Conform art. 278 alin. (2) al Codului fiscal, baza impozabilă la impozitul pe bunurile imobiliare o constituie valoarea estimată a acestora. Evaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării se efectuează de către organele cadastrale teritoriale, în conformitate cu Programul de măsuri privind implementarea noului sistem de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 670 din 09.06.2003, şi Regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1303 din 24.11.2004. Conform art. 48 al Regulamentului menţionat, oficiile cadastrale teritoriale prezintă organelor fiscale informaţia despre fiecare bun imobiliar, care a fost evaluat, în volumul şi în termenele stabilite de legislaţie. Totodată, potrivit art. 279 alin. (5) al Codului fiscal, reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la trei ani, în modul stabilit de Guvern. Avînd în vedere acest fapt, care este modul de stabilire a bazei impozabile pentru impozitul pe bunurile imobiliare, în cazul în care certificatele eliberate de către organele cadastrale teritoriale la data de 01 ianuarie a anului de gestiune au vechime mai mare de 3 ani? Reieşind din prevederile capitolului 3 „Evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării” al titlului VI din Codul fiscal, evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare şi pe calea evaluării individuale – în cazul obiectelor specifice (netipice).

Persoanele fizice suspectate de evaziune fiscală şi care sunt supuse verificării fiscale demarate în urma descoperirii unor discrepanţe majore între acumulările de avere şi veniturile declarate vor depune o declaraţie de patrimoniu şi venituri numai la cererea administraţiei fiscale, începând din 2014, potrivit unui comunicat al Ministerului Finanţelor Publice, remis marţi. 'Formularul declaraţiei de patrimoniu şi venituri prevăzut în anexă la proiectul de ordin postat pe site-ul MFP vizează strict acele persoane fizice care în urma unor verificări documentare prealabile amănunţite a tuturor informaţiilor deţinute şi obţinute de ANAF referitoare la veniturile declarate de acestea comparativ cu acumulările lor patrimoniale urmează să fie supuse unei verificări fiscale efective pentru că prezintă un risc semnificativ de nedeclarare a veniturilor realizate. În concluzie, solicitarea depunerii acestei declaraţii de patrimoniu şi venituri nu se va face către toate persoanele fizice şi nici măcar către toate persoanele fizice independente supuse inspecţiei fiscale obişnuite ci numai către acele persoane fizice care în urma verificărilor prealabile prezintă discrepanţe majore între acumulările de avere şi veniturile declarate', se menţionează în comunicatul MFP.

În procesul de control fiscal al persoanei fizice, prin aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil, conform art. 22615 din CF, în baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal, organul fiscal citează persoana fizică supusă verificării pentru a o înştiinţa despre iniţierea controlului fiscal.

Persoana juridică a încheiat cu organul administrației publice locale un contract de locaţiune pentru închirierea unei părți din spațiile clădirii (spații neizolate). Este oare nevoie de înregistrat, în cazul dat, dreptul de folosință asