Referindu-ne la obligaţiile privind T.V.A., este de menţionat că, în temeiul art. 93 pct. 15) din CF, locul livrării serviciilor reprezintă locul efectuării livrării, determinat conform regulilor stabilite în art. 111 din CF.

Impozitul pe venitul din activitatea operaţională (IVAO) face parte dintr-un regim special de impunere dedicat întreprinderilor mici şi mijlocii, care presupune o abordare mai simplistă a procesului de identificare a obligaţiei cu privire la impozitul pe venit.

Prevederile Codului fiscal, reglementează posibilitatea privind înregistrarea benevolă în calitate de plătitori ai TVA. Potrivit prevederilor art. 112 alin. (2) din Codului fiscal, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se înregistreze în calitate de contribuabil al TVA dacă el, într-o oarecare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări impozabile de mărfuri, servicii (cu excepţia celor de import) în sumă ce depăşeşte 100000 lei, cu condiţia că achitarea pentru aceste livrări se efectuează de cumpărători sub formă de decontare prin virament la conturile bancare ale subiectului activităţii de întreprinzător, deschise în instituţiile financiare ce au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova.

După cum am menţionat în articolul precedent, agenţii economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii întocmesc dări de seamă, aferente impozitului pe venit, altele decît Declaraţia cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 12), forma şi instrucţiunile de completare a cărora sunt plasate pe pagina web a SFS (fisc.md / contribuabili / formulare / impozit pe venit pentru alte categorii de contribuabili). În prezentul articol me-am propus examinarea unui exemplu convenţional privind calcularea impozitului pe venit din activitatea operaţională (în continuare IVAO) şi modul de completare a Dării de seamă privind impozitul pe venitul din activitatea operaţională (Forma IVAO).

Stimați cititori, ținem să va prezentam sinteza modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale aparute în luna iunie 2014.

Mijloacele băneşti reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii şi se clasifică: a) în dependenţă de valuta în care sunt exprimate: mijloacele băneşti în valută naţională;mijloace băneşti în valută străină;b) în dependenţă de locul păstrării şi forma de existenţă:

Consiliul Municipal Chişinău a adoptat Regulamentul privind amplasarea teraselor în capitală, care precizează cerinţele faţă de terasele de vară ale restaurantelor şi cafenelelor şi stabileşte noţiunea de terasă. Funcţionarii sînt convinşi că acum restaurantele nu-şi vor mai putea masca suprafeţele sub terase şi nici să înalţe obiecte capitale, sub pretextul unei verande uşor demontabile. Totodată, consilierii consideră că documentul nu e suficient de dur şi nu conţine reglementări clare. Astfel, în el lipsesc norme clare privind suprafaţa, aspectul exterior şi schemele de amplasare a teraselor în capitală.

În conformitate cu art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. 112, li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A., achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision), pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune:

Potrivit Modului de completare a Declaraţiei privind T.V.A., aprobat prin Ordinul IFPS nr. 1164 din 25.10.2012, suma T.V.A. aferentă mărfurilor şi serviciilor importate şi procurate, valoarea cărora este reflectată în boxa 14, se indică în boxa 15 din Declaraţia privind T.V.A.

Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, se permite trecerea în cont a sumelor T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile. În temeiul alin. (6) lit, b) al articolului menţionat, dreptul la trecerea în cont a T.V.A., aferent activelor materiale importate, se realizează în baza documentului, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. la mărfurile importate.

În conformitate cu prevederile art. 266 alin. (1) din Codul fiscal, cererea de compensare a sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite poate fi depusă de contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariţiei lor. Cererea depusă după expirarea termenului de 6 ani este nevalabilă. Astfel, potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, în cazul în care entitatea a prezentat cererea de compensare a sumelor plătite în plus la impozitul pe venit în termenii stabiliţi de legislaţia fiscală, aceasta va putea să compenseze suma impozitului pe venit care urmează a fi achitat. Termenul limită de prezentare a cererii privind utilizarea plăţilor în plus la impozitul pe venit, aferent perioadei fiscale 2007, expiră la 31 martie 2014.

