În conformitate cu prevederile imperative ale art. 229 alin. (1) din Codul fiscal, suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, reprezintă o măsură de asigurare prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti, care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceiaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursală sau filială a acesteia). Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului poate fi emisă în cazul neonorării, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale, precum şi în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare. Procedura privind emiterea, aplicarea şi anularea dispoziţiei referitor la suspendarea operaţiunilor la conturile bancare se efectuează, în conformitate cu prevederile Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 65 din 12 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 63-65/239 din 21 aprilie 2006.

Ca urmare a asistenţei tehnice în domeniul administrării fiscale din partea FMI din 22 ianuarie -5 februarie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat găzduiește vizita lui Norman Gillanders, expert FMI. Vizita se desfăşoară în perioada 8-12 aprilie curent şi vizează mai multe aspecte. În cadrul misiunii a fost abordată derularea Programului de Conformare pentru anul 2013 şi anume modul de atingere a celui mai înalt nivel de conformare a contribuabililor, metodele şi tehnicile ce pot fi utilizate pentru reducerea decalajului fiscal în domeniul construcţiilor, domeniu cu un înalt risc de conformare.

Majorarea nivelului de conformare voluntară a contribuabililor din Moldova cu legislaţia fiscală, inclusiv prin promovarea accesului uşor la drepturile legale şi prin micşorarea costurilor de raportare fiscală, constituie un obiectiv de bază al activităţii Serviciului Fiscal de Stat. Întru facilitarea respectării echilibrului de interese ale statului şi ale mediului de afaceri, micşorării presiunii asupra contribuabililor oneşti, care execută la timp şi în volum deplin obligaţiile fiscale şi, concomitent, asigurării sancţionării inevitabile pentru cei, care conştient se eschivează de la plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii, va fi creat Consiliul de Conformare al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Răspuns la adresarea Camerei de Comerţ Americane în Moldova, publicată în nr. 4 (8) al revistei După cum, pe bună dreptate, a remarcat Comitetul Fiscal şi Juridic al Camerei de Comerţ Americane în Moldova, conform prevederilor art. V alin. 70 al Legii nr. 267 din 23.12.2011, în vigoare din 13.01.2012, Codul fiscal a fost completat cu art. 1181, care prevede instituirea „Re-gistrului general electronic al facturilor fiscale”- RGEFF. Implementarea registrului electronic are ca scop majorarea transparenţei activităţii agenţilor economici şi excluderea unor situaţii de genul: regularea trecerii în cont a T.V.A. pentru luna precedentă, prin manipularea la sfîrşitul lunii de raportare a procurărilor, care sunt documentate cu dată din luna precedentă;documentarea unor tranzacţii fictive care se regăsesc doar pe hîrtie fără a fi avut loc de fapt;documentarea unor tranzacţii care au ca bază legalizarea mărfurilor fără provenienţă legală;admiterea greşelilor de către contribuabili la completarea facturilor fiscale;pseudoactivitatea de întreprinzător, în special, combaterea fenomenului „firmă-fantom”.

