Potrivit art. 99 alin. (1) al Codului fiscal (CF) livrarea efectuată la un preț mai mic decât cel de piață din cauza relațiilor specifice stabilite între furnizor și cumpărător (beneficiar) sau din cauză că cumpărătorul (beneficiarul) este angajat al furnizorului constituie livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piață.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale cumpărătorului se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin art. 108 din Codul fiscal, cu excepția cazurilor prevăzute de Codul fiscal.

Potrivit prevederilor art.117 alin.(1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii privind auditul situațiilor financiare nr. 271/2017 (în continuare - Legea nr. 271/2017), în legislația națională a fost introdus un nou concept, cel de comitet de audit.   Deși prevederile legale referitoare la această noțiune sunt în vigoare deja al doilea an (începând cu 01.01.2019), pentru unii manageri activitatea comitetului de audit este considerată puțin abstractă, pentru alții, nu sunt clare responsabilitățile acestuia. Având în vedere importanța constituirii unui comitet de audit eficient, am considerat necesară o examinare, care să cuprindă atât aspecte teoretice, cât și practice, referitoare la activitatea acestui comitet.

Contextul economic global, precum și cel național, a reflectat necesitatea efectuării unor intervenții pe dimensiunea reglementărilor fiscale și vamale în vederea promovării unui sistem de impozitare care să asigure: consolidarea veniturilor bugetare necesare finanțării cheltuielilor publice, în special urmare majorării cheltuielilor pe domeniul sănătății și protecției sociale; creșterea veniturilor disponibile ale populației, în special a familiilor cu copii; echitate și simplitate în procesul de conformare, raportare și achitare a impozitelor.  

Centrul de Tehnologii Informaționale în Finanțe (CTIF) îndeamnă tinerii specialiști din domeniul IT și viitorii absolvenți ai facultăților de profil ale instituțiilor superioare din țară care doresc să se afirme în sectorul tehnologiilor informaționale să prezinte CV-urile pentru a candida la suplinirea posturilor vacante din cadrul instituției. Misiunea de bază a specialiștilor IT din cadrul CTIF este administrarea și dezvoltarea sistemelor informaționale ale Ministerului Finanțelor, Serviciului Fiscal de Stat, Serviciului Vamal, asigurarea bunei funcționări a serviciilor electronice furnizate de aceste entități, dezvoltarea soluțiilor IT noi de natură să contribuie la edificarea societății informaționale în țara noastră.

Potrivit prevederilor art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea mărfurilor gajate din numele debitorului gajist constituie livrare de mărfuri. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză.

Începând cu 1 ianuarie 2020 în conformitate cu art.95 alin.(2) lit.g), în redacția Legii nr.171 din 19.12.2019, livrarea proprietăţii de către întreprinderile declarate în proces de insolvabilitate în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012, nu constituie obiect impozabil cu TVA.

Actualmente, vânzările online (electronice, prin Internet, virtuale) de mărfuri au intrat în competiție nu doar între ele, ci și cu cele ale magazinelor tradiționale, care au fost nevoite să-și revizuiască modelele de afaceri pentru a rămâne competitive pe piață, acestea fiind impuse atât de situația excepțională și de criză, cât și de faptul că barierele de intrare în mediul online astăzi sunt mai mici decât cele offline.

1. (28.15.79) Este oare obligatorie eliberarea facturii fiscale la livrarea mărfurilor efectuate prin intermediul magazinului on-line? 2. (28.15.78) Ce document se eliberează la transportarea mărfurilor în adresa cumpărătorului persoanei fizice, în cazul în care procurarea a fost efectuată în loc special amenajat pentru comerțul cu amănuntul, fără a solicita factura fiscală?

În conformitate cu art. 95 alin.(1) lit. c) din Codul fiscal importul serviciilor în Republica Moldova constituie obiect impozabil cu TVA. La rîndul său punctul 9) al articolului 93 în calitate de import de servicii specifică prestarea de servicii de către persoanele juridice şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.

Potrivit articolului 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Conform art.11 alin. (5) și (6) din Legea contabilității și raportării financiare nr.287/2017, documentele primare întocmite atît pe suport de hîrtie, cît și în formă electronică au aceeași putere juridică.

