Cota concretă a impozitului este cota procentuală din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită de către autoritatea reprezentativă a adminisraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective (art. 276 pct. 6) din Codul fiscal).

Cadastrul fiscal este un sistem informațional care include date sistematizate privind subiecţii impunerii, numerele cadastrale, tipurile şi adresa obiectelor ce constituie bunuri imobiliare, baza impozabilă, suma impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi achitată, precum şi altă informaţie ce ţine de plata acestui impozit (art. 276 pct. 7) din Codul fiscal).

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru prezintă, anual, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, cel tîrziu pînă la 1 februarie, informaţia cu privire la fiecare obiect şi subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare. Structura informaţiei şi modul de transmitere a acesteia se stabilesc de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (art. 285 alin. (1) din Codul fiscal).

În cazul intervenirii unor modificări în informaţia ce se referă la obiectele şi/sau la subiecţii impunerii, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat o informaţie actualizată în termen de 10 zile după încheierea trimestrului gestionar (art. 285 alin. (2) din Codul fiscal).

Da, proprietarul unui bun imobiliar de pe teritoriul Republicii Moldova, care nu deţine un document ce ar confirma dreptul de proprietate asupra bunului imobiliar sau care nu şi-a executat obligaţia de înregistrare a drepturilor sale patrimoniale asupra bunului imobiliar, poate fi recunoscut ca subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare, în condiţiile în care îşi exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra acestui bun. (art. 277 alin. (2) din Codul fiscal).

În cazul în care, un bun imobiliar se află în proprietatea (în folosinţa) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine (art. 277 alin. (3) din Codul fiscal).

În cazul în care, un bun imobiliar se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari).

În cazul contractului de leasing financiar, subiect al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare este locatarul bunurilor imobiliare (art. 277 alin. (5) din Codul fiscal).

Obiecte ale impunerii sunt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinație agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor și terenurile cu alte destinații speciale) din intravilan sau din extravilan, clădirile, construcțiile, casele de locuit individuale, apartamentele și alte încăperi izolate, inclusiv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcției de 50% și mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție (art. 278 alin. (1) din Codul fiscal).

Potrivit art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, pentru bunurile imobiliare ce au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale, baza impozabilă a bunurilor constituie valoarea estimată a acestor bunuri.

Pentru bunurile imobiliare care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale, baza impozabilă o constituie valoarea de bilanţ a acestora (Anexa nr. 2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000).

Cotele impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice, întreprinderilor individuale și gospodăriilor țărănești (de fermier), care au fost evaluate, sunt specificate în art. 280 din Codul fiscal după cum urmează

Cotele maxime și minime a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice-cetățeni, evaluate de către organele cadastrale teritoriale, conform valorii estimate, sunt prevăzute în art. 280 al Codului fiscal.

Cotele maxime a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice, intreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate sunt specificate în Anexa nr. 2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000. Pentru persoanele menţionate cota impozitului constituie 0,1 la sută din valoarea de bilanţ a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală.

Cotele maxime ale impozitului funciar, în dependență de tipul terenului, sunt stabilite pentru toate categoriile de subiecți și specificate în Anexa nr. 1 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000.

În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2 inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală

În cazul în care dreptul la scutire de impozitul pe bunurile imobiliare se naşte sau se stinge pe parcursul anului fiscal, recalcularea impozitului se efectuează, începînd cu luna din care persoana are sau nu are dreptul la acestă scutire. (art. 283 alin. (3) din Codul fiscal).

În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, pentru noul subiect al impunerii impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare. (art. 281 alin.(2) din Codul fiscal).

Pentru bunurile imobiliare care au fost evaluate, întreprinzătorii individuali calculează suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare de sine stătător, pornindu-se de la baza impozabilă a acestora, conform situaţiei de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective (art. 281 alin. (12) din Codul fiscal).

Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice-cetățeni, conform prevederilor art. 281 alin. (1) din Codul fiscal, se calculează de către serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale ale primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.