În conformitate cu art.3 din Legea nr.1540 din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului, ambalajul reprezintă un produs realizat din materiale de orice natură, destinat pentru a conține bunuri și a le proteja în timpul manevrării, prezentării și livrării lor de la producător la utilizatorul sau consumatorul final și pentru a fi utilizat ca ambalaj primar, ambalaj secundar, ambalaj de desfacere sau ambalaj terțiar.

     Prin urmare, se definesc următoarele noţiuni:

     ambalaj primar – ambalaj destinat pentru a fi folosit în calitate de unitate de vânzare, către utilizatorul final sau consumator, în punctul de vânzare;

     ambalaj secundar – ambalaj destinat pentru a constitui în punctul de vânzare o grupare de unități de vânzare, indiferent dacă este vândut ca atare către utilizatorul sau consumatorul final ori dacă servește numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare. Ambalajul secundar poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile acestuia;

    ambalaj terțiar (ambalaj pentru transport) – ambalaj destinat pentru a facilita manevrarea și transportul mai multor unități de vânzare sau al ambalajelor grupate, precum și pentru a preveni deteriorarea acestora în timpul manevrării sau transportului. Ambalajul terțiar nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

     ambalaj compozit – ambalaj fabricat din două sau mai multe straturi de materiale diferite care nu pot fi separate manual, fiind o unitate integrală constituită dintr-un recipient interior și un înveliș exterior, care este umplută, depozitată, transportată și golită ca atare;

     ambalaj de desfacere – ambalaj destinat pentru a fi umplut la punctele de vânzare.