În conformitate cu prevederile art. 281 alin. (12) al Codului fiscal, persoanele juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, cu excepţia gospodăriilor ţărănești (de fermier), calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare, porninduse de la baza impozabilă a acestora, conform situaţiei de la 01 ianuarie a perioadei fiscale respective. Totodată, art. 4 alin. (31) al Legii, bunurile imobiliare ce fac parte din categoria celor a căror impozitare se realizează reieșind din valoarea estimată, dar nu sunt evaluate de către organele cadastrale, se supun impunerii în conformitate cu prevederile Legii. Impozitarea acestor bunuri conform valorii estimate se va realiza începînd cu anul următor anului în care bunurile imobiliare au fost evaluate.

In continuare ne vom referi la principalele masuri de politica fiscala si administrare fiscala, precum si aspecte de perfectionare a legislatiei fiscale nationale, care se propun a fi implementate/mentinute in anii 2012 — 2013 si urmeaza a fi aplicate de organele fiscale, in contextul legilor nr.158 din 05.07.2012 si nr.178 din 11.07.2012: Impozitul pe venit Mentinerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice si a cotelor impozitului, de 7% si 18%.Majorarea transelor de venit impozabile, de la 25200 lei anual la 26700 lei anual.Majorarea marimii scutirii anuale personale cu 480 lei, de la 8640 lei la 9120 lei, a scutirii anuale personale majore cu 720 lei, de la 12840 lei la 13560 lei, si a scutirii anuale pentru persoane intretinute cu 120 lei, de la 1920 lei la 2040 lei.

În conformitate cu prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15 aprilie 2013 Privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24 octombrie 2003, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12, pag. 6 ,,Se atenţionează că, în situaţia în care partea a contestat în judecată decizia organului fiscal, aplicată potrivit art. 134 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal (suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului), instanţa nu va fi în drept să aplice în calitate de măsură de asigurare a acţiunii suspendarea acestui act de suspendare, întrucît măsura de asigurare va corespunde cu însăşi obiectul acţiunii şi, aplicînd-o, instanţa se va pronunţa şi asupra fondului cauzei înainte de examinarea acestuia”, se explică instanţelor de judecată că, în cazul contestării măsurii de asigurare suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a contribuabilului, aplicată de către organul fiscal, instanţa de judecată nu va fi în drept să suspende acţiunea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare drept măsură de asigurare, pînă la examinarea fondului cauzei.

Din Nota, care se conține în anexa nr. 1 la Regulament, reiese că defalcările date sunt impuse taxei pe valoarea adăugată, care urmează de transferat pe contul respectiv, conform clasificației bugetare. Drept urmare a calculării defalcărilor menționate urmează să calculăm T.V.A.? În cazul stabilirii obligației de calculare a T.V.A. urmează de a se emite factura fiscală pe suma calculată a defalcărilor impuse cu T.V.A.? În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Potrivit prevederilor pct. 5) şi 6) din Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la administrarea mijloacelor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţii, nr. 1436 din 17.12.2008 (Monitorul Oficial 233-236/1453, 26.12.2008), sumele mijloacelor defalcate pentru finanţarea SDNC se includ în costul producţiei (lucrărilor, serviciilor). La întocmirea devizului local, pe obiect sau general al construcţiei, organizaţiile de proiectare şi construcţii-montaj includ, pînă la calcularea taxei pe valoarea adăugată, defalcările pentru finanţarea SDNC, cu indicarea sumei calculate.

Din momentul primirii autorizaţiei şi pînă la data de 14 aprilie 2012 agentul economic a amplasat pe acest panou publicitate exterioară. Totodată, din 15 aprilie curent agentul economic, în temeiul unui contract de prestări servicii, încheiat cu o asociaţie obştească, amplasează informaţii cu caracter social, cu textul„Fumatul dăunează sănătăţii”. Pentru trimestrul I al anului 2012 agentul economic a calculat şi achitat taxa pentru dispozitivele publicitare, avînd în vedere că a amplasat publicitate comercială prin intermediul acestui panou. Totodată, apare întrebarea dacă are sau nu obligaţia agentul economic de a calcula şi achita taxa respectivă pe perioada amplasării publicităţii sociale? În conformitate cu prevederile art. 288 pct. 9) al Codului fiscal, prin publicitate socială se subînţelege publicitatea care reprezintă interesele societăţii şi ale statului în propagarea unui mod de viaţă sănătos, ocrotirea sănătăţii, protecţia mediului înconjurător, păstrarea integrităţii resurselor energetice, protecţia socială a populaţiei şi care nu are scop lucrativ şi urmăreşte obiective filantropice şi de importanţă socială.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, la multiplele adresări parvenite din teritoriu, şi întru interpretarea univocă a legislaţiei, aduce la cunoştinţă următoarele. Conform prevederilor art. 234 alin. (2) din Codul fiscal, persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere de 50% a amenzilor aplicate în cazul respectării stricte a condiţiilor stipulate la lit. a), b) şi c) a articolului menţionat. Ţinem să atenţionăm, că de prevederile menţionate pot beneficia contribuabilii traşi la răspundere doar pentru încălcare fiscală.

