Contribuabilii, cetăţenii, mass — media sunt în aşteptarea îmbunătăţirii permanente a calităţii serviciilor fiscale, ridicarea nivelului de transparenţă şi de responsabilitate, diminuarea eventualelor costuri – aşteptări, ce trebuie să fie realizate în scopul de a menţine încrederea în sistemul fiscal şi a reduce presiunea asupra contribuabililor oneşti.

Conform art. 4 al Codului fiscal, dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează impozitarea, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional. Conform paragrafului 1 din art. 15 al Acordului „Potrivit prevederilor articolelor 16, 17 şi 18 ale prezentului Acord, salariul şi alte remuneraţii similare obţinute de rezidentul Statului Contractant pentru o activitate salariată vor fi impuse numai în acest Stat, în afară de cazul cînd activitatea salariată nu este exercitată în celălalt Stat Contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt Stat Contractant, remuneraţiile obţinute în legătură cu aceasta pot fi impuse în acest celălalt Stat.” Astfel, salariul şi alte remuneraţii similare obţinute de rezidentul Federaţiei Ruse din munca achitată de angajatorul care este rezident al Republicii Moldova şi care nu a fost exercitată pe teritoriul Republicii Moldova, nu urmează a fi impuse la sursa de plată în Republica Moldova. Pentru a nu fi impozitate la sursa de plată plăţile salariale, urmează a fi respectate prevederile art. 793 alin. (2) Cod fiscal şi anume, la prezentarea de către nerezidenţi a confirmării despre rezidenţa permanentă, venitul faţă de care, potrivit tratatelor internaţionale, este prevăzut un regim de impozitare preferenţial în Republica Moldova se scuteşte de impunere la sursa de plată sau impozitul pe venit la sursa de plată se reţine la o cotă redusă.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Totodată, alineatul (3) al articolului menţinat stabileşte că, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar şi/sau cu card bancar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate condiţiile indicate la respectivul alineat.

Uzura (amortizarea) bunurilor tangibile şi intangibile este un subiect ce nu a fost dezvoltat pe paginile revistelor de specialitate şi în articolele ştiinţifice, reieșind din complexitatea abordărilor sale, care crează dificultăţi în percepere atît agenţilor economici (aceştia apreciază uzura drept o deducere greoaie şi preferă să nu o utilizeze, pentru a evita costurile administrative exagerate legate de calcularea acesteia), cît şi cercetătorilor economici în domeniul fiscal (uzura se prezintă drept un subiect interesant unui contingent restrîns de utilizatori). În cele ce urmează, se prezintă practica internaţională de aplicare a uzurii în scopuri fiscale1.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”, reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător. Astfel, reprezentanţa persoanei juridice străine îndeplineşte doar o condiţie din art. 290 alin. (1) al Codului fiscal, deoarece are bază impozabilă, însă nu şi calitatea de întreprinzător. În această ordine de idei, este sau nu reprezentanţa străină subiect al impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului, respectiv, are sau nu obligaţia de a achita aceasta taxa pentru amenajarea teritoriului?

In continuare ne vom referi la principalele masuri de politica fiscala si administrare fiscala, precum si aspecte de perfectionare a legislatiei fiscale nationale, care se propun a fi implementate/mentinute in anii 2012 — 2013 si urmeaza a fi aplicate de organele fiscale, in contextul legilor nr.158 din 05.07.2012 si nr.178 din 11.07.2012: Impozitul pe venit Mentinerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice si a cotelor impozitului, de 7% si 18%.Majorarea transelor de venit impozabile, de la 25200 lei anual la 26700 lei anual.Majorarea marimii scutirii anuale personale cu 480 lei, de la 8640 lei la 9120 lei, a scutirii anuale personale majore cu 720 lei, de la 12840 lei la 13560 lei, si a scutirii anuale pentru persoane intretinute cu 120 lei, de la 1920 lei la 2040 lei.

La data de 14.10.2011, Guvernul prin hotărîrea nr. 771 a aprobat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care rezultă din politicile fiscale, bugetare şi vamale pentru anul 2012, perfecţionarea legislaţiei fiscale, bugetare şi vamale naţionale, alte aspecte ce ţin de gestiunea finanţelor publice. Pe data de 17 octombrie proiectul a fost prezentat în Parlament.

Venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător este supus impozitării.

La 15 aprilie 2012 între persoane fizice a fost încheiat un contract de vînzare-cumpărare a unui teren pentru construcții de 0,6 hectare. Dar, conform contractului, cumpărătorul trebuie să achite în întregime plata pentru lotul de pămînt procurat pînă la 01.01.2014, în caz contrar dreptul de proprietate al cumpărătorului se va anula. Contractul de vînzare-cumpărare a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Conform extrasului din Registru, în secțiunea II „Dreptul de Proprietate asupra bunului imobil”, în calitate de „proprietar” se indică inițial vînzătorul și apoi cumpărătorul. Iar la cumpărător figurează „condiţia rezolutorie”: achitarea costului pînă la 01.01.2014. În cazul dat, cui îi revine obligația de a achita impozitul pe bunurile imobiliare aferent terenului pentru construcții? Cumpărătorului sau vînzătorului?

