1. Metodologia aplicării încasării mijloacelor băneşti de la conturile contribuabilului restanţier: Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul zilei lucrătoare în care a fost primită.

Şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ion Prisăcaru, a convocat o şedință de lucru cu funcționarii de conducere din subordine cu participarea reprezentanților Proiectului BRITE, la care s-au prezentat rezultatele studiului efectuat în perioada mai-iunie 2013, a nivelului de satisfacţie a contribuabililor față de activitatea SFS. La începutul ședinței, dl Ion Prisăcaru a salutat audienţa, menţionând că schimbările şi reformele fiscale au la bază recomandările partenerilor de dezvoltare, inclusiv Proiectul BRITE și, desigur, se observă unele schimbări pozitive în activitatea Serviciului Fiscal de Stat, în beneficiul cetăţenilor.

Urmează sau nu SRL „AAA” să calculeze și să achite T.V.A. de la serviciile de publicitate prestate rezidentului zonei economice libere? Conform art. 104 lit. f) Cod fiscal, la cota zero se impozitează mărfurile, mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia. Potrivit art. 95 lit. a) al Codului fiscal, obiecte impozabile constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova.

Persoanele fizice suspectate de evaziune fiscală şi care sunt supuse verificării fiscale demarate în urma descoperirii unor discrepanţe majore între acumulările de avere şi veniturile declarate vor depune o declaraţie de patrimoniu şi venituri numai la cererea administraţiei fiscale, începând din 2014, potrivit unui comunicat al Ministerului Finanţelor Publice, remis marţi. 'Formularul declaraţiei de patrimoniu şi venituri prevăzut în anexă la proiectul de ordin postat pe site-ul MFP vizează strict acele persoane fizice care în urma unor verificări documentare prealabile amănunţite a tuturor informaţiilor deţinute şi obţinute de ANAF referitoare la veniturile declarate de acestea comparativ cu acumulările lor patrimoniale urmează să fie supuse unei verificări fiscale efective pentru că prezintă un risc semnificativ de nedeclarare a veniturilor realizate. În concluzie, solicitarea depunerii acestei declaraţii de patrimoniu şi venituri nu se va face către toate persoanele fizice şi nici măcar către toate persoanele fizice independente supuse inspecţiei fiscale obişnuite ci numai către acele persoane fizice care în urma verificărilor prealabile prezintă discrepanţe majore între acumulările de avere şi veniturile declarate', se menţionează în comunicatul MFP.

Din motive neîntemeiate, locatarul (beneficiarul serviciilor) refuză de a semna şi aplica ştampila pe formularul facturii fiscale ce rămîne la locator. Sunt întemeiate acţiunile locatarului în această situaţie? În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, supravegherea, controlul şi administrarea în domeniul fabricării şi circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice se efectuează de către organele abilitate1, în conformitate cu prevederile legii.

Da, dacă depozitul este unul autorizat pentru desfăşurarea activităţii de comerţ angro sau este un magazin-depozit (unitate de comerţ cu amănuntul pe suprafaţa căreia se desfăşoară activitate de depozitare şi comerţ cu materiale de construcţie (cherestea, articole de fier, cărămidă, etc.). În restul cazurilor, reieşind din prevederile Regulilor specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, vînzarea mărfurilor din depozit, din încăperile auxiliare şi de serviciu, precum şi în afara orelor stabilite de program a unităţii de comerţ este interzisă.

Procesul de insolvabilitate încetează printr-o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, emisă de către instanţa de judecată în temeiurile şi în modul stabilit la art. 150, 154, 157-159 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001. După distribuirea activelor, instanţa emite o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, pe care o publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, iar la a două săptămînă de la publicarea hotărîrii, administratorul va prezenta organului de înregistrare hotărîrea de radiere a persoanei juridice din registru sau de decădere a persoanei fizice din dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător (art. 150 al Legii insolvabilităţii).

Declaraţia de avere va trebui depusă numai de către persoanele fizice pentru care există elemente serioase care să conducă la suspiciunea de evaziune fiscală şi care intră în procedura de verificare fiscală, a declarat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Manolescu.

Inventarierea mărfurilor a fost inițiată de organul fiscal de comun cu contribuabilul la 28 octombrie 2012 și finalizată la 30 octombrie 2012. Luînd în considerație că la contribuabil au mai fost verificate unele obligații, controlul s-a finalizat la data de 2 noiembrie 2012. Care sunt obligațiile fiscale în partea ce ține de T.V.A. vis a vis de bunurile stabilite lipsă în cadrul inventarierii. Care sunt consecințele neexecutării în termen a acestor obligații? Conform art. 102 alin.(4) Cod fiscal, suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfășurarea activităţii de întreprinzător, pe valorile materiale procurate, care în procesul activităţii de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi supranormativ, conform legislaţiei, precum și pe valoarea care nu a fost supusă uzurii a mijloacelor fixe casate, nu se trece în cont și se raportează la cheltuielile perioadei.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare,importate de către persoanele fizice; c. importul serviciilor în Republica Moldova.