Începând cu 1 ianuarie 2020, prin Legea nr.171 din 19.12.2019 au fost aduse modificări la prevederile Codului Fiscal (CF), inclusiv în partea ce ține subiecții și obiectul impunerii cu taxa pe valoarea adăugată (TVA). Astfel, conform art.94 lit.e) din CF, subiecții impozabili sunt persoanele juridice şi fizice indiferent de faptul dacă dețin sau nu statut de plătitor a TVA, care practică activitate de întreprinzător şi procură pe teritoriul RM proprietatea întreprinderilor înregistrate în calitate de plătitori de TVA declarate în proces de insolvabilitate în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012. (în continuare „întreprinderile în proces de insolvabilitate”).

Prin contractul de locațiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părți (locatar) un bun determinat individual în folosință temporară sau în folosință şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie (art. 1251 din Codul civil).   Contractul de locațiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris.

Conform art.12 alin. (3) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, pentru operațiunile care au caracter internațional, drept documente primare pot servi documentele aplicate în practica internațională sau cele prevăzute de contract. Totodată, potrivit prevederilor art.117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză.

Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova nu stabileşte limite maxime de efectuare a tranzacţiilor în numerar de către întreprinderi în raport cu persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător. Deși art.10 pct. 5 din Legea nr. 845 stipulează că întreprinderile sunt obligate să nu depășească limita decontărilor în numerar (sumă cumulativă de 100 mii de lei lunar), această prevedere nu se aplică pentru decontările cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional.

Companiile vor putea apela la un agent de muncă temporară, care le va pune la dispoziție un salariat ce va activa pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar. Misiunea de muncă temporară la aceeași întreprindere va putea fi exercitată pentru un termen maxim de 24 de luni. Reamintim că a fost elaborat un proiect de lege ce are drept scop reglementarea muncii prin agent de muncă temporară și prin care se propune completarea mai multor acte legislative, inclusiv a Codului muncii.

„Sistemul informațional automatizat „Monitorizarea electronică a vânzărilor” (SIA MEV) are scopul de a asigura aplicarea instrumentelor electronice în procesele de administrare, monitorizare și control al vânzărilor în țara noastră”, a remarcat directorul interimar al Centrului de Tehnologii Informaționale în Finanțe (CTIF), Vitalie Coceban, într-un interviu acordat portalului tribuna.md realizat în legătură cu aprobarea de către Guvern, în ședința sa de săptămâna trecută, a Conceptului tehnic al sistemului nominalizat. Vitalie Coceban a precizat că Serviciul Fiscal de Stat (SFS) va fi deținătorul sistemului MEV, iar CTIF are misiunea de a implementa, administra și dezvolta ulterior acest sistem. „Proiectul este o provocare majoră pentru noi, dar faptul că specialiștii noștri au competența necesară și suficientă experiență în domeniul IT mă face încrezător că vom reuși, împreună cu colegii de la SFS, să finalizăm cu succes implementarea acestui sistem”, a afirmat directorul CTIF.

În cadrul ședinței din 4 martie curent Executivul a dat aviz negativ proiectului de lege privind completarea și modificarea Codului fiscal, înaintat de un grup de deputați cu titlu de inițiativă legislativă. Astfel, cu privire la propunerea de a permite deducerea cheltuielilor în baza documentelor electronice, inclusiv în baza bonurilor de casă, Guvernul menționează că, potrivit art. 11 alin. (1) și alin. (5) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017 (Legea nr. 287/2017), faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor primare, care sunt întocmite atât pe suport de hârtie, cât și în formă electronică și au aceeași putere juridică. Astfel, în opinia membrilor Cabinetului de miniștri, pentru asigurarea corectitudinii deducerii cheltuielilor este necesară respectarea normelor menționate supra.

Astăzi, 1 noiembrie 2019, Serviciul Fiscal de Stat a semnat Acordul de colaborare între Autoritatea Națională de Integritate și Serviciul Fiscal de Stat. Scopul actului semnat este stabilirea unor relații de colaborare efective și eficiente, a unor modalități şi proceduri de comunicare cât mai productive între cele două autorități publice, urmând ca Acordul să constituie un bun instrument de cooperare reciprocă.