Impozitele compun resursa financiară fundamentală a statului şi este cea mai veche în ordinea apariţiei veniturilor publice. Respectivele resurse reprezintă prelevarea unei părţi din veniturile sau averea cetățenilor la dispoziţia statului. Din ele se constituie mijloacele financiare care acoperă cheltuielile publice.

Update 12.08.14: au fost adaugate ghiduri de utilizare de la eGov. Update 26.02.14: au fost adaugate ghiduri de utilizare. De curînd a fost lansat un nou serviciu electronic pentru agenţi economici furnizori, transportatori şi beneficiari de bunuri şi servicii — SIA „e-Factura”. Acest serviciu a fost elaborat în contextul activităţilor de „e-Transformare a Guvernului Republicii Moldova” şi face parte din setul serviciilor electronice fiscale. Ideea de bază a proiectului s-a centrat pe modernizarea mecanismului existent de livrare şi evidenţă a facturilor şi facturilor fiscale, simplificînd pe această cale interacţiunea agenţilor economici cu Serviciul Fiscal de Stat.

Calcularea şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (în continuare — contribuţii), se efectuează în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 (Monitorul Oficial nr. 1-4 din 06.01.2000), Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23.12.2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15 (4053) din 17.01.2012) (în continuare — Lege) şi altor acte legislative. În sistemul public de asigurări sociale de stat sunt stabilite două tipuri de contribuţii obligatorii:

Serviciul Vamal Inspectoratul Fiscal Principal de Stat Prin prezenta, Ministerul Finanţelor aduce spre cunoştinţă unele aspecte privind aplicarea uniformă a prevederilor Codului fiscal, Codului vamal şi Legii cu privire la tariful vamal, la livrarea şi importul activelor nemateriale, în partea ce ţine de optimizarea procesului de administrare fiscală şi vamală, asigurarea mecanismului de aplicare integrală a legislaţiei fiscale şi vamale, încasarea şi calcularea drepturilor de import.

Cui îi revine obligația de a calcula și achita impozitul pe bunurile imobiliare dacă, reieșind din dispozițiile art. 277 din CF, subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi persoanele fizice – proprietarii, deţinătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare ce se află în proprietatea publică (a statului sau în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale), iar autoritatea administrației publice locale nu a acordat proprietarului bunului imobil (persoană fizică) scutirea la plata impozitului pentru bunurile imobiliare?

Capital social reprezintă valoarea totală a cotelor în capitalul social (acţiuni, cote de participaţie etc., în funcţie de forma organizatorico-juridică a entităţii) ale proprietarilor entităţii, care acordă acestora drepturi stabilite de statutul acesteia şi de legislaţia în vigoare.

Conform contractului semnat, transmiterea dreptului de autor se efectuează la momentul semnării contractului, iar plata pentru aceste drepturi urmează să se efectueze la expirarea a 6 luni din momentul înregistrării drepturilor de autor după noul proprietar. Astfel, în conformitate cu prevederile contractului, întreprinderea X a achitat prin virament la 10 martie 2013 plata pentru cesionarea drepturilor de autor întreprinderii Y rezidentă a SUA. Apare sau nu obligația de calculare și achitare a T.V.A. la întreprinderea X, urmare a tranzacției efectuate, și în care perioadă anume, la data transmiterii drepturilor de autor sau la data achitării plății pentru aceste drepturi? Conform art. 93 pct. 9) Cod fiscal, import de servicii reprezintă prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.

Conform art. 102 alin. (1) Cod fiscal, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi potrivit art. 112 li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activităţii de întreprinzător. În baza art. 93 pct. 6) Cod fiscal, livrare impozabilă este livrarea de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.

Conform antecontractului semnat, transmiterea dreptului de autor se efectuează la momentul semnării contractului, iar plata pentru aceste drepturi se efectuează în 3 tranșe egale, una fiind cu o lună înainte de data semnării contractului, cea de a doua fiind în termen de cel mult 5 zile din momentul semnării contractului și cea de a treia tranșă la expirarea unei luni din momentul semnării contractului. Astfel, în conformitate cu prevederile antecontractului, întreprinderea X a achitat prin virament la 10 ianuarie 2013 plata în avans în cuantum de 33% din suma totală aferentă cesionării drepturilor de autor de către întreprinderea Y, rezidentă a Italiei. Apare sau nu obligația de calculare și achitare a T.V.A. la întreprinderea X urmare a tranzacției efectuate, și în care perioadă anume? Conform art. 93 pct. 9) Cod fiscal, import de servicii reprezintă prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.