Mulţi contabili continuă să-şi pună această întrebare. Din acest motiv, este oportun să se facă mai multă lumină asupra problemei enunţate în titlu. Pe parcursul a mai mult de 10 ani abordarea legată de această întrebare, prezentă în unele scrisori explicative emise de IFS, pe paginile publicaţiilor periodice, pe paginile manualelor de contabilitate, după părerea mea, este incorectă.

Aspecte generale juridice În conformitate cu capitolul IX din Codul civil al Republicii Moldova, arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de salariat pentru munca prestată, precum şi recompensele garantate de stat (cum este plata pentru concediul de odihnă sau plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă) şi alte plăţi suplimentare, conform contractelor între plăţi (cum sunt facilităţile acordate de patron).

În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare,importate de către persoanele fizice; c. importul serviciilor în Republica Moldova.

Conform prevederilor art. 34 alin. (22) și alin. (23) Cod contravențional (modificat și completat prin Legea nr. 101 din 13 decembrie 2012 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”), comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an calendaristic, a încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod, se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

Prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 267 din 23 decembrie 2012 ( publicată în Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012) a fost modificat şi completat art. 254 al Codului fiscal. În rezultatul modificărilor operate au fost înăsprite sancţiunile pentru contribuabilii, care nu utilizează MCC la efectuarea operaţiunilor în numerar.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat Privind aplicarea impozitului pe venitul din activitatea operaţională a agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii Ministerul Finanţelor, suplimentar la comunicatul informativ nr. 14/3-07/38 din 27 februarie 2012, în scopul aplicării corecte a legislaţiei fiscale privind impozitul pe venit, pentru cunoștinţă și călăuză în activitatea cotidiană, comunică următoarele. Potrivit prevederilor art. 541 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 în redacţia Legii nr. 178 din 11.07.2012 (Monitorul Oficial nr. 190-192/664 din 14.09.2012), subiecţi ai impunerii cu IVAO sunt agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărănești (de fermier) și întreprinzătorilor individuali. Astfel, agenţii economici care nu sunt înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A. (cu excepţia gospodăriilor ţărănești (de fermier) și întreprinzătorilor individuali), care la situaţia din 31 decembrie al anului precedent, au obţinut venit din activităţi operaţionale în sumă de pînă la 100 000 lei au obligaţia aplicării IVAO (art. 541 alin. (2) din Codul fiscal).

C. Modul de completare a RMCC cod 3-I-T (REGISTRUL 3-I-T): REGISTRUL 3-I-T este registrul special care se foloseşte la decontările în numerar de către agentul transportator, care efectuează transporturi de călători şi bunuri în regim de taxi (TAXI – autovehicul dotat cu aparat de taxat legalizat) în baza licenţei pentru acest gen de acti-vitate. În conformitate cu art. 103 alin. (1) pct. 17) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 serviciile de transportare a călătorilor sunt scutite de T.V.A. După emiterea raportului de închidere zilnică (RA-PORT Z — figura 5) se efectuează înregistrarea datelor to-talizatoare în RMCC (formularul de tip 3-I-T – figura 7), completînd rîndul liber, imediat următor, astfel:

Întreprinderea plătitoare de T.V.A. efectuează livrări impozabile cu T.V.A., precum şi scutite de T.V.A. În corespundere cu prevederile art. 102 alin. (3) din Codul fiscal, pentru corecta apreciere a sumei T.V.A., atribuită la decontări cu bugetul a fost calculată lunar prorata. Tot în baza art. 102 alin. (3) este stabilit că prorata definitivă se determină la completarea declaraţiei privind T.V.A., pentru ultima perioadă fiscală a anului şi se bazează pe indicatorii anuali ai livrărilor. Cum se va reflecta în Declaraţia privind T.V.A. diferenţa dintre suma T.V.A. trecută în cont în perioadele fiscale precedente şi suma T.V.A. determinată drept urmare a aplicării proratei definitive?