1. Metodologia aplicării suspendării operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului restanţier Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare deschise, conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, este o măsură prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursala sau filiala acesteia).

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Cu privire la modificarea şi completarea Ordinului IFPS nr. 65 din 12 aprilie 2006 privind executarea art. 229 din titlul V al Codului fiscal În temeiul art. 133 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, precum şi întru asigurarea executării prevederilor statuate de art. 229 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială, 08 februarie 2007, pag. 4), ORDON: I. A modifica şi completa Ordinul IFPS nr. 65 din 12 aprilie 2006 privind executarea art. 229 din titlul V al Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (M.O. nr. 63-65/239 din 21.04.2006), după cum urmează:

Clădirea a fost tramnisă de la XXX întreprinderii YYY în urma executării silite de către executorul judecătoresc. A calculat corect sau nu organul fiscal T.V.A. de la clădirea transmisă de executorul judecătoresc altui contribuabil și este corectă sancțiunea aplicată de către organul fiscal pentru neeliberarea facturii fiscale? La data de 01 aprilie 2011 Cooperativa de Consum Vulcăneşti a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul, Cooperativa de Consum Vulcăneşti, a indicat că la 05 noiembrie 2010, Inspectoratul Fiscal de Stat pe Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia a întocmit actul de control nr. 3-455530 privind rezultatele controlului fiscal tematic pentru perioada 01 septembrie 2010 pînă la 05 noiembrie 2010 în privinţa Cooperativei de Consum din Vulcăneşti.

Pentru perioada de pînă la 01.01.2014 Iniţial este necesar de menţionat că agentul economic nu a concretizat sub care forma organizatorico-juridică activează avocatul în folosul căruiea urmează de efectuat plata. Tipul formei organizatorico-juridice, în care îşi exercită activitatea sa avocatul, joacă un rol esenţial, la determinarea obligaţiei fiscale a agentului economic care achită plăţi în folosul avocatului pentru serviciile prestate.

Începînd cu 14.03.2013, în Republica Moldova, în legătură cu adoptarea Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, procedura privind declararea stării de insolvabilitate a întreprinderilor se va simplifica, iar termenii de realizare a acestora vor fi reduşi. Legea insolvabilității este aplicabilă la practica europeană avînd o abordare unică față de procedura de insolvabilitate a întreprinderilor. În acest context, legea prevede un şir de modalități şi un spectru larg de instrumente legale întru identificarea unei hotărîri în cazul în care întreprinderea insolvabilă poate fi salvată de la lichidare.

În conformitate cu prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15 aprilie 2013 Privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24 octombrie 2003, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12, pag. 6 ,,Se atenţionează că, în situaţia în care partea a contestat în judecată decizia organului fiscal, aplicată potrivit art. 134 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal (suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului), instanţa nu va fi în drept să aplice în calitate de măsură de asigurare a acţiunii suspendarea acestui act de suspendare, întrucît măsura de asigurare va corespunde cu însăşi obiectul acţiunii şi, aplicînd-o, instanţa se va pronunţa şi asupra fondului cauzei înainte de examinarea acestuia”, se explică instanţelor de judecată că, în cazul contestării măsurii de asigurare suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a contribuabilului, aplicată de către organul fiscal, instanţa de judecată nu va fi în drept să suspende acţiunea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare drept măsură de asigurare, pînă la examinarea fondului cauzei.

Deputați din Parlamentul Republicii Moldova și parlamentari din Serbia, Suedia, România, Ucraina, Georgia, Finlanda, Marea Britanie participă la seminarul regional „Rolul Parlamentului în combaterea corupției” care se desfăşoară în zilele de 18 – 19 noiembrie 2013 la Chişinău. Principalele subiecte vizează legislația anticorupție, conflictele de interese și imunitatea demnitarilor, rolul auditului în lupta cu corupția, cooperarea dintre Parlament și societatea civilă, finanțarea partidelor.