Serviciul de colectare a veniturilor pentru Republica Moldova – Serviciul Fiscal de Stat – este un instrument important al politicii sociale şi politicii economice a Guvernului, dar şi un „ingredient” vital al bunăstării Moldovei. Serviciul Fiscal are responsabilitatea de administrare fiscală în limitele legii şi într-un mod care inspiră comunităţii încredere şi încurajează nivelul ridicat al conformării voluntare. Angajamentul Serviciului Fiscal către societatea civilă constă în garantarea unei administrări fiscale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Acest lucru se realizează ajutînd contribuabilii să îşi înţeleagă drepturile şi responsabilităţile, susţinînd pe cei, care doresc să se conformeze şi este un factor de bază pentru crearea condiţiilor echitabile de concurenţă pentru afaceri. Deci, abordarea de bază pentru Serviciul Fiscal este buna administrare fiscală prin prisma diferenţierii contribuabililor, care încearcă să se conformeze obligaţiilor şi cei care nu se conformează.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare,importate de către persoanele fizice; c. importul serviciilor în Republica Moldova.

Majorarea nivelului de conformare voluntară a contribuabililor din Moldova cu legislaţia fiscală, inclusiv prin promovarea accesului uşor la drepturile legale şi prin micşorarea costurilor de raportare fiscală, constituie un obiectiv de bază al activităţii Serviciului Fiscal de Stat. Întru facilitarea respectării echilibrului de interese ale statului şi ale mediului de afaceri, micşorării presiunii asupra contribuabililor oneşti, care execută la timp şi în volum deplin obligaţiile fiscale şi, concomitent, asigurării sancţionării inevitabile pentru cei, care conştient se eschivează de la plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii, va fi creat Consiliul de Conformare al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

În anul 2011, la expirarea testării tehnice, de asemenea a fost achitată taxa respectivă şi trecută testarea tehnică. La data de 21.11.2012 întreprinderea a achitat taxa respectivă pentru acest mijloc de transport în mărime de 2 304 lei. Însă testarea tehnică a acestuia nu s-a realizat, deoarece în paşaportul tehnic a fost identificată o eroare, acesta fiind schimbat doar la data de 23.01.2013. Ulterior, la data de 23.01.2013 stația de testare tehnică a refuzat efectuarea acesteia, pe motiv că nu a fost achitată taxa. Solicităm să explicați dacă au fost corecte acțiunile stației de testare tehnică vizavi de înaintarea acestui refuz sau nu? În conformitate cu prevedeile art. 340 alin. (1) al Codului fiscal, perioada fiscală în cazul taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova este anul calendaristic, iar potrivit alin. (2), taxa se achită pentru perioada fiscală printr-o plată unică și în volum deplin, cu excepţia cazului în care este vorba de mijloace de transport supuse testării tehnice de două ori pe an.

În conformitate cu art. 129 (4) din Codul Fiscal, „Funcţionar fiscal – funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în organul fiscal. Noţiunea „funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile „funcţionar public”, „persoană cu funcţie de răspundere a organului fiscal” şi „persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”.

Activitatea magazinelor duty-free este reglementată de Codul vamal nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000 (Secţiunea a 14-a) şi Regulamentul nr. 49 din 11 martie 2010 „Cu privire la modul de eliberare de către Banca Naţională a Moldovei a acordului pentru comercializarea mărfurilor contra valută străină liber convertibilă în magazinele duty-free”.

La care categorie urmează a fi atribuit terenul respectiv în scopul impozitării: la pct. 1 lit a) din Anexa nr. 1 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal „toate terenurile, altele decît cele destinate fînețelor şi păşunilor: care au indici cadastrali — 1,5 lei pentru un grad hectar;care nu au indici cadastrali – 110 lei pentru 1 grad-hectar” sau la pct. 5 din Anexa nr. 1 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal „terenurile din extravilan pe care sunt amplasate clădiri şi construcții, carierele şi pămînturile distruse în urma activității de producție, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate — 350 lei pentru un hectar” În conformitate cu prevederile art. 36 din Codul funciar, din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:

Reprezintă oare comercializarea cotei părți din capitalul social livrare impozabilă şi urmează ca aceasta să se înregistreze în calitate de plătitor al T.V.A. în cazul în care cota parte a fost comercializată la o valoare mai mare de 600 000 lei? Altfel spus, o astfel de tranzacție cade sub incidența prevederilor art. 112 din Codul fiscal? În conformitate cu art. 112 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul care desfășoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art. 51, instituţiilor medico-sanitare publice și private, specificate la art. 511, și deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 600 000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. Subiectul este obligat să înștiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, și să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depășirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depășirea. Astfel, la aprecierea pragului de înregistrare în calitate de plătitor al T.V.A. se iau în consideraţie livrările de mărfuri, servicii cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A.

