În conformitate cu art.124, art.125 din Codul fiscal şi pct.3 din Regulamentul privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1123 din 28 septembrie 2006, posibilitatea beneficierii de dreptul la restituirea accizelor intervine în următoarele situaţii, altele de cele de export, prevăzute de:

Potrivit pct.5 din Regulamentul privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1123 din 28 septembrie 2006, restituirea accizelor se efectuează la cererea contribuabilului, cu excepţia cazurilor prevăzute la capitolul V2 din prezentul Regulament, în urma verificării tematice sau totale, cu excepţia cazurilor în care subiectul impozabil care a depus cererea satisface condiţiile stabilite la pct.72 din prezentul Regulament prin decizia directorului (directorului adjunct) al Serviciului Fiscal de Stat (în continuare – SFS) de la locul de deservire a contribuabilului sau prin decizia şefului (şefului adjunct) al Serviciului Fiscal de Stat (în continuare – SFS) privind restituirea accizelor contribuabililor deserviţi de Direcţia generală administrarea contribuabililor mari a SFS (în continuare – DGACM).

Potrivit pct.7 din Regulamentul privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1123 din 28 septembrie 2006, cererea privind restituirea accizelor se depune şi se supune examinării doar în cazul în care subiectul impozabil a prezentat la Serviciul Fiscal de Stat declaraţia privind accizele pentru perioada fiscală corespunzătoare.

În conformitate cu art.125 alin.(3) şi alin.(32) din Codul fiscal şi pct.7 din Regulamentul privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1123 din 28 septembrie 2006, executarea cererii privind restituirea accizelor se efectuează în termen de 45 de zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la Serviciul Fiscal de Stat, din care 30 de zile sunt destinate efectuării controlului fiscal şi adoptării deciziei de restituire, care include şi termenul specificat la art.216 alin.(8) din CF, 7 zile – pentru întocmirea documentelor de plată şi transmiterea acestora spre executare Trezoreriei de Stat, iar celelalte 8 zile – pentru efectuarea restituirii efective.

Conform art. 2873 din CF, obiect al impunerii cu impozitul pe avere îl constituie bunurile imobiliare cu destinație locativă, inclusiv căsuțele de vacanță (cu excepția terenurilor), precum şi cotele-părți, a căror totalitate întruneşte cumulativ următoarele condiții: valoarea estimată totală constituie 1,5 milioane şi mai mult;suprafața totală constituie 120 m2 şi mai mult. În cazul în care obiectul impunerii constituie obiect al unui credit imobiliar (ipotecar) sau al unui contract de leasing financiar, baza impozabilă constituie diferența pozitivă formată dintre valoarea estimată a bunului imobiliar şi suma rămasă până la stingerea totală a creditului sau a obligațiilor contractului de leasing financiar.

Încercând să remită o somație debitorului său pentru a-l preîntâmpina despre obligativitatea achitării datoriei, agentul economic a aflat că debitorul său a fost lichidat, acest fapt fiind înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. Ce acțiuni urmează să întreprindă agentul economic creditor pentru ca datoria acestuia să poată fi calificată ca datorie compromisă în scopuri fiscale? Extrasul de la Camera Înregistrării de Stat despre lichidarea întreprinderii poate servi ca document care permite calificarea datoriei compromise, în scopuri fiscale.

Persoana fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător transmite în locațiune notarului (sau executorului judecătoresc) un autoturism. Să examinăm obligațiile fiscale ale părților. Potrivit art. 901 alin. (3) din CF, persoanele specificate la art. 90 rețin un impozit în mărime de 10% din veniturile obținutede către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător de la transmiterea în posesie şi/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare şi imobiliare, cu excepția arendei terenurilor agricole.