Conform prevederilor art. 4 alin. (1) al Legii asociaţiilor de economii și împrumut nr. 139/2007 (Legea nr. 139/2007), asociaţia de economii și împrumut (AEÎ) are drept scop sprijinirea activităţilor legale ale membrilor săi în vederea îmbunătăţirii condiţiilor economice și sociale ale acestora prin acordarea serviciilor specificate la art. 7 din Legea nr. 139/2007.12 Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 139/2007 stabilește lista serviciilor prestate de asociație membrilor săi, în funcţie de categoria licenţei deținute, după cum urmează:

Republica Moldova ar putea beneficia de un acord de finanțare în sumă de circa $20,87 mil. – credit pe termen lung și $5,537 mil. – grant nerambursabil pentru realizarea proiectului „Îmbunătățirea Capacităților pentru Transformarea Zonei Rurale” (IFAD VIII). Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului propune spre consultare proiectul Decretului Președintelui RM privind inițierea negocierilor asupra proiectului Acordului de Finanțare dintre Republica Moldova și Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă. În componența delegației oficiale pentru negocierea proiectului vor fi incluși reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Ministerului Justiției, Ministerului Economiei și Infrastructurii și Cancelariei de Stat, precum și ai MADRM.

Ce sancțiuni sunt prevăzute pentru angajator în cazul pierderii unei părți din tichetele de masă ce urmau a fi acordate angajaților? În legislație nu sunt prevăzute sancțiuni pentru astfel de situații. În mod uzual, dacă se întâmplă ca angajatorul să piardă tichete de masă pe suport de hârtie anterior acordării acestora către salariați, exista posibilitatea să le declare la Poliție și Operator ca fiind pierdute si să comande alte tichete de masă pentru

Activând în calitate de freelanceri, „liberii profesioniști” din domeniul tehnologiilor informaționale (TIC) beneficiază de o mulțime de avantaje față de persoanele angajate la birou, printre care se evidențiază libertatea și independența (libertatea de a alege jobul, libertatea de a lucra din orice loc etc.), fapt incontestabil. Totuși, cu libertatea vin și anumite responsabilități. Plata impozitelor și taxelor pentru veniturile obținute din freelancing este una dintre acestea, o obligație pe care mulți freelanceri o displac intens sau chiar o ignoră absolut.

Compania noastră prestează servicii de transmitere în arendă a vestimentaţiei. Cu proprietarul unei rochii a fost încheiat un contract pe chirie de 500 lei, dintre care proprietarul primeşte 250 lei şi compania noastră, la fel, 250 lei.

Actualmente, vânzările online (electronice, prin Internet, virtuale) de mărfuri au intrat în competiție nu doar între ele, ci și cu cele ale magazinelor tradiționale, care au fost nevoite să-și revizuiască modelele de afaceri pentru a rămâne competitive pe piață, acestea fiind impuse atât de situația excepțională și de criză, cât și de faptul că barierele de intrare în mediul online astăzi sunt mai mici decât cele offline.

Entitatea „Intermediar” SRL prestează servicii de intermediere „Beneficiar” SA, în baza unui contract încheiat între părți. Obiectul contractului constituie identificarea de către „Intermediar” SRL a unor cumpărători pentru bunurile comercializate de „Beneficiar” SA, în schimbul unui comision de 10% (stabilit prin contract). Respectiv, cumpărătorul achită intermediarului prețul integral al mărfii livrate, ceea ce nu reprezintă un venit al entității „Intermediar” SRL. Pot fi considerate plățile pentru marfa livrată sume colectate în numele unor părți terțe?

Potrivit pct.13 din Regulamentul privind restituirea accizelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1123 din 28 septembrie 2006, pentru exportul mărfurilor supuse accizelor, efectuat în condiţiile contractului de comision, dreptul la restituirea accizelor apare la subiectul impunerii – comitent. Pentru confirmarea dreptului la restituirea accizelor, subiectul impunerii – comitent trebuie să prezinte în termenele stabilite de SFS următoarele documente:

În prezentul articol sunt oferite răspunsuri la unele întrebări, care apar în activitatea agenților economici cu referință la modul de documentare și de contabilizare a operațiunilor derulate în cazul importului de mărfuri, care, până a fi puse în libera circulație, sunt plasate într-un regim vamal temporar, ce are drept efect suspendarea de drepturile de import.  Ce acte normative reglementează regimul de antrepozit vamal?

