Inventarierea mărfurilor a fost inițiată de organul fiscal de comun cu contribuabilul la 28 octombrie 2012 și finalizată la 30 octombrie 2012. Luînd în considerație că la contribuabil au mai fost verificate unele obligații, controlul s-a finalizat la data de 2 noiembrie 2012. Care sunt obligațiile fiscale în partea ce ține de T.V.A. vis a vis de bunurile stabilite lipsă în cadrul inventarierii. Care sunt consecințele neexecutării în termen a acestor obligații? Conform art. 102 alin.(4) Cod fiscal, suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfășurarea activităţii de întreprinzător, pe valorile materiale procurate, care în procesul activităţii de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ, conform legislaţiei, precum și pe valoarea care nu a fost supusă uzurii a mijloacelor fixe casate, nu se trece în cont și se raportează la cheltuielile perioadei.

Aplicarea în practică de către organele fiscale a prevederilor art. 255 din Codul fiscal denotă faptul neexecutării de către contribuabili a unor obligații, ce tin de declararea adresei juridice, a sediilor subdiviziunilor și a altor informații expres reglementate de Codul fiscal. Cu referire la declararea închiderii subdiviziunilor, care nu funcționează, aducem spre cunoștință următoarele.

În cazul menţionat se are în vedere Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau gabarite ce depăşesc limitele admise, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1073 din 01.10 2007.

Constituţia Republicii Moldova cert consfinţește că cetăţenii, cărora le sunt încredinţate funcţii publice, au obligaţiunea și răspund de exercitarea cu credinţă a atribuţiilor ce le revin și, în conformitate cu legislaţia, depun jurămîntul. Indiferent de treapta ierarhică a funcţionarului fiscal, acesta trebuie să se călăuzească în exerciţiul funcţiunii de următoarele principii: legalitate, imparţialitate, independenţă, profesionalism, loialitate. Funcţionarul fiscal supraveghează respectarea legislaţiei de către contribuabili, administrează acumularea veniturilor la buget, prestează servicii persoanelor fizice și juridice etc., iar în aceste condiţii orice funcţionar trebuie să dea dovadă de perseverenţă, capabilitate, inteligenţă și dăruire de sine, să respecte standardele corespunzătoare de comportament etic al funcţionarului fiscal.

Administrația unei companii de publicitate solicită explicații privind procedura de achitare în bugetul local al mun. Chișinău a taxei pentru dispozitivele publicitare, pentru obiectele amplasate pe teritoriul municipiului, începînd cu 13 ianuarie 2012. Ar fi corect oare să se aplice cotele, stabilite pe teritoriul municipiului Chișinău și aplicabile pentru obiectele de publicitate exterioară in 2011? În conformitate cu prevederile Titlului VII „Taxele locale” din Codul Fiscal (în continuare CF), pus în aplicare prin Legea nr. 94-XV din 01.04.2004, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile autorităților administraţiei publice locale intră aplicarea tuturor sau numai a unei părți din taxele locale, reglementate de art. 289 alin. (2) din CF (în funcţie de posibilităţile și necesităţile unităţii administrativ-teritoriale), precum și stabilirea cotelor de impozitare corespunzătoare. Subiecții impunerii, obiectele impunerii, baza de impozitare, modul de achitare a taxelor locale și de prezentare a dărilor de seamă aferente acestora, precum și criteriile utilizate pentru acordarea scutirilor fiscale sunt reglementați de CF.

În prezent plantația este pe rod, iar proprietarul vinde terenul respectiv, cu plantație cu tot, unei alte persoane cu un pret mai mare, cca 15 mii lei/ ar, în total 150 mii lei. Care este modul de determinare a bazei impozabile aferente acestei tranzacții? Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, baza valorică a activelor de capital înseamnă valoarea activelor de capital procurate sau create de contribuabil. De asemenea, pct. 36 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practica activitate de întreprinzător, anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, stabilește că baza valorică a activului de capital este suma achitată de contribuabil pentru procurarea lui sau suma cheltuielilor suportate de contribuabil pentru crearea acestui activ de capital.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a). În scopul aplicării legislaţiei fiscale în partea ce ţine de T.V.A., art. 93 pct. 17) din Codul fiscal, stabileşte că cumpărătorul (beneficiarul) este persoană fizică sau juridică căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se prestează servicii.