Unele din obiectivele principale ale Legii nr. 1466 din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe” sunt protejarea suveranităţii, asigurarea securităţii economice a ţării şi dezvoltarea economiei naţionale prin intermediul stimulării activităţii economice externe. Legea menţionată a fost adoptată în anul 1998 şi pînă în prezent a suferit unele modificări. Ultimele modificări au fost operate prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 33 din 06 martie 2012 (Monitorul Oficial nr. 99-102/330 din 25 mai 2012) (în continuare Lege). Legea prevede modificări tehnice ce favorizează în continuare implementarea eficientă a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, precum şi ajustarea acesteia la obiectivele principale stipulate în Strategia naţională de dezvoltare a Republicii Moldova.

Sistemul de drept sau legislaţia implică complexe proceduri de elaborare, aprobare şi executare a normelor de drept cuprinse în acte normative cu diferită forţă juridică. Un element important, în aspectul asigurării principiilor legalităţii şi previzibilităţii, se referă la interpretarea şi aplicarea uniformă a normelor de drept. Acest moment este destul de sensibil în cazul aplicării legislaţiei fiscale, în special, datorită faptului că sunt atinse diferite interese cu caracter material atît a statului, cît şi al contribuabililor. Conform art. 56 din Constituţia Republicii Moldova „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”. Aceste prevederi constituţionale implică echitate atît în promovarea politicilor fiscale, cît şi în exercitarea administrării fiscale. O problemă cheie se referă la corelaţia dintre interpretarea (explicarea) şi aplicarea legislaţiei fiscale, precum şi limitele de acţiune a organelor fiscale în acest proces.

Pierderea sau furtul datelor confidenţiale, denaturarea sau distrugerea acestora reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri de securitate cu care se confruntă atît companiile comerciale, cît şi structurile statale. De la expunerea accidentală a unor date despre angajaţi/clienţi, date financiare, planuri de dezvoltare, informaţii despre produse, la furtul planificat prin breşe în securitatea reţelelor – toate pot avea efecte devastatoare asupra subiecţilor implicaţi, atît persoane fizice, cît şi juridice.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 193 din Codul fiscal, condiţiile de declanşare a executării silite a obligaţiei fiscale sunt: existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art. 252 din Codul fiscal;neexpirarea termenelor de prescripţie reglementate de către Codul fiscal;necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile reglementate de art. 194 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal;contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Modalităţile de executare silită sunt reglementate de art. 194 din Codul fiscal şi constau în: încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;urmărirea bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la liniuţa unu şi doi;urmărirea datoriilor debitoare ale contribuabilului prin modalităţile descrise la liniuţa unu, doi şi trei. De menţionat că, urmărirea bunurilor contribuabilului se efectuează prin sechestrare, comercializare şi ridicare.

Informaţia, necesară aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice cetăţeni, va fi obţinută atît din sursele directe, cît şi din sursele indirecte. Este cunoscut faptul că, persoanele (angajatorii) care sunt obligate să reţină impozitul pe venit, în conformitate cu art. 88, 89 alin. (1), art. 90 şi 91 din Codul fiscal, prezintă organului fiscal, în termen de o lună de la încheierea anului fiscal, o dare de seamă în care se indică informaţii despre plăţile efectuate şi impozitul pe venit reţinut.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte.

Întru excluderea interpretărilor ambigue a prevederilor imperative ale art. 197 din Codul fiscal, alineatul 7 de la pagina 73 din Nr. 04(8) iulie 2012 a „Monitorului fiscal FISC.md” se consideră nul.

La data de 14.10.2011, Guvernul prin hotărîrea nr. 771 a aprobat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care rezultă din politicile fiscale, bugetare şi vamale pentru anul 2012, perfecţionarea legislaţiei fiscale, bugetare şi vamale naţionale, alte aspecte ce ţin de gestiunea finanţelor publice. Pe data de 17 octombrie proiectul a fost prezentat în Parlament.