Ce documente urmează a fi prezentate pentru beneficierea de restituire a accizelor aferente mărfurilor supuse accizelor ce s-au exportat de subiectul care desfășoară activitate de întreprinzător și care nu este înregistrat în calitate de subiect al impunerii cu accize?

În procesul de comercializare a mărfurilor, în special ținând cont de tendințele moderne de încheiere a contractelor complexe, începând cu producătorii mărfurilor și finisând cu consumatorii, la fiecare subiect implicat poate apărea necesitatea de a returna bunurile achiziționate sau de a accepta returnarea bunurilor comercializate anterior.   Izvorul apariției dreptului de retur al mărfurilor poate fi:  – legal – prevăzut de actele normative în vigoare (remedierea, rezoluțiunea sau în unele cazuri revocarea) și este provocat de obicei prin calitatea necorespunzătoare, rebut total sau parțial, neconformități sau vicii ascunse etc.; sau

Banca Națională a Moldovei îndeamnă publicul să reclame cazurile în care se percep comisioane mai mari decât cele legale, la plățile interbancare electronice. Pentru procesarea unui document de plată în regim normal, se percep cel mult 3,5 lei, iar în regim de urgență – 20 de lei. Acestea sunt valorile maxime la comisioanele/tarifele pentru ordinele de plată recepționate în mod electronic, în lei moldovenești, prin intermediul sistemelor automatizate de deservire la distanță: internet payments, pc-payments, mobile payments. În cazul în care comisioanele nu sunt aplicate în limitele tarifare legale, persoanele fizice sau juridice, în afara acțiunilor de revendicare a drepturilor lor legale, sunt îndemnate să înainteze o petiție Băncii Naționale (BNM), conform procedurii prevăzute de Codul administrativ.

Persoana fizică X, în calitate de beneficiar, a încheiat cu o companie de construcții, în calitate de executor, contractul de rezervare a apartamentului cu suprafața totală de 50,73 m2, urmând să fie achitat prețul de 39000 de euro, adică câte 768,77 de euro/m2. Ulterior, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, cumpărătorul achitând prețul acestuia. După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, X au depistat că suprafața indicată în contract nu corespunde cu suprafața de facto al apartamentului, fiind cu 3,73 m2 mai mică decât cea declarată, iar valoarea supraplății constituind 2867,51 de euro.   X a expediat în adresa companiei de construcții o somație, prin care a solicitat restituirea diferenței de preț al apartamentului procurat, însă nu au primit niciun răspuns. Considerând că, prin acțiunile ilegale admise de către compania de construcții, i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil, fiind deposedat de suma de 2867, 51 de euro, care a fost achitată fără temei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, X a depus cererea de chemare în judecată.   În cerere acesta a menţionat că, pentru achitarea prețului apartamentului, a contractat un credit de la o bancă comercială, suportând cheltuieli sub formă de dobânzi și comisioane. Astfel, în urma inacțiunilor companiei de construcție, care nu a restituit sumei încasate greșit, X suportat un prejudiciu material. Pretențiile au fost întemeiate în baza dispozițiilor Cod civil și art. 1, 2, 6, 31 din Legea privind protecția consumatorului.   Reclamantul a solicitat încasarea de la compania de construcții în beneficiul său a sumei de 2867,51 de euro cu titlu de prestație obținută fără justă cauză prin practică comercială înșelătoare, a sumei de 542,06 de euro cu titlu de dobândă de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. Prima instanță a respins cererea persoanei fizice. X a atacat-o cu apel. Examinând cererea, instanța a admis apelul declarat, a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasată din contul companiei de construcții în beneficiul persoanei fizice suma de 2867,51 de euro, iar pentru asistența juridică suma de 2500 de lei.  