Persoanele fizice cu venituri mari din Moldova, de rînd cu ceilalți cetățeni, nu sînt experți în legislația fiscală sau în aplicarea acesteia la desfăşurarea afacerilor lor. Dar, la fel ca toți contribuabilii, ei sunt responsabili pentru autenticitatea informației raportate în declarațiile lor fiscale, indiferent de faptul cine le întocmeşte. SFS este o instituţie publică care interacţionează zilnic cu cetăţenii și agenţii economici din Republica Moldova, prin urmare, măsurile administrative aplicate de funcţionarii fiscali sînt privite ca parte componentă a politicii guvernamentale. Veniturile fiscale constituie contribuţia majoră la buget, iar Guvernul se concentrează atît pe asigurarea unui nivel corespunzător de colectare a acestor venituri, cît și pe implementarea măsurilor moderne, corecte și coerente de administrare fiscală. Necesitatea schimbărilor calitative în administrarea fiscală este dictată și de diversificarea relaţiilor și formelor de cooperare, de perfecţionarea mecanismelor de management și a proceselor tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, dar și de imperativul menţinerii competitivităţii în raport cu progresele mediului de afaceri. Mai multe servicii fiscale din diferite ţări au inițiat programe specializate pentru a aborda o problemă complexă ce ține de administrarea persoanelor cu venituri și averi mari. Ca și în cazul contribuabililor mari – agenţi economici, persoanele fizice bogate prezintă un risc sporit de conformare pentru administraţiile fiscale, din cauza complexității acestor contribuabili, mărimea majoră a veniturilor fiscale puse în joc, precum și utilizării de către aceștia a unor acțiuni agresive de planificare fiscală.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal, toate dubiile, apărute la aplicarea legislaţiei fiscale, urmează a fi interpretate în favoarea contribuabilului. Astfel, în Republica Moldova este legiferat principiul „in dubio contra fiscum”, menit să protejeze contribuabilul de eventualele îndoieli sau ambiguităţi ale normelor fiscale. În continuare, vom aborda unele aspecte de ordin naţional şi internaţional ale acestui principiu.

La Forum au participat reprezentanţi din 11 ţări membre ale OCEMN (Republica Albania, Republica Armenia, Republica Azerbaidjan, Republica Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Ucraina), 13 state cu statut de observator (Republica Arabă Egipt, Republica Austria, Republica Belarus, Republica Croaţia, Republica Cehă, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Italia, Republica Polonia, Republica Slovacia, Republica Tunisia, SUA, UE) şi 1 organizaţie internaţională – OCDE.

Metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiei fiscale sunt larg utilizate de administraţiile fiscale moderne şi fac parte din instrumentarul de conformare. Acest instrument are 2 acţiuni: una pasivă şi alta activă. Însăşi existenţa lor are un impact asupra contribuabililor solicitîndu-i să respecte legislaţia fiscală, iar în cazul în care se va constata că legea fiscală a fost violată – prin utilizarea directă a metodelor şi surselor, organul fiscal va restabili echitatea fiscală. Ce reprezintă metodele şi sursele indirecte? Metoda indirectă de estimare reprezintă o metodă de determinare a venitului impozabil estimat prin intermediul analizei situaţiei fiscale a persoanei fizice, utilizînd informaţii şi din alte surse decît dările de seamă fiscale ale persoanei respective.

La situaţia din 30 iunie 2013 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 9 527,7 mil. lei, ceea ce reprezintă 104,1% faţă de nivelul planificat.

La situaţia din 30 iunie 2012 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 8 979,7 mil. lei. Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează:

Dezvoltarea serviciului „Declaraţie electronică” În vederea executării prevederilor art. 187 alin. (21) lit. a) din Codul fiscal (introdus prin Legea nr. 48 din 26.03.2011), au fost continuate lucrările de conectare gratuită a agenţilor economici la serviciul „Declaraţie electronică”. Astfel, pe parcursul semestrului I al anului 2012, prin intermediul SIA „Declaraţie electronică” au fost depuse 370 589 de declaraţii, ceea ce reprezintă 32% din numărul total declaraţii fiscale depuse. În scopul promovării şi extinderii sistemului de declarare fiscală la distanţă, prin utilizarea tehnologiilor informaţionale, şi avînd în vedere prevederile art. 187 alin.

Rezultate scontate: — 20 % -îmbunătăţirea a indicatorilor din „Doing Business” — $ 100 milioane- beneficii valorificate ale reformei pentru sectorul privat — $ 100 milioane — beneficii valorificate ale reformei pentru sectorul public

În conformitate cu prevederile statuate de art. 197 alin. (1) din Codul fiscal, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte.

