În luna mai se împlinește exact un an de cînd ați preluat funcția de Șef al IFPS. Spuneți-mi, Vă rog, cu ce sentimente ați revenit în această funcție după atîția ani? Am parcurs, în primul rînd, sentimente de neliniște, conștient de faptul că îmi asum riscurile de a gestiona un domeniu de o importanță vitală pentru statul nostru. În condițiile în care realitățile social-politice și economice au avansat enorm, activitatea fiscului mai rămînea ostatic al unor vremuri trecute. Necesitatea de a adapta sistemul la rigorile timpului dicta acțiuni energice, pe alocuri chiar radicale, și, evident, aveam anumite îndoieli dacă avem capacități suficiente pentru a evoluționa.

Afganistanul, Coreea de Nord şi Somalia sunt considerate cele mai corupte ţări din lume, în timp ce la polul opus se situează Danemarca şi Noua Zeelandă, potrivit indicelui de percepţie a corupţiei 2013, realizat de organizaţia Transparency International şi făcut public marţi la Berlin, relatează AFP. Această organizaţie cu sediul la Berlin estimează că aproape 70% dintre ţările din întreaga lume sunt considerate a avea 'o problemă serioasă' de corupţie printre funcţionarii lor. Şi niciunul dintre cele 177 de state analizate în 2013 nu a obţinut un scor perfect.

Încasările Greciei din turism vor creşte anul următor cu 13%, la nivelul record 13 miliarde de euro, estimează principala organizaţie a companiilor elene de profil, sporind astfel şansele economiei de a ieşi din recesiune în 2014, conform aşteptărilor guvernului şi instituţiilor internaţionale. Prerezervările pentru sezonul de vară din Marea Britanie au crescut cu 10%, indicând un număr mai mare de turişti anul următor, a declarat şeful organizaţiei, Andreas Andreadis, pentru agenţia Reuters, citată de cotidianul elen Kathimerini.

În conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale în vigoare şi anume a Titlului V din CF, o fază a executării silite reprezintă comercializarea bunurilor sechestrate în contul stingerii obligaţiilor fiscale restante la buget, a contribuabilului restanţier supus executării silite de către organul fiscal competent. O procedură distinctă de comercializare a bunurilor sechestrate, reprezintă prescripţiile art. 203 alin. (15) din CF.

Înţelegem corect, că din 13 ianuarie 2012, obligaţia de achitare a taxei apare şi în cazul persoanelor juridice care nu sunt înregistrate în calitate de întreprinzător? Da, din 13 ianuarie 2012 subiecţi ai impunerii cu această taxă apar şi persoanele juridice care nu sunt înregistrate în calitate de întreprinzători, proprietari de dispozitive publicitare, indiferent ce categorie de publicitate se amplasează pe aceste dispozitive. Totodată, obligaţia nu va exista dacă proprietarii acestor obiecte – autorităţi publice, instituţii finanţate de la bugetele de toate nivelurile şi organizaţii necomerciale — vor transmite afişele, pancartele, panourile şi alte mijloace tehnice pentru amplasarea publicităţii în posesia şi/sau folosinţa unor persoane juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzători. În acest ultim caz, obligaţia de achitare a taxei va apare după posesorii obiectelor respective.

În Republica Moldova îşi desfăşoară activitatea o pretinsă companie, care, de mai mulţi ani, eliberează ”mandate de Licenţă” şi ”Licenţă” pentru diferite genuri de activitate, fără nici un temei legal. Astfel, urmare a unor verificări a Sistemului Informaţional al SFS s-a constatat că o asemenea companie nici nu este înregistrată. Mai mult, potrivit informaţiei din Sistemul Informaţional al Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, compania EURO CONTACT TRANSNATIONAL a fost anulată ca titular al mărcii ”EURO CONTACT” din 31 iulie 2007.

Aspecte generale juridice În conformitate cu capitolul IX din Codul civil al Republicii Moldova, arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

Subiecţi ai impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare sînt persoanele uridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, care sunt roprietari de afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice pentru amplasarea publicităţii exterioare, precum şi deţinătorii drepturilor de posesie şi/sau de folosinţă asupra obiectelor destinate amplasării publicităţii exterioare, ai căror proprietari sunt autorităţile publice, instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile şi organizaţiile necomerciale — persoane juridice sau persoane fizice înregistrate în calitate de întreprinzător.

Ţinînd cont de faptul că, darea de seamă fiscală Forma IRV09 pentru anul 2013 nu s-a schimbat şi la capitolul 4 (venituri din care se efectuează reţinerea finală a impozitului art. 90 din Codul fiscal) nu se prevede rubrica pentru plăţile de royalty, solicităm să ne explicaţi la care rubrică anume din raport urmează de a fi reflectat impozitul în mărime de 12%, conform art. 901 alin. (31) din Codul fiscal.

La finele anului precedent compania „X” a depus toate actele necesare şi avizele instituţiilor abilitate în vederea construcţiei şi instalării unui dispozitiv publicitar. La data din 18 ianuarie 2012 de către Primăria mun. Chişinău a fost eliberată autorizaţia de construire şi amplasare a publicităţii exterioare cu termen de valabilitate de la 19.02.2012 pînă la 18.02.2013.

Prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 267 din 23.12.2011 (Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13.01.2012) care a intrat în vigoare la 13.01.2012 şi a întruchipat în sine politica fiscală pentru anul 2012, au fost operate unele modificări esenţiale la legislaţia fiscală. După data menţionată au fost publicate cîteva acte legislative prin care au fost efectuate unele modificări în Codul fiscal.