Acest Grup are drept scop asigurarea unui forum pentru a încuraja transferul de informaţii şi cunoştințe în domeniu între administraţiile fiscale ale membrilor IOTA, în vederea îmbunătăţirii capacităţii administraţiilor fiscale, de a preveni şi detecta frauda în domeniul T.V.A. prin schimbul de bune practici şi de experienţă, la şedințele căruia participă reprezentanți din 32 de administraţii fiscale. Ședinţa Grupului în domeniul „Prevenirea şi detectarea fraudelor în domeniul T.V.A.” a debutat cu informarea membrilor Grupului despre legislaţia privind T.V.A., cum ar fi, noile praguri ale T.V.A. şi mecanismul de taxare inversă, care au început a fi introduse în mai multe domenii.

În conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul fiscal. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) din Codul menţionat. În același timp, în conformitate cu alineatul (3) al art. 117 din Codul fiscal, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor când este solicitată de cumpărător), dacă sunt respectate următoarele condiţii:

Parlamentul britanic va deschide un nou front în războiul cu marile companii care evită plata taxelor, anchetând operatorii de telefonie mobilă pe care-i suspectează că abuzează de scutirile şi facilităţile fiscale şi-şi transferă veniturile proprietarilor, scrie The Guardian.

Colectarea impozitelor şi altor taxe stabilite prin lege se exercită prin intermediul unor autorităţi statale specializate, care în cadrul sistemului fiscal desfăşoară activitate de administrare fiscală. Conform art. 9 din Codul fiscal, administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi în termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală, în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. Potrivit Codului fiscal, organele cu atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt: Serviciul Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal şi Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor. Serviciul Fiscal de Stat reprezintă autoritatea cu atribuţii şi drepturi cumulare depline privind administrarea fiscală.

De mai multe ori am menţionat că unele din probleme, legate de înţelegere a legislaţiei fiscale, au la bază, în primul rînd, necunoaşterea bună a standardelor performante de contabilitate, lipsa experienţei în implementarea acestor standarde. De cîţiva ani s-a declarat trecerea obligatorie sau facultativă la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF), dar eforturi consistente pentru a le cunoaşte nu depunem (autorităţi de stat, entităţi, contabili, auditori, etc). Puţină lume cunoaşte aceste standarde, luînd în consideraţie faptul că pentru o cadegorie de întreprinderi acestea sunt obligatorii pentru folosinţă. Inclusiv şi din acest motiv, nu avem răspunsuri la multe întrebări şi, ca rezultat, în unele cazuri păşim pe o pistă greşită.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a). În scopul aplicării legislaţiei fiscale în partea ce ţine de T.V.A., art. 93 pct. 17) din Codul fiscal, stabileşte că cumpărătorul (beneficiarul) este persoană fizică sau juridică căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se prestează servicii.

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de salariat pentru munca prestată, precum şi recompensele garantate de stat (cum este plata pentru concediul de odihnă sau plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă) şi alte plăţi suplimentare, conform contractelor între plăţi (cum sunt facilităţile acordate de patron).

Procedura de lichidare a unei întreprinderi reprezintă o etapă de lungă durată şi destul de complicată. În acest articol o să încerc să analizez procedură finală de lichidare a întreprinderii, ce ţine de repatrierea investiţiei asociatului din străinătate, făcută în capitalul social al întreprinderii din Moldova şi repatrierea capitalului rămas după achitarea plăţilor în adresa creditorilor, salariaţilor, bugetului de stat, etc.

În scopul calculării impozitului pe bunuri imobiliare, conform dispozițiilor art. 276 din Codul Fiscal, bunurile imobiliare includ terenurile, clădirile, construcţiile, apartamentele și alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor. Unicul act normativ care definește noțiunile de clădire și construcție este Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 338 din 21.03.2003 (denumit în continuare– Catalog). Potrivit Catalogului, clădirile includ construcţiile arhitecturale destinate pentru crearea condiţiilor (protecţia contra factorilor climaterici etc.) de muncă, de trai, de deservire social-culturală a populaţiei și a condiţiilor de depozitare a valorilor materiale; iar construcţiile speciale sunt definite ca obiecte, a căror destinaţie constă în crearea condiţiilor necesare pentru realizarea procesului de producere prin executarea unor operaţiuni tehnice, nelegate de modificarea obiectului muncii.