Serviciul Fiscal de Stat, continuînd perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului informaţional propriu, începînd cu 01.01.2013 implementează un nou product, care va uşura la maximum deservirea de către organul fiscal a contribuabililor în aspectul evidenţei obligaţiilor fiscale. În complex cu sistemul „E-declaraţie”, deja implementat în serviciul fiscal, contribuabilului i se oferă suplimentar deservirea on-line, ce va diminua la maximum vizitele agenţilor economici la inspectoratul fiscal. Acest nou sistem se numeşte „Sistemului informatic de evidenţă a contului curent şi certificare a contribuabilului”. Achitarea şi declararea obligaţiilor fiscale reprezintă o parte din responsabilităţile contribuabilului. La rîndul său, organul fiscal este responsabil de evidenţa şi controlul obligaţiilor fiscale şi a plăţilor efectuate de contribuabili (formarea Contului Curent al contribuabilului) şi oferirea unui spectru larg de servicii plătitorilor de impozite.

Obiectivul Programului Unul dintre obiectivele de îndeplinit asumate de Serviciul Fiscal de Stat este încurajarea conformării benevole, care prevede politici de asistenţă şi sprijin la facilitarea conformării, precum şi politici de descurajare şi detectare a contribuabililor ce intenţionat nu se conformează. Concomitent, un fenomen important pentru Serviciul Fiscal de Stat este respectarea echilibrului de interese al statului şi ale mediului de afaceri, pentru a micşora presiunea asupra contribuabililor oneşti, care execută la timp şi în volum deplin obligaţiile fiscale şi, concomitent, de a asigura sancţionarea inevitabilă pentru cei, care conştient se eschivează de la plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii. Creşterea gradului de conformare fiscală benevolă presupune ca administraţia fiscală să anticipeze în permanenţă aşteptările contribuabililor, îndrumîndu-vă în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale, astfel încît dumneavoastră să vă îndepliniţi în mod voluntar şi la timp obligaţiile fiscale.

Neclarităţile şi incertitudinile, care se conţin în Codul fiscal, constituie numai una din principalele probleme cu care se confruntă contribuabilii din ţara noastră. În mare parte, această concluzie poate fi atribuită şi normelor legii, ce ţin de determinarea locului livrării serviciilor pentru a fi impozitate cu T.V.A.

În timp ce la noi în ţară se discută încă despre oportunitatea metodelor indirecte de estimare a veniturilor, despre secret bancar, notarial, despre atribuţiile organului fiscal, etc., diferite administraţii fiscale, din ce în ce mai mult, intensifică lupta cu non-conformarea fiscală din partea contribuabililor, care deţin activele ascunse în străinătate, în general, şi în zonele off-shore, în particular.

Constituţia Republicii Moldova cert consfinţește că cetăţenii, cărora le sunt încredinţate funcţii publice, au obligaţiunea și răspund de exercitarea cu credinţă a atribuţiilor ce le revin și, în conformitate cu legislaţia, depun jurămîntul. Indiferent de treapta ierarhică a funcţionarului fiscal, acesta trebuie să se călăuzească în exerciţiul funcţiunii de următoarele principii: legalitate, imparţialitate, independenţă, profesionalism, loialitate. Funcţionarul fiscal supraveghează respectarea legislaţiei de către contribuabili, administrează acumularea veniturilor la buget, prestează servicii persoanelor fizice și juridice etc., iar în aceste condiţii orice funcţionar trebuie să dea dovadă de perseverenţă, capabilitate, inteligenţă și dăruire de sine, să respecte standardele corespunzătoare de comportament etic al funcţionarului fiscal.

Din momentul înfiinţării şi pînă în prezent, Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova a trecut prin mai multe etape de dezvoltare şi de modernizare a proceselor şi procedurilor de administrare fiscală, pentru a ţine pasul cu dezvoltarea continuă şi rapidă a mediului de afaceri. În perioada anilor 2006 – 2010, administrarea fiscală a RM, confruntîndu-se cu noi cerinţe şi probleme de ordin structural, organizatoric, financiar şi informaţional, a reuşit totuşi, în baza unui efort unit al angajaţilor săi, precum şi prin adeziunea acestora la interesele comune ale instituţiei, să înregistreze schimbări pozitive în ceea ce priveşte promovarea obiectivelor principale ale reformei de modernizare fiscală.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.