Totodată, nu este clar dacă operatorii de publicitate exterioară pot beneficia sau nu de careva scutiri în acest sens, pentru situaţiile în care amplasează publicitate cu caracter social. Menţionăm că, operatorii de publicitate exterioară întrunesc calitatea de „Difuzor de publicitate”, noţiune prevăzută în art. 288 pct. 7) al Codului fiscal, iar sistemele de comunicare vizuală pentru plasarea publicităţii exterioare, prin intermediul cărora se plasează publicitatea socială corespund noţiunii de „Dispozitive publicitare”, prevăzută în art. 288 pct. 8) al Codului fiscal. Operatorii de publicitate exterioară, în contextul prevederilor art. 290 lit. q) al Codului fiscal, apar ca subiecţi ai impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare, întrunind calitatea de persoane juridice înregistrate în calitate de întreprinzător care sunt proprietari de afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice, pentru amplasarea publicităţii exterioare, în baza Autorizaţiei de construire şi amplasare a publicităţii exterioare. În partea, ce ţine de obiectul impunerii, se constată că, deşi în cazul taxei pentru dispozitivele publicitare acesta este specificat în art. 291 lit. q) al Codului fiscal, ca fiind „suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar”, panourile şi alte mijloace tehnice prin intermediul cărora se amplasează publicitatea exterioară, se regăsesc, conform art. 291 lit. c) al Codului fiscal, şi ca obiecte ale impunerii cu taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Avînd în vedere acest fapt, ar rezulta că, dacă pe aceste dispozitive sunt amplasate imagini cu caracter social, urmează a fi aplicate prevederile art. 295 lit. e) al Codului fiscal. Adică, în acest caz operatorii publicităţii exterioare urmează a fi scutiți de taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei) ca „producători şi difuzori ai publicităţii sociale”. Ţinînd cont de cele expuse, este corect sau nu de a aplica prevederile art. 295 lit. e) al Codului fiscal de către operatorii publicităţii exterioare ca producători şi difuzori ai publicităţii sociale, la amplasarea imaginilor cu caracter social pe dispozitivele publicitare?

Cu acest frumos prilej echipa publicaţiei periodice „Monitorul fiscal FISC.md” şi Colegiul de redacţie a revistei, doreşte să aducă sincere felicitări Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova, urări de bine, succese în dezvoltarea de mai departe a tuturor scopurilor şi obiectivelor propuse.

Dat fiind faptul că, Cabinetul avocatului deține un cod fiscal, altul decît acel atribuit persoanei fizice – cetățean, cum urmează de a reflecta în Darea de seamă fiscală (Forma IRV 09) venitul achitat şi impozitul reținut de la cabinetul avocatului, luînd în considerație că aceasta (Darea de seamă) nu prevede un cod special pentru reflectarea acestor date? În conformitate cu art. 90 din Codul fiscal, orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, orice reprezentanţă, conform art. 5 pct. 20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către aceasta conform art. 18. Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta, conform art. 20, 88, 89, 901 şi 91, precum şi din suma arendei terenurilor agricole.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr. 93-XIV din 15.07-1998, impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă pentru patentă, care include impozitul pe venit, taxele pentru resursele naturale, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau unităţile de deservire socială, taxa pentru amenajarea teritoriului.

Cele mai mari ţări ale lumii nu sunt încântate de practicile fiscale ale marilor concerne şi vor să le pună la plată. Iată care sunt planurile în acest sens. Apple, Starbucks sau Volkswagen — companii multinaţionale cu greutate, care nu de puţine ori încearcă să îşi şteargă urmele, când în joc sunt avantaje la plata impozitelor. Acest lucru se întâmplă legal şi se numeşte «evitarea taxelor». (tax avoidance). La data de 19 iulie, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică va prezenta un plan de combatere a subterfugiilor fiscale practicate de marile concerne pe care ar urma să-l pună în practică statele din grupul G20 (cele mai puternic industrializate ţări şi ţările emergente).

În zilele de 27-28 iunie 2013, Șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat participă la lucrările celei de-a XVII-a Adunare Generală a IOTA, care se desfășoară la Berna, Elveţia. “Cooperarea Internațională ca factor cheie pentru abordarea contribuabililor care nu sunt onești” este genericul celei de-a XVII-a Adunare Generală a IOTA, care şi-a început lucrările astăzi, 27 iunie 2013, la Berna, Elveţia.

Restanța respectivă s-a format ca urmare a insolvabilității întreprinderii „B”, care a fost anterior lichidată și înstrăinată, iar datoriile sale curente și istorice, conform deciziei instanței de judecată și în baza deciziei adunării creditorilor, respectînd procedura stabilită în Legea insolvabilității, au fost preluate de întreprinderea „A”. Urmează oare întreprinderea „A” să rețină impozitul pe venit la sursa de plată la efectuarea plăților sub forma de salarii în folosul foștilor angajați ai întreprinderii „B”? Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 88, alin. (1) din Codul Fiscal (denumit în continuare CF), fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 193 din Codul fiscal, condiţiile de declanşare a executării silite a obligaţiei fiscale sunt: existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art. 252 din Codul fiscal;neexpirarea termenelor de prescripţie reglementate de către Codul fiscal;necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile reglementate de art. 194 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal;contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Modalităţile de executare silită sunt reglementate de art. 194 din Codul fiscal şi constau în: încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;urmărirea bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la liniuţa unu şi doi;urmărirea datoriilor debitoare ale contribuabilului prin modalităţile descrise la liniuţa unu, doi şi trei. De menţionat că, urmărirea bunurilor contribuabilului se efectuează prin sechestrare, comercializare şi ridicare.

Cadrul juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut, este stabilit de prevederile Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor. Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii insolvabilităţii şi a Codului fiscal.