Metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiei fiscale sunt larg utilizate de administraţiile fiscale moderne şi fac parte din instrumentarul de conformare. Acest instrument are 2 acţiuni: una pasivă şi alta activă. Însăşi existenţa lor are un impact asupra contribuabililor solicitîndu-i să respecte legislaţia fiscală, iar în cazul în care se va constata că legea fiscală a fost violată – prin utilizarea directă a metodelor şi surselor, organul fiscal va restabili echitatea fiscală. Ce reprezintă metodele şi sursele indirecte? Metoda indirectă de estimare reprezintă o metodă de determinare a venitului impozabil estimat prin intermediul analizei situaţiei fiscale a persoanei fizice, utilizînd informaţii şi din alte surse decît dările de seamă fiscale ale persoanei respective.

Societatea Comercială „XXXX” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC „XXXX” SRL) desfăşoară activitate comercială, comerţ cu amănuntul al articolelor de vestimentaţie. Totodată, întreprinderea prestează servicii de subarendă a imobilului din str. Bucureşti YY, care a fost luat în locaţiune. În rezultatul efectuării inventarierii mărfurilor, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău a stabilit existenţa soldului de mărfuri aflate în subdiviziunea SC„XXXX” SRL. Conform datelor evidenţei contabile, soldul mărfurilor la 06 octombrie 2011 constituia suma de 1 334 459 lei. Devierea dintre datele evidenţei contabile şi rezultatele inventarierii constituia neajunsuri de marfă în valoare de 107 817 lei. Conform actului de control nr. 5-654674 din 25 noiembrie 2011, s-a constatat că, potrivit scrisorii Comisariatului General de Poliţie pe municipiul Chişinău nr. AAA din august 2011, s-a stabilit trecerea de către SC „XXX” SRL peste frontiera de stat a Republicii Moldova a mărfurilor în regim vamal de import din Franţa şi Germania de la companiile „ YYYY” Societate pe Acţiuni şi „TTTT” Gmbh prin eschivarea de la controlul vamal şi, respectiv, de la nedeclararea mărfurilor.

Conform art. 83 alin. (2) al CF, sînt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit: 1. persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului;

Oportunitate pentru entitatea economică în vederea extinderii legale a termenului de onorare a obligaţiilor fiscale faţă de buget În conformitate cu prevederile statuate de art. 180 din Codul fiscal, contribuabilul poate beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale reprezintă posibilitatea legală pe care o deţine contribuabilul, în vederea schimbării termenului legal şi obligatoriu instituit prin lege, pentru a-şi onora obligaţiile fiscale faţă de buget. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, stabilit de legiuitor, poate fi efectuată prin intermediul amînării obligaţiei fiscale sau eşalonării obligaţiei fiscale. Amînarea obligaţiei fiscale reprezintă stingerea acesteia printr-o singură plată la termenul de scadenţă stabilit (aprobat) de organul fiscal, iar eşalonarea obligaţiei fiscale constă în stingerea acesteia în rate, conform unui grafic stabilit (aprobat) de organul fiscal.

În confornitate cu art. 101 alin. (4) şi art. 109 alin. (1) din Codul fiscal, pentru serviciile importate, utilizate la desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru serviciul de import.

Avînd în vedere acest fapt, are sau nu obligaţia agentul economic de a calcula şi achita taxa pentru dispozitivele publicitare şi pentru perioada în care pe panouri nu este amplasată publicitate (sunt goale)?

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului, dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. De menţionat, că procedura privind perfectarea, emiterea şi executarea ordinului incaso este reglementată de prevederile imperative ale Hotărîrii Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare nr. 375 din 15 decembrie 2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/6 din 06 ianuarie 2006. Totodată, potrivit reglementărilor imperative ale art. 197 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul zilei lucrătoare în care a fost primit.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

La SRL „BBB” a fost efectuat un control fiscal în urma căruia s-a întocmit un act de control fiscal. Contribuabilul a depus cerere prealabilă la IFS pe mun. Chișinău pe marginea actului de control fiscal. Ulterior a depus cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea actului de control fiscal. Care este rezultatul examinării unei asemenea cereri și care sunt sfaturile pentru contribuabili în situația expusă în speță? La 18 ianuarie 2011, SRL „BBB” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „BBB” a indicat că, la 14 noiembrie 2008, pîrîtul a întocmit actul nr. 5-632532, prin care a majorat cu 725 446 lei suma accizului constatat diminuat, în baza actului de control nr. 5-629961, 5-629912 din 10 septembrie 2008 și deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei nr. 677 din 01 octombrie 2008, emisă de oficiul fiscal Centru, precum și a majorat cu 26 508 lei suma majorării de întîrziere aferentă accizului diminuat.

Determinarea impozitului pe venit din creşterea de capital este o provocare atît pentru persoana fizică şi juridică, cît şi pentru administraţia fiscală. Baza normativă, ce ţine de aplicarea impozitului pe venit la creşterea de capital, este prevăzută în Capitolul 5 „Creşterea şi pierderile de capital” din Titlul II al Codului fiscal.

Monitorul Oficial nr. 263-269 din 21.12.2012 Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. – (1) Bugetul de stat pe anul 2013 se aprobă la venituri în sumă de 22 736 643,5 mii de lei şi la cheltuieli în sumă de 23 611 476,2 mii de lei, cu un deficit în sumă de 874 832,7 mii de lei.