După cum a fost menționat, pentru intentarea procesului de insolvabilitate, fie debitorul sau creditorul trebuie să depună o cerere introductivă în condițiile prevăzute de prevederile art. 9 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012. Deci, cu depunerea acestei cereri, începe prima etapă în desfășurarea procedurii de insolvabilitate.

Tot mai multe grupuri americane se înregistrează în Europa, după preluarea unor companii din regiune, atrase de taxele mai mici decât în SUA care le vor permite economisirea a sute de milioane de dolari, relatează Financial Times.

În ce caz reorganizarea (dezmembrare prin separare) agentului economic se consideră ca reorganizarea calificată? Art. 58 alin. (4) al Codului fiscal prevede că reorganizarea agenţilor economici poate fi calificată sau necalificată, fapt determinat de Serviciul Fiscal de Stat, iar alin. (5) prevede că reorganizare calificată înseamnă reorganizarea, deplină sau parţială, a unui agent economic conform unui plan de reorganizare aferent activităţii de întreprinzător, reorganizare ce nu are ca scop sau rezultat evaziunea fiscală a oricărui agent economic sau acţionar (asociat). De altfel, conform art. 59 alin.(1) lit.© al Codului fiscal, orice reorganizare necalificată a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale. În acest sens, menţionăm că art. 95 alin.(4) al Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02.04.1997 prevede că dezmembrarea societăţii se efectuează prin divizarea bilanţului ei proporţional participaţiunii ce se separă deţinute de acţionari în capitalul social şi în activele nete (la preţ de piaţă) ale societăţii ce se reorganizează prin separare. Art. 95 alin.(5) al legii prenotate specifică faptul că înfiinţarea societăţilor prin dezmembrare se efectuează în temeiul hotărîrii adunării generale a acţionarilor societăţii ce se reorganizează, la care a fost aprobat proiectul dezmembrării, iar alin. (6) specifică faptul că proiectul dezmembrării va conţine datele prevăzute la art. 80 al Codului Civil.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

Inventarierea mărfurilor a fost inițiată de organul fiscal de comun cu contribuabilul la 28 octombrie 2012 și finalizată la 30 octombrie 2012. Luînd în considerație că la contribuabil au mai fost verificate unele obligații, controlul s-a finalizat la data de 2 noiembrie 2012. Care sunt obligațiile fiscale în partea ce ține de T.V.A. vis a vis de bunurile stabilite lipsă în cadrul inventarierii. Care sunt consecințele neexecutării în termen a acestor obligații? Conform art. 102 alin.(4) Cod fiscal, suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfășurarea activităţii de întreprinzător, pe valorile materiale procurate, care în procesul activităţii de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ, conform legislaţiei, precum și pe valoarea care nu a fost supusă uzurii a mijloacelor fixe casate, nu se trece în cont și se raportează la cheltuielile perioadei.

Aplicarea în practică de către organele fiscale a prevederilor art. 255 din Codul fiscal denotă faptul neexecutării de către contribuabili a unor obligații, ce tin de declararea adresei juridice, a sediilor subdiviziunilor și a altor informații expres reglementate de Codul fiscal. Cu referire la declararea închiderii subdiviziunilor, care nu funcționează, aducem spre cunoștință următoarele.

În cazul menţionat se are în vedere Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau gabarite ce depăşesc limitele admise, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1073 din 01.10 2007.

Potrivit art. 911 alin. (1) lit. d) din Codul civil, contractul de arendă se încheie între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri (arendator) – şi de altă parte (arendaş) referitor la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi. În contractul de arendă urmează de a fi stabilite termenul arendei, plata şi alte condiţii care urmează de a fi respectate de către arendaş.

Mijloacele băneşti reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii şi se clasifică: a) în dependenţă de valuta în care sunt exprimate: mijloacele băneşti în valută naţională;mijloace băneşti în valută străină;b) în dependenţă de locul păstrării şi forma de existenţă:

În prezent plantația este pe rod, iar proprietarul vinde terenul respectiv, cu plantație cu tot, unei alte persoane cu un pret mai mare, cca 15 mii lei/ ar, în total 150 mii lei. Care este modul de determinare a bazei impozabile aferente acestei tranzacții? Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, baza valorică a activelor de capital înseamnă valoarea activelor de capital procurate sau create de contribuabil. De asemenea, pct. 36 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practica activitate de întreprinzător, anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, stabilește că baza valorică a activului de capital este suma achitată de contribuabil pentru procurarea lui sau suma cheltuielilor suportate de contribuabil pentru crearea acestui activ de capital.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.