Utilizarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice reprezintă una din formele utilizate pe plan internaţional, precum şi în statele UE, pentru a se stabili situaţia fiscală a unui contribuabil – persoană fizică, în cazurile în care se constată denaturarea evidenţelor contribuabilului faţă de realitatea activităţii.

În continuarea rubricii cu tematica „Impozitarea nerezidenţilor”, în această ediţie a revistei ne vom focusa asupra determinării tratamentului fiscal pentru persoanele fizice nerezidente, care obţin venituri din activitatea de muncă desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova (în continuare – RM), fără a constitui o reprezentanţă permanentă şi fără a fi remunerat de o reprezentanţă permanentă.

Constantin X (soţ) şi Tatiana X (soţia) fiind în proces de divorţ în anul 2009 au decis partajarea bunurilor astfel, că maşina cumpărată în timpul căsătoriei la preţul de 80 mii lei şi înregistrată după soţ să rămînă soţiei, iar apartamentul cumpărat tot în timpul căsătorie la preţul de 700 mii lei şi la care ambii soţi erau coproprietari să rămînă soţului. Prin Hotărîrea instanţei de judecată din noiembrie 2010 prin care s-a stabilit desfacerea căsătoriei şi partajarea averii între soţi, partajarea s-a făcut conform înţelegerii dintre soţi şi anume: automobilul s-a transmis, în urma divorţului, soţiei, iar apartamentul a trecut în proprietatea soţului în întregime. Ce impozit pe venit vor fi obligaţi să achite în cazul în care soţii au înstrăinat activele de capital obţinute în urma divorţului în anul 2012?

Paragraful 1 al articolului 15 al Acordului stabileşte regula generală referitoare la impozitarea veniturilor din munca salariată (altele decît pensiile), conform căreia impozitarea unor asemenea venituri se face în Statul unde este desfăşurată, de fapt, munca salariată. Munca salariată este desfăşurată acolo unde salariatul este prezent fizic atunci cînd desfăşoară activităţile pentru care este plătit venitul dintr-o muncă salariată. O consecinţă a acestui fapt ar fi aceea că, un rezident al unui Stat Contractant care primeşte o remuneraţie, în legătură cu munca salariată, din surse situate în celălalt Stat, nu ar putea fi impozitat în celălalt Stat în legătură cu acea remuneraţie numai pentru că rezultatele muncii sale au fost exploatate în celălalt Stat.

Criza economică globală a impus economiștii teoreticieni și guvernele multor țări să-și revizuiască concepțiile de dezvoltare economică, iar țările nordice le-au atras atenția ca un model fiabil de urmat. Ele au construit state sociale, care, în același timp, au făcut față relativ ușor crizei financiare, declanșate în 2008 în SUA. Moldova nu este o excepție, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat beneficiind de expertiza danezului Peter Menhard, consultant al Misiunii Uniunii Europene la nivel înalt pentru suport în politici (www.euhlpam.org), pe parcursul ultimilor trei ani. Unul din studiile lui Peter Menhard se referă la sistemul fiscal din Danemarca și experiențele ce ar putea fi utile Republicii Moldova. Studiul a fost publicat în ediția din luna martie a.c. a „Moldova Economic Trends”.

Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale, sunt determinate prin Titlul VII al Codului fiscal. În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare — CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Taxele locale, potrivit art. 297 alin.(3) al CF, se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Conform modificărilor şi completărilor realizate în Titlul VII din CF, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, începînd cu 13 ianuarie 2012, în lista taxelor locale, care pot fi aplicate de către autorităţile deliberative a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, este inclusă şi taxa de la posesorii unităţilor de transport (în continuare-taxa).

Introducerea metodelor indirecte de evaluare a veniturilor, din anul 2012, a provocat ample dezbateri politice în sînul Alianţei de guvernare şi chiar era să ducă la amînarea votării Bugetului de stat pentru anul curent. Ce înseamnă, însă, această metodă nu am auzit la nici o televiziune. Să fie doar taxarea suplimentară a milionarilor sau celor care trimit sau primesc bani de peste hotare? Să constea ea în perindarea inspectorilor fiscali pe la casele politicienilor şi businessmanilor cu un tabel de preţuri indicative pentru imobile? Nici într-un caz, spune Peter Menhard, consultant la nivel înalt al Uniunii Europene pentru Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Cu începere de la 1 ianuarie 2012 vor fi puse în aplicare amendamentele la Codul fiscal aprobate în această primăvară şi care au menirea de a permite organelor fiscale să utilizeze, în caz de necesitate, metode şi surse indirecte în vederea estimării obligaţiilor fiscale ale persoanelor juridice şi fizice. Deşi, nu este o normă nouă în practica internaţională în domeniul fiscal, pentru Republica Moldova această prevedere legislativă va trebui să creeze un bun prilej pentru a permite organelor fiscale să administreze mai eficient colectarea impozitului pe venit al persoanelor juridice şi fizice.