Pe parcursul activității sale entitatea poate înregistra datorii față de personal, furnizori, cumpărători, bănci, față de buget, organele de asigurări sociale şi medicale, fondatori, față de alți creditori pentru care entitățile nu şi-au onorat obligațiile în termenul stabilit şi al căror termen de prescripție a expirat. Respectiv, acestea urmează a fi decontate atât în contabilitatea entității, cât şi în fiscalitate.   Termenul de prescripție extinctivă este prevăzut de art. 267-283 Codul civil al RM nr. 1107-XV/2002 (CC), totodată Codul muncii al RM nr. 154/2003 prin prisma art. 355 prevede că cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată:

În cadrul procesului de insolvabilitate, obligațiile fiscale se divizează în obligații istorice și obligații curente. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (în continuare – Legea nr.149), scopul acesteia este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit, iar art. 2 definește noțiunile de obligaţie fiscală și obligaţii de plată curente.

Ce documente primare vor fi întocmite de către entitate în cazul primirii unui mijloc de transport în baza contractului de comodat?   Potrivit art.1234 al Codului Civil nr. 1107/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin contract de comodat o parte (comodant) se obligă să dea cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.

Interesele, uneori divergente, ale diferitor participanți (debitor, creditori, statul, etc.) în procesul insolvabilităţii subiectului economic nu întotdeauna sunt într-o balanță optimă; de exemplu, creditorii garantați invocă imposibilitatea recuperării eficace a creanțelor garantate, în timp ce debitorii pretind că creditorii nu sunt suficient motivați să opteze pentru restructurare, preferând lichidarea, se spune în nota informativă la proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, propus pentru consultaţii publice de Ministerul Economiei şi Infrastructurii.

În conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845/1992, entitatea este obligată să păstreze mijloacele băneşti în instituţii financiare şi să-și  achite obligațiile față de bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să-și onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei. Întreprinderea este liberă să deschidă conturi bancare și să efectueze operațiuni cu acestea,  respectând normele impuse de legislația bancară.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul fiscal, obiecte impozabile constituie: a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice;

Asigurarea colectării la nivel a veniturilor la bugetul public național de către Serviciul Fiscal de Stat (în continuare SFS), este o condiție importantă și indispensabilă pentru bunul mers al dezvoltării societății. Administrația fiscală nu trebuie să se limiteze doar la încasarea dinamică a veniturilor la buget, dar și recuperarea pe deplin și în termen restrâns a restanțelor la buget.

Un aspect important în calcularea costului produselor fabricate și serviciilor prestate îl constituie contabilizarea și repartizarea costurilor indirecte de producție (CIP).  Potrivit pct. 5 din Indicațiile metodice, aprobate prin OMF nr. 118/20131 (Indicații metodice), astfel de costuri includ costurile aferente gestiunii și deservirii subdiviziunilor de producție ale entității. Altfel spus, acestea sunt legate de fabricarea mai multor tipuri de produse (servicii) și urmează a fi incluse în costul lor prin repartizare, în modul stabilit de entitate și, după caz, prevăzut în politicile contabile ale acesteia.

Conform art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, livrare de mărfuri reprezintă transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepţia mijloacelor băneşti, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.

Entitățile, practicând activități de producție și/sau prestări servicii pe lângă activitatea de bază, pot avea și activități auxiliare. Cadrul normativ din domeniul contabil nu prevede o delimitare clară a acestor tipuri de activități sau o explicare la acest capitol; totodată, Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie și calculaţia costului produselor și serviciilor (Indicații metodice) stipulează că contabilitatea costurilor de producție se ține separat pe activitățile de bază și auxiliare și definește aceste activități, precum: • activități de bază – activități legate de fabricarea produselor și/sau de prestarea serviciilor ce constituie scopul activității entității; • activități auxiliare – activități de deservire a activităților de bază ale entității (de exemplu, fabricarea ambalajului și instrumentelor, deservirea cu transport, furnizarea diferitelor tipuri de energie, reparația mijloacelor fixe).

Obiectul acestui articol îl constituie evenimentele (operațiunile economice) care au loc după perioada de raportare (datei raportării), indiferent dacă acestea sunt favorabile sau nefavorabile. Evenimentele apărute în perioada între data raportării și data semnării situațiilor financiare ar putea furniza informații suplimentare referitoare la perioada de raportare față de cele cunoscute la data închiderii bilanțului contabil. Aceste evenimente trebuie să constituie obiectul unei analize contabile conforme Standardelor Naționale de Contabilitate (SNC), pe motiv că evenimentele ulterioare ar putea modifica situațiile financiare pentru perioada de raportare precedentă celei în care acestea efectiv au avut loc.