Răspuns la adresarea Camerei de Comerţ Americane în Moldova, publicată în nr. 4 (8) al revistei După cum, pe bună dreptate, a remarcat Comitetul Fiscal şi Juridic al Camerei de Comerţ Americane în Moldova, conform prevederilor art. V alin. 70 al Legii nr. 267 din 23.12.2011, în vigoare din 13.01.2012, Codul fiscal a fost completat cu art. 1181, care prevede instituirea „Re-gistrului general electronic al facturilor fiscale”- RGEFF. Implementarea registrului electronic are ca scop majorarea transparenţei activităţii agenţilor economici şi excluderea unor situaţii de genul: regularea trecerii în cont a T.V.A. pentru luna precedentă, prin manipularea la sfîrşitul lunii de raportare a procurărilor, care sunt documentate cu dată din luna precedentă;documentarea unor tranzacţii fictive care se regăsesc doar pe hîrtie fără a fi avut loc de fapt;documentarea unor tranzacţii care au ca bază legalizarea mărfurilor fără provenienţă legală;admiterea greşelilor de către contribuabili la completarea facturilor fiscale;pseudoactivitatea de întreprinzător, în special, combaterea fenomenului „firmă-fantom”.

Prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 (în vigoare din 13 ianuarie 2012), a fost modificat art. 52 din Codul fiscal. Ca rezultat, a apărut o serie de întrebări ce merită a fi soluţionate, în scopul aplicării adecvate a prevederilor Codului fiscal. La organizaţii necomerciale sînt atribuite organizaţiile înregistrate în conformitate cu legislaţia în vigoare (art. 52 alin. (1) din Codul fiscal). Astfel, în conformitate cu norma citată, sub incidenţa art. 52 din Codul fiscal cad organizaţiile, în legile ce reglementează modul de funcţionare a cărora este prevăzută norma care ar stipula că activitatea acestora nu urmează să genereze venituri, după cum urmează:

Înregistrarea fiscală a persoanelor ce practică activitate de antreprenoriat, reprezentînd un segment al procedurilor necesare ce ţin de înregistrarea de stat a unei întreprinderi, are drept scop luarea la evidenţă fiscală a contribuabililor şi a obiectelor impozabile. Înregistrarea fiscală a întreprinderilor derulează în cadrul iniţierii înregistrării de stat a acestora.

Insolvabilitatea reprezintă un element necesar al economiei de piaţă. Aceasta este esenţa însăşi a relaţiilor preponderent de piaţă, care implică întotdeauna lipsa de certitudine, riscul de pierdere în obţinerea rezultatelor de afaceri în activitatea de întreprinzător. Insolvabilitatea, ca sistem de proceduri judiciare, ajută societatea să se elibereze de întreprinderile sufocante şi să creeze noi posibilităţi în cîmpul de muncă. Principalul în fenomenul real al insolvabilităţii este responsabilitatea faţă de creditori. Care este ordinea de executare a creanţelor creditorilor în cadrul procesului de insolvabilitate?

Dorind de a stabili cum ar trebui să arate o administrare fiscală modernă am studiat Bazele codului fiscal mondial cu comentarii, elaborat de un grup de savanţi de la Universitatea din Harvard1, dar şi recomandările diferitor experţi internaţionali asupra unor proiecte de legi cu privire la administrarea fiscală elaborate anterior, dar neacceptate din diverse motive. Prin prezentul articol doresc să aduc la cunoştinţa cititorilor unele constatări fără a le comenta sau a arăta situaţia de la noi, lăsînd acest lucru pe seama cititorului.

Colectarea impozitelor şi altor taxe stabilite prin lege se exercită prin intermediul unor autorităţi statale specializate, care în cadrul sistemului fiscal desfăşoară activitate de administrare fiscală. Conform art. 9 din Codul fiscal, administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi în termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală, în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. Potrivit Codului fiscal, organele cu atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt: Serviciul Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal şi Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor. Serviciul Fiscal de Stat reprezintă autoritatea cu atribuţii şi drepturi cumulare depline privind administrarea fiscală.

Utilizarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice reprezintă una din formele utilizate pe plan internaţional, precum şi în statele UE, pentru a se stabili situaţia fiscală a unui contribuabil – persoană fizică, în cazurile în care se constată denaturarea evidenţelor contribuabilului faţă de realitatea activităţii.

In continuare ne vom referi la principalele masuri de politica fiscala si administrare fiscala, precum si aspecte de perfectionare a legislatiei fiscale nationale, care se propun a fi implementate/mentinute in anii 2012 — 2013 si urmeaza a fi aplicate de organele fiscale, in contextul legilor nr.158 din 05.07.2012 si nr.178 din 11.07.2012: Impozitul pe venit Mentinerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice si a cotelor impozitului, de 7% si 18%.Majorarea transelor de venit impozabile, de la 25200 lei anual la 26700 lei anual.Majorarea marimii scutirii anuale personale cu 480 lei, de la 8640 lei la 9120 lei, a scutirii anuale personale majore cu 720 lei, de la 12840 lei la 13560 lei, si a scutirii anuale pentru persoane intretinute cu 120 lei, de la 1920 lei la 2040 lei.

„Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale” (Codul Fiscal, Titlul V, art. 214). Încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare poate fi produsă inconştient, drept consecinţă a unei interpretări subiective şi eronate a legislaţiei şi, repsectiv, aplicarea ei neconformă, şi în cazul dat este valabilă expresia – necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere. În unele cazuri însă, încălcările respective sunt bine „planificate”, fiind parte componentă a unei strategii complexe privind stabilirea modalităţii de camuflare a surselor de venit, obiectelor impozabile. Oricare ar constitui motivul producerii încălcării, este binevenit de a cunoaşte iniţial răspunderea stabilită de către legiuitor pentru aceasta, astfel încît chiar dacă tentaţia de a purcede la careva ilegalităţi este destul de mare, de a stabili iniţial un raport între avantje şi consecinţe.