Prin obligaţiile aferente T.V.A., se necesită determinarea obligaţiei de calculare a impozitului, declarare şi respectiv de achitare a sumei obligaţiei. Aprecierea regimului de aplicare a T.V.A. în cadrul relaţiilor dintre persoanele juridice rezidente, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, şi alţi agenţi economici, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care au relaţii cu sistemul ei bugetar, este reglementat de Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal, nr. 1417 din 17.12.1997.

În societatea mereu în schimbare, realizarea Strategiei de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015 poate atinge rezultatul eficient şi scontat doar în cazul în care activităţile şi resursele aferente sunt conduse ca un proces integral, acesta constituind un principiu de management – principiul abordării pe procese. Doar prin identificarea, implementarea şi îmbunătăţirea continuă a proceselor, prin coordonarea interacţiunilor dintre aceste procese, pot fi realizate şi obiectivele SFS în ansamblu – satisfacerea cerinţelor şi aşteptărilor contribuabililor. Pentru aceasta e nevoie de angajaţi bine instruiţi, cu o paletă largă de sarcini şi responsabilităţi, corespunzătoare unor activităţi orientate către contribuabili şi, în acelaşi timp, de un sistem ierarhic cît mai „plat”. În acest scop, este necesară orientarea tuturor angajaţilor la activităţi în folosul plătitorului de impozite şi nu conform structurii funcţionale interne existentă actualmente. Deci, nu se va aplica abordarea pe compartimente organizaţionale, dar cea bazată pe procese,cu elaborarea ulterioară a procedurilor concrete de gestionare a acestora. E necesar să luăm în consideraţie şi faptul că orientarea spre procese nu poate fi realizată într-o zi-două, deoarece aceasta nu înseamnă o restructurare a SFS, ci o „reorientare la 90°” a modului de gîndire al tuturor angajaţilor.

Sursele de venit impozabile sunt specificate în prevederile art. 18 din Codul fiscal. Ţinînd cont de faptul că venitul din chirie (arendă) este sursă de venit impozabilă, potrivit lit. d) din articolul menţionat, venitul dat urmează a fi inclus în venitul brut al contribuabilului. Totodată, potrivit prevederilor art. 90 din Codul fiscal, din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pentru arenda terenurilor agricole, entitatea nu urmează să reţină în prealabil impozitul pe venit în mărime de 7%. În acest sens, nici prevederile art. 901 alin. (3) din Codul fiscal nu permite reţinerea finală a impozitului în mărime de 10% din venitul arendei terenurilor agricole.

Dle Mirzoev, de ce în Moldova oamenilor nu le place să plătească impozitele și, să-i spunem pe șleau, mulți nici nu le plătesc? Auzind întrebarea, mai întîi am zîmbit, apoi m-am pus pe gînduri. Mi-am amintit de zicala cu două lucruri inevitabile în viață – moartea și impozitele… Desigur, nimeni nu e bucuros să plătească impozite, însă în multe alte țări acestea se plătesc la un nivel mai înalt, pentru că există, în primul rînd, înţelegerea că veniturile din impozite sunt folosite pentru a asigura binele public și, în al doilea, încrederea că acești bani vor fi utilizați în folosul societății. În afară de aceasta, este mai complicat de comis evaziuni fiscale și acestea se sancționează mai dur. Asta dacă facem o comparație cu țările dezvoltate. Cred că acestea ar fi direcțiile în care trebuie să fie concentrate eforturile autorităților – cooperarea cu mediul de afaceri, societatea în general, pe de o parte, și îmbunătățirea calității administrării fiscale, pe de altă parte. Atunci am putea spera că vor fi înregistrate progrese.

Conform art. 89 alin. (1) din Codul fiscal în redacţia în vigoare în 2011, fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), şi royalty (cu excepţia plăţilor efectuate către nerezidenţi) este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi royalty şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 15% din plată.

Procedura în ordonanţă este o parte componentă a procesului civil şi reprezintă activitatea instanţei de judecată şi a părţilor, în legătură cu eliberarea ordonanţei judecătoreşti. Procedura în ordonanţă, ca şi procedura în acţiune civilă, se desfăşoară conform regulilor generale şi parcurge cîteva etape, fiecare cu un obiectiv propriu. Fazele procedurii în ordonanţă se deosebesc de fazele procedurii generale prin termenul de parcurgere a acestora, cît şi prin numărul acţiunilor procesuale care se întreprind.