Context Acest articol este o continuare a discuțiilor inițiate în cadrul unei mese rotunde, organizate de redacția revistei „monitorul fiscal.FISC.md” cu reprezentanții agențiilor de turism, și care țin de incertitudinile contabile și fiscale cu care se confruntă entitățile din acest domeniu de activitate. Ar fi corect să menționăm că turismul se află într-o dezvoltare dinamică atât la nivel global, cât și la cel național. Dar ce este turismul? Pot fi aduse mai multe definiții ale acestui termen, însă majoritatea se reduc la următoarele: turismul este o formă de odihnă activă, călătorii efectuate în scopul cunoașterii unor regiuni, țări noi și care se îmbină cu elemente de agrement cultural, sportiv etc. Tot mai multe entități din domeniul turismului (agenții de turism) apar în atenția publică, propunând cele mai exotice și diverse forme de odihnă pentru cetățeni.

Compania „X” SRL intenționează să cumpere mai multe imobile (apartamente și case de locuit pe teritoriul Republicii Moldova) cu scopul dării în locațiune a acestora, pe perioada scurtă și pe perioadă lungă, la cererea clienților. Nu cunoaștem dacă aceste apartamente vor fi într-un bloc locativ sau in diferite blocuri locative. Compania va oferi doar servicii de locațiune și nu va oferi servicii conexe cum ar fi asigurarea mesei și servicii de curățenie zilnică (ordine doar după încheierea perioadei de ședere (curățenie finală). Totodată, „X” SRL nu intenționează să se înregistreze în calitate de structură de primire turistică cu funcții de cazare și de deservire a mesei. Apar următoarele întrebări:

Întreprinderea plătitor de TVA a încheiat un contract de prestare servicii de intermediere. Ce operațiuni contabile urmează a fi efectuate în situația în care întreprinderea furnizează servicii de televiziune, iar intermediarul perfectează contractele cu consumatorii, colectează plățile pentru serviciile prestate etc.? La încheierea lunii, intermediarul transferă întreprinderii toată suma colectată, iar întreprinderea achită acestuia suma remunerării.

Restituirea TVA întreprinderilor ce produc pâine şi produse de panificaţie, exploataţiile de producţie a laptelui şi întreprinderilor ce prelucrează lapte şi produc produse lactate este reglementată de prevederile 101 alin. (3) din Codul fiscal. Alin. (5) al aceluiași articol stabileşte condiiţe de restituire a TVA, dacă depăşirea sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se scuteşte de TVA cu drept de deducere. Până la 1 ianuarie 2020, regula generală aferent restituirii TVA stabilea că, TVA se restituie într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile. Prevederi similare erau şi pentru restituirea accizei.

Context Cu mai mult timp în urmă am participat la o masă rotundă, organizată de redacția revistei Monitorul Fiscal FISC.md, la care au fost puse în discuție problemele de ordin contabil şi fiscal cu care se confruntă întreprinderile din domeniul turismului. La acest eveniment contabilii practicieni, participanți la discuții, au vorbit de multiple probleme contabile (de metodologie) şi fiscale (incertitudini în aplicarea legislației fiscale) cu care se confruntă entitățile din acest domeniu de activitate. De atunci am urmărit cu atenție evoluarea lucrurilor, menite să schimbe situația în domeniul turistic, în partea ce ține de publicațiile pe paginile edițiilor periodice de specialitate, actele normative, scrisorile explicative emise de organele de reglementare şi supraveghere.

Intermedierea închirierii de locuinţe, conform art. 1673 alin. (1) din Codul civil (CC), este contractul prin care o parte (intermediar locativ) se obligă să intermedieze ori să indice celeilalte părţi ocazia de a încheia un contract de închiriere a unei locuinţe și se aplică dispoziţiile generale în măsura în care din normele stabilite nu rezultă altfel. Regulile privind contractele de intermediere locativă nu se aplică contractelor care au drept obiect intermedierea închirierii de locuinţă pentru turişti.

Contractul sau relațiile dintre consumatorii-turiști, în general persoanele fizice, pe de o parte, și organizatorii/tur-operatorii sau intermediarii/agențiile de turism, pe de altă parte, sunt reglementate de prevederile Codului civil întrate în vigoare la 01.03.2019 (CC). Astfel, conform normelor CC, pentru a comercializa un produs sau un serviciu turistic, este obligatoriu de a fi încheiat contractul de servicii turistice/de călătorie.