Cabinetul de miniștri susține conceptual inițiativa legislativă de modificare a unor acte normative, inclusiv a Codului muncii, prin care se propune revizuirea conceptului programului flexibil și reglementarea formulelor flexibile de muncă (art.100¹ din Cod).

Conform proiectului, formulele flexibile de muncă se referă la programele de muncă care oferă posibilitate salariaților să-și adapteze programul de lucru, inclusiv prin utilizarea  muncii la distanță, a regimului flexibil de muncă, timpului de muncă parțial sau a săptămânii de lucru comprimată.

Totodată, aceste formule se referă la flexibilitatea în programarea orelor lucrate, cum ar fi durata programului, timpul începerii și încheierii lucrului, pauzele, alternarea zilelor lucrătoare și nelucrătoare,  flexibilitatea numărului de ore lucrate și a locului de muncă, cum ar fi munca la domiciliu sau la distanță, care se vor stabili fie în contractual individual de muncă sau în acordul aditional la acesta.

În nota proiectului se menționează faptul că flexibilizarea muncii este considerată mai mult un bonus de care pot beneficia unii angajații, în timp ce această opțiune trebuie să fie considerată o normalitate pentru toate persoanele angajate, iar instituirea regimului flexibil să nu țină doar de dorința angajatorului.

Autorii proiectului propun ca salariatul să poată solicita ajustarea rezonabilă a programului de muncă, în scris, printr-o cerere care va include informații precum: data depunerii cererii, aranjamentul de muncă pe care îl dorește și când ar dori ca modificarea programului de muncă să intre în vigoare și motivul solicitării acestor modificări în programul de muncă. Deși autorii proiectului consideră că ajustarea poate fi solicitată cel mult o dată pe an, în avizul Guvernului se menționează că, având în vedere faptul că prin proiectul respectiv se urmărește flexibilizarea muncii și a raporturilor de muncă, se consideră inoportună limitarea dreptului salariatului de a cere ajustare rezonabilă a programului de muncă doar o dată pe an, argumentând că aceasta poate fi dispusă ori de câte ori este necesar și ține de competența părților (salariat, angajator).

De asemenea, Guvernul propune ca examinarea cererii salariatului de ajustare rezonabilă a programului de muncă să se efectuează de către angajator în termen de 30 de zile din momentul depunerii, iar refuzul angajatorului privind ajustarea rezonabilă a programului de muncă să se întocmească în formă scrisă.

Inițiativa mai prevede că formulele flexibile de muncă să se instituie prin acordul dintre salariat și angajator, la solicitarea salariatului sau a angajatorului, atât la momentul angajării, cât și după încheierea contractului individual de muncă. În acest sens, Guvernul propune ca dreptul de a solicita instituirea programului flexibil să fie acordat exclusiv salariatului.

Totodată, formulele flexibile de muncă presupun că acestea nu implică schimbări în normarea muncii, remunerarea ei și limitarea drepturilor salariatului în ce privește calcularea vechimii în muncă sau durata concediului de odihnă. Totuși, Guvernul atrage atenția că munca pe fracțiune de normă este retribuită proporțional timpului lucrat, în conformitate cu art. 97 (alin.3) din CM.

Executivul mai menționează că la promovarea unor intervenții în Codul muncii este necesară asigurarea unui consens între partenerii sociali (Guvern, patronate și sindicate) în cadrul Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, în vederea soluționării problemelor ce țin de domeniul muncii și problemelor social-economice de interes național. Subsidiar, este important de a atrage atenția că în procesul elaborării bazelor de reglementare a relațiilor de muncă și a relațiilor social-economice să nu fie neglijate drepturile salariaților, dar nici ale angajatorilor.

Cu detalii suplimentare vom reveni pe parcursul promovării inițiativei.