Unde este Moldova pe hartă se pare că ştiu doar investitorii din ţările apropiate — România, Turcia, Italia, Ucraina şi Federaţia Rusă. Dar şi ei încep afaceri la noi în ţară pentru că au legături de rudenie sau prietenie cu cetăţeni moldoveni. Pentru restul lumii încă mai rămânem o ţară în umbră sau cu prea multe probleme.

Reformele în sistemul de administrare fiscală din Moldova sunt implementate de peste 20 de ani, însă pînă în prezent, serviciul fiscal şi contribuabilii se află pe diferite părţi ale baricadelor. Noi îi acuzăm pe inspectorii fiscali de corupţie şi idei preconcepute, iar ei – de nedorinţa de a ne onora obligaţiile financiare faţă de stat. Şi unii, şi alţii au suficiente motive pentru aceste acuzaţii. Ion Prisăcaru, care a fost numit în vara acestui an în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a decis să spargă aceste stereotipuri. El propune inspectorilor fiscali să aibă grijă de contribuabili, iar contribuabililor – să-şi împartă conştient veniturile cu statul. Despre aceasta Ion Prisăcaru i-a relatat, într-un interviu, jurnalistei Irina Astahova.

Societatea Comercială „XXXX” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC „XXXX” SRL) desfăşoară activitate comercială, comerţ cu amănuntul al articolelor de vestimentaţie. Totodată, întreprinderea prestează servicii de subarendă a imobilului din str. Bucureşti YY, care a fost luat în locaţiune. În rezultatul efectuării inventarierii mărfurilor, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău a stabilit existenţa soldului de mărfuri aflate în subdiviziunea SC„XXXX” SRL. Conform datelor evidenţei contabile, soldul mărfurilor la 06 octombrie 2011 constituia suma de 1 334 459 lei. Devierea dintre datele evidenţei contabile şi rezultatele inventarierii constituia neajunsuri de marfă în valoare de 107 817 lei. Conform actului de control nr. 5-654674 din 25 noiembrie 2011, s-a constatat că, potrivit scrisorii Comisariatului General de Poliţie pe municipiul Chişinău nr. AAA din august 2011, s-a stabilit trecerea de către SC „XXX” SRL peste frontiera de stat a Republicii Moldova a mărfurilor în regim vamal de import din Franţa şi Germania de la companiile „ YYYY” Societate pe Acţiuni şi „TTTT” Gmbh prin eschivarea de la controlul vamal şi, respectiv, de la nedeclararea mărfurilor.

Determinarea impozitului pe venit din creşterea de capital este o provocare atît pentru persoana fizică şi juridică, cît şi pentru administraţia fiscală. Baza normativă, ce ţine de aplicarea impozitului pe venit la creşterea de capital, este prevăzută în Capitolul 5 „Creşterea şi pierderile de capital” din Titlul II al Codului fiscal.

Articolul 11 din Codul Fiscal al Republicii Moldova prevede că toate dubiile, apărute la aplicarea legislaţiei fiscale, se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Întrucît apariţia situaţiilur dubioase este întotdeauna legată de calitatea, existenţa sau inexistenţa dovezilor, acest articol încearcă să ofere un rezumat succint al practicii din spaţiul european în ce priveşte proba (dovada), evidenţiind unele practici tipice aferente sarcinii probaţiunii.

La Forum au participat reprezentanţi din 11 ţări membre ale OCEMN (Republica Albania, Republica Armenia, Republica Azerbaidjan, Republica Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Ucraina), 13 state cu statut de observator (Republica Arabă Egipt, Republica Austria, Republica Belarus, Republica Croaţia, Republica Cehă, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Italia, Republica Polonia, Republica Slovacia, Republica Tunisia, SUA, UE) şi 1 organizaţie internaţională – OCDE.