La 21 decembrie 2016 de către Colegiul civil al Curții de Apel a fost dispusă ridicarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. d) și art. 38 alin. (4) lit. f) din Codul de executare, invocînd că acestea contravin art. 1 alin.(3), 46 alin.(1) și (2) și 54 alin. (1) din Constituţie. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a considerat că prevederile art. 15 alin. (2) lit. d) din Codul de executare, potrivit cărora instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu, obligă debitorul să execute hotărârea judecătorească prin intermediul executorului judecătoresc, fiind privat de posibilitatea să o execute în mod benevol.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal, obiecte impozabile constituie: a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice; c) importul serviciilor în Republica Moldova;

Până pe data de 30 iunie 2020, băncile comerciale reeșalonează creditele oferite persoanelor juridice și fizice, a comunicat Banca Națională a Moldovei în cadrul unei ședințe de lucru ce a avut loc la Guvern, fiind examinate mecanismele de reeșalonare a împrumuturilor oferite de băncile comerciale și instituțiile nebancare. Totodată, accesibilitatea procedurii este probată de numărul mare de debitori care au aplicat-o.

Urmează a fi admise de către instanţele de judecată cererile depuse de către organizaţiile de creditare nebancară privind emiterea titlurilor de executare silită a hotărârilor arbitrale în privinţa consumatorilor debitori? Potrivit art. 1 din Codul civil (CC), printre principiile fundamentale ale legislaţiei civile se enumeră şi protecţia consumatorului. Conform art. 3 alin. (1) din CC, are calitatea de consumator orice persoană fizică care, în cadrul unui raport juridic civil, acţionează predominant în scopuri ce nu ţin de activitatea de întreprinzător sau profesională. Persoana fizică nu are calitatea de consumator, dacă cealaltă parte a raportului juridic civil nu are calitatea de profesionist.

Prin Hotărârea Curții de Apel Economice din 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul ,,X”. Ulterior, în interiorul termenului, organul fiscal a înaintat cererea de admitere a creanțelor fiscale. Prin urmare, organul fiscal a fost validat și introdus în tabelul definitiv al creanțelor în calitate de creditor chirografar de rangul III cu suma de 2 185114,05 lei și ca creditor chirografar de rangul VI cu suma de 285624,62 lei. Apare întrebarea: poate fi aplicată stimularea fiscală față de întreprinderile aflate în proces de insolvabilitate?

În Monitorul Oficial de astăzi, 31 decembrie 2020, a fost publicat Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 162 din 21 decembrie 2020 privind modificarea şi completarea Planului de conturi contabile în sistemul bugetar şi a Normelor metodologice privind evidenţa contabilă şi raportarea financiară în sistemul bugetar, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr.216 din 28 decembrie 2015. În temeiul articolului 11 alineatul (2) din Legea contabilității nr. 113-XVI/2007 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.27-34, art.61), întru ajustarea Planului de conturi contabile în sistemul bugetar şi a Normelor metodologice privind evidenţa contabilă şi raportarea financiară în sistemul bugetar,

Deși companiile din sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor (TIC) au început să vândă în regim online produse și servicii cu mult înainte de pandemie, totuși magazinele online, sau așa-numitele internet magazine, prin intermediul cărora se comercializează produse și servicii TIC, au apărut și se dezvoltă vertiginos anume în ultima perioadă de timp. Astfel, companiile IT, pentru a putea încasa mijloacele bănești de la clienți, direct pe paginile web, au recurs la așa-numitele instrumente e-Commerce.   Un instrument e-Commerce reprezintă un serviciu de acceptare a cardurilor în mediul online, oferit de către băncile comerciale autohtone. Adică instrumentul e-Commerce este un serviciu care permite achitări cu cardul direct pe site-ul companiei IT, fiind astfel o modalitate sigură și rapidă de plată pentru produsele și serviciile TIC.

Odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală nr. 180 din 26.07.2018, MO al RM nr. 309-320 (6704-6715) din 17.08.2018 (Lege), au fost stabilite niște reguli ce țin de aplicarea măsurilor de asigurare și executare silită, față de obligațiile fiscale restante la bugetul public național, în perioada de la data intrării în vigoare a Legii și până la 20 decembrie 2018 inclusiv.

La momentul actual, un interes deosebit pentru contabili prezintă modificările Standardelor Naționale de Contabilitate care vor intra în vigoare din 1 ianuarie 2020. În acest sens, se prezintă explicații detaliate cu referință la modificările efectuate pentru fiecare standard care pot fi utile contabililor în funcție de particularitățile activității entității în cadrul căreia activează. Pct.3 în redacție nouă a SNC ”Creanțe și investiții financiare” care cuprinde domeniul de aplicare, stabilește că acesta se aplică tuturor creanţelor şi investiţiilor financiare pe termen lung şi scurt, iar cazurile de neaplicare a standardului și de aplicare a IFRS au fost excluse.