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de salariat pentru munca prestată, precum şi recompensele garantate de stat (cum este plata pentru concediul de odihnă sau plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă) şi alte plăţi suplimentare, conform contractelor între plăţi (cum sunt facilităţile acordate de patron).

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Totodată, alineatul (3) al articolului menţinat stabileşte că, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar şi/sau cu card bancar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate condiţiile indicate la respectivul alineat.

Conform art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar). Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate (art. 284 alin. (1) Cod civil). Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei (art. 284 alin. (2) Cod civil).

Conform art. 42 Cod fiscal, persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării. Calcularea bazei valorice ajustate a proprietăţii la momentul donaţiei se efectuează ţinînd cont de prevederile art. 26 şi conform art. 38 alin. (1) şi (2), separat pe fiecare obiect donat. Baza valorică a proprietăţii donate se consideră, pentru destinatar, mărimea determinată în conformitate cu alin. (1) art. 42 Cod fiscal.

În cursul primei saptămîni din luna aprilie inspectorii fiscali din cadrul municipiului Chişinău şi raioanele: Glodeni, Edineţ, Criuleni, Cimişlia, Orhei, Rezina, Rîşcani au verificat activitatea comercială a 206 agenţi economici, care practică comerţul cu ridicata a zahărului, băuturilor alcoolice tari pasibile marcării cu timbru de acciz, mărfurilor industriale, precum şi a celor ce prestează servicii de transportare a pasagerilor şi bagajelor. În timpul verificărilor fiscale operative au fost constate abateri de la legislaţia fiscală pentru care urmează a fi aplicate sancţiuni fiscale în cuantum de 1819,0 mii lei şi sancţiuni contravenţionale în sumă de 77,5 mii lei.

În cazul aplicării sancţiunilor administrative, prevăzute de legislația în vigoare, faţă de titularul patentei, valabilitatea patentei încetează. Încălcările care determină aplicarea sancțiunilor administrative față de titularul patentei sunt enumerate mai jos:

Impactul reorganizării persoanelor juridice, ce practică activitate de întreprinzător, asupra efectuării înscrierilor în Registrul fiscal de stat, urmează a fi conceput prin prisma următoarelor reglementări ale Codului fiscal.

Societatea Comercială „XXXX” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC „XXXX” SRL) desfăşoară activitate comercială, comerţ cu amănuntul al articolelor de vestimentaţie. Totodată, întreprinderea prestează servicii de subarendă a imobilului din str. Bucureşti YY, care a fost luat în locaţiune. În rezultatul efectuării inventarierii mărfurilor, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău a stabilit existenţa soldului de mărfuri aflate în subdiviziunea SC„XXXX” SRL. Conform datelor evidenţei contabile, soldul mărfurilor la 06 octombrie 2011 constituia suma de 1 334 459 lei. Devierea dintre datele evidenţei contabile şi rezultatele inventarierii constituia neajunsuri de marfă în valoare de 107 817 lei. Conform actului de control nr. 5-654674 din 25 noiembrie 2011, s-a constatat că, potrivit scrisorii Comisariatului General de Poliţie pe municipiul Chişinău nr. AAA din august 2011, s-a stabilit trecerea de către SC „XXX” SRL peste frontiera de stat a Republicii Moldova a mărfurilor în regim vamal de import din Franţa şi Germania de la companiile „ YYYY” Societate pe Acţiuni şi „TTTT” Gmbh prin eschivarea de la controlul vamal şi, respectiv, de la nedeclararea mărfurilor.

Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile, săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei, inspectorul fiscal poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz. Specificarea juridică a responsabilităţilor inspectorilor fiscali rezultă nemijlocit din prevederile art. 129 pct. 4) din Codul fiscal şi art. 56 al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008.

Conform art. 901 alin. (1) Cod fiscal, fiecare plătitor de cîştiguri de la campaniile promoţionale este obligat să reţină din fiecare cîştig şi să verse la buget un impozit în mărime de 10%. Totodată, alin. (33) al aceluiaşi articol din Codul fiscal stabileşte alte prevederi şi anume: fiecare plătitor de cîştiguri urmează să reţină şi să verse la buget un impozit în mărime de:

În această ordine de idei, care este criteriul de determinare a datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție şi a gradului de finisare a construcției de 50% şi mai mult, în vederea stabilirii faptului dacă subiectul impunerii urmează sau nu să calculeze şi să achite impozitul pentru acest bun imobil? Este obligatoriu de a înregistra acest bun la organul cadastral, avînd în vedere că este unul nefinisat? În partea ce ţine de determinarea datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie, menţionăm că, potrivit Legii nr. 163 din 09.07.2010 „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, autorizarea de construire se emite de către autoritatea executivă a administraţiei publice locale în baza cererii solicitantului, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Autoritatea executivă a administraţiei publice locale stabilește termenul de începere a lucrărilor de construcţie de pînă la 6 luni din data eliberării acesteia. Neînceperea lucrărilor în termenul stabilit prin autorizaţia de construire duce la pierderea valabilităţii acesteia. Totodată, ţinem să menţionăm că, în cazuri motivate, dacă lucrările de construcţie nu pot fi începute în termenul stabilit, se poate solicita, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înaintea expirării, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie. Prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie poate fi efectuată o singură dată pe un termen de pînă la 6 luni.

Î.M. „XXX” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi, intervenienţi accesorii Consiliul mun. Bălţi şi Primăria mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. Din materialele cauzei s-a constatat că în luna februarie anului 2010 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălţi a efectuat un control fiscal documental privind respectarea legislaţiei fiscale de către Î.M. „XXX” pentru perioada 01 ianuarie 2007 — 31 decembrie 2008 a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, şi pentru perioada 01 ianuarie 2007 — 30 noiembrie 2009 — corectitudinea calculării T.V.A. şi altor impozite. În rezultatul controlului s-a constatat neachitarea de Î.M. „XXX” a T.V.A. în suma de 1 280 536 lei pentru prestarea serviciilor de repararea şi deservirea sistemelor de drenaj de cartier, a obiectelor de protecţie civilă, testarea şi certificarea ascensoarelor din blocurile locative, amenajarea terenurilor de uz comun din interiorul carterelor, reparaţia caselor în care locuiesc persoanele vulnerabile, evidenţa de paşaport a populaţiei şi alte lucrări în baza contractelor încheiate cu Primăria mun. Bălţi în fiecare an fiscal.

La 23 aprilie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, care reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, precum şi competențele autorităților administrației publice locale în acest domeniu. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea respectivă, desfăşurarea activității de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice locale. Totodată, conform Nomenclatorului unităților comerciale care desfăşoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, în clasificația unităților comerciale cu amănuntul se defineşte doar noțiunea de „hală”, pentru care cadrul legislativ existent nu specifică careva reguli. Aceasta creează incertitudini, deoarece nu este clar dacă la „hală” pot fi atribuite doar locurile pentru comerț, oferite comercianților de sub acoperişul comun sau şi locurile pentru comerț amplasate sub acoperiş individual. În acelaşi timp, noțiunea de „piață” în Nomenclatorul respectiv lipseşte. Cu toate acestea, comercianților li se creează aceleaşi condiții – atît pentru desfăşurarea comerțului în piață, cît şi în hală.