Începînd cu 13.01.2012, prin legea nr. 267 din 23.12.2011, a fost modificată noţiunea de „Royalty (redevenţă)”, la aplicarea impozitului pe venit. Această modificare a fost făcută cu scopul de a evita dublarea normelor existente în Codul fiscal, şi anume a art. 12 pct. 1) şi art. 71 lit. j). Totodată, această noţiune se completează în contextul celei definite în Convenţiile (Acordurile) pentru evitarea dublei impuneri încheiate de Republica Moldova cu alte State, cu toate că scopul iniţial al acestei modificări a fost definirea noţiunii de royalty (redevenţă) în conformitate cu cea din Modelul Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (versiunea 2010). În tabelul de mai jos se prezintă reglementările care au fost/sînt în vigoare pînă la/după data de 13.01.2012.

Criza economică globală a impus economiștii teoreticieni și guvernele multor țări să-și revizuiască concepțiile de dezvoltare economică, iar țările nordice le-au atras atenția ca un model fiabil de urmat. Ele au construit state sociale, care, în același timp, au făcut față relativ ușor crizei financiare, declanșate în 2008 în SUA. Moldova nu este o excepție, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat beneficiind de expertiza danezului Peter Menhard, consultant al Misiunii Uniunii Europene la nivel înalt pentru suport în politici (www.euhlpam.org), pe parcursul ultimilor trei ani. Unul din studiile lui Peter Menhard se referă la sistemul fiscal din Danemarca și experiențele ce ar putea fi utile Republicii Moldova. Studiul a fost publicat în ediția din luna martie a.c. a „Moldova Economic Trends”.

În timp ce la noi în ţară se discută încă despre oportunitatea metodelor indirecte de estimare a veniturilor, despre secret bancar, notarial, despre atribuţiile organului fiscal, etc., diferite administraţii fiscale, din ce în ce mai mult, intensifică lupta cu non-conformarea fiscală din partea contribuabililor, care deţin activele ascunse în străinătate, în general, şi în zonele off-shore, în particular.

Dl Seibold, director al Proiectului BRITE, are peste douăzeci ani de experiență practică și realizări importante în calitate de consultant internațional și director de program în facilitarea comerțului, drept comercial și reforma cadrului de reglementare, dezvoltarea sectorului privat, advocacy și dialogul public-privat. El are o experiență vastă în gestionarea și administrarea proiectelor de dezvoltare multi-disciplinare și multi-statale finanțate de USAID; este un lider de echipă dinamic și mentor. Experiența sa de lucru pe plan internațional include Cisiordania / Gaza, Rusia, Ucraina, Kazahstan, Republica Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Germania.

La finele lunii septembrie, 187 de ţări s-au reunit la Washington pentru a discuta despre criza economică cu care se confruntă economia globală. Miniştri de finanţe, guvernatori ai băncilor centrale, oameni de afaceri, lideri ai societăţii civile, uniunilor sindicale s-au adunat la şedinţa anuală a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale. Cuvintele de ordine ale acesteea au fost urgenţa şi nevoia de a acţiona, de a se implica pentru guvernele din întreaga lume, şi, în special, din ţările zonei Euro, pentru a restabili încrederea investitorilor, a pieţelor, atît în soarta monedei unice europene, cît şi în stabilitatea financiară a lumii, aşa cum o cunoaştem astăzi. „În lumea noastră, atît de interconectată, evenimentele din economiiile avansate afectează pe toată lumea – de la fermierul din Kenya sau designerul brazilian, la omul de afaceri chinez”, a declarat în cadrul reuniunii directorul executiv al FMI, Christine Lagarde.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

Ca şi Republica Moldova, România va implementa din 2012 un mecanism de evaluare indirectă a veniturilor în scopul impozitării. Dacă la noi, însă, abia se schițează detaliile, în România specialiştii comentează din plin noile prevederi fiscale, iar Departamentul specializat al ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală urma să fie completat şi operațional deja în luna august anul curent. Spre deosebire de țările care au introdus şi implementează de mai mulți ani acest mecanism, în România acesta este mai degrabă un instrument de colectare a banilor la buget, decît de oferire a serviciilor pentru contribuabili. Şi asta pentru că reprezintă „o metodă de a atrage bani la buget prin impunerea la plată a unui impozit pe anumite sume ce reprezintă venituri nedeclarate din trecut şi care nu pot fi dovedite ", scrie Mediafax.