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, cu privire la obligativitatea asociaţiilor obşteşti de utilizare a maşinilor de casă şi control, comunică următoarele. Conform prevederilor art. l din legea nr. 837-XIII din 17 mai 1996 „Cu privire la asociaţiile obşteşti”, asociaţia obştească este o organizaţie necomercială, independentă de autorităţile publice, constituită benevol de cel puţin două persoane fizice şi/sau juridice (asociaţii obşteşti), asociate prin comunitate de interese în vederea realizării, în condiţiile legii, a unor drepturi legitime.

Prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 267 din 23.12.2011 (Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13.01.2012) care a intrat în vigoare la 13.01.2012 şi a întruchipat în sine politica fiscală pentru anul 2012, au fost operate unele modificări esenţiale la legislaţia fiscală. După data menţionată au fost publicate cîteva acte legislative prin care au fost efectuate unele modificări în Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi asigurată de către organul fiscal competent prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de la conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social).

Întru excluderea interpretărilor ambigue a prevederilor imperative ale art. 197 din Codul fiscal, alineatul 7 de la pagina 73 din Nr. 04(8) iulie 2012 a „Monitorului fiscal FISC.md” se consideră nul.

În vederea aprecierii obligaţiilor, ce apar la prestarea serviciilor menţionate, urmează de examinat conţinutul a mai multor norme din Codul fiscal. Astfel, în conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) din Codul fiscal.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

Potrivit prevederilor art. art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, prin noţiunea de import de servicii se subînţelege prestarea de servicii de către persoanele juridice şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova. În conformitate cu prevederile art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină potrivit regulilor stabilite în art. 111 din Codul menţionat. Astfel, în temeiul prevederilor art. 111 alin. (1) lit. e) liniuţa a treia din Codul fscal, locul livrării serviciilor de marketing se consideră sediul, iar în cazul în care acesta lipseşte – domiciliul sau reşedinţa benefciarului acestor servicii.

O persoană fizică, cetăţean al Republicii Franceze, este fondatorul şi conducătorul întreprinderii „Z”. Totodată, întreprinderea dată în baza contractului de locaţiune cu o persoană fizică, cetăţean al Republicii Moldova, începînd din luna iunie 2011, ia în locaţiune un apartament în care locuieşte conducătorul întreprinderii. Conform condiţiilor contractuale, intreprinderea „Z” nu achită persoanei fizice plata pentru locaţiune, dar efectuează reparaţie în apartamentul dat. Care sînt obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit al persoanelor implicate şi se deduc sau nu în scopuri fiscale cheltuielile de reparaţie a apartamentului vizat? Conform art. 19 lit. a) din Codul fiscal, facilităţile impozabile acordate de patron includ plăţile acordate salariatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat. Întrucît fondatorul agentului economic „Z” este atît conducătorul întreprinderii date, cît şi angajatul acesteia, plăţile acordate de întreprindere pentru recuperarea cheltuielilor personale (pentru locaţiunea apartamentului) reprezintă facilităţi impozabile acordate de patron, iar potrivit prevederilor art. 18 lit. c) din Codul fiscal, facilităţile acordate de patron se includ în venitul brut, şi, respectiv, acestea reprezintă o sursă de venit impozabilă pentru angajat.

Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, dacă valorile materiale importate (inclusiv cu titlu gratuit) urmează a fi utilizate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, atunci TVA aferentă, achitată la vamă, urmează de a fi trecută în cont. În cazul importului producţiei cu caracter publicitar, care se referă la livrări scutite de TVA, atunci, în conformitate cu art. 102 alin. (2) din Codul fscal, nu se permite trecerea în cont a acesteia. Dacă producţia cu caracter publicitar importată este folosită pentru efectuarea livrărilor impozabile şi neimpozabile, la trecerea în cont a TVA urmează de a ţine cont de prevederile art. 102 alin.(3) din Codul fiscal.

În atenţia inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi agenţilor economici Unele aspecte ce ţin de completarea Dării de seamă privind suma venitului achitat şi impozitul pe venit reţinut din acesta (Forma IRV 09), anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 19.01.2010 În legătură cu modificările și completările operate în Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007) (în continuare Cod) prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat comunică următoarele.

Inspectoratele Fiscale de Stat teritoriale DMC Cu privire la impozitarea venitului sub formă de royalty (redevenţă) În conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, precum și în legătură cu modificările și completările efectuate în Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007) prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat aduce spre cunoștinţă și călăuză următoarele. Conform prevederilor lit. h) art. 18 din Codul fiscal, venitul sub formă de royalty (redevenţă) reprezintă sursă de venit impozabilă. Potrivit prevederilor pct. 1) art. 12 din Codul fiscal, royalty (redevenţă) constituie venit care include plăţi de orice natură primite în calitate de compensaţie pentru utilizarea ori concesionarea oricărui drept de autor și/sau a drepturilor conexe, inclusiv asupra unei opere literare, artistice sau știinţifice, inclusiv filme de cinema și filme sau benzi pentru televiziune sau radiodifuziune, pentru utilizarea ori concesionarea oricărui brevet de invenţie, emblemă comercială, design sau model, plan, produs soft, formulă secretă sau proces, pentru utilizarea ori concesionarea utilajului industrial, comercial sau știinţific, a informaţiei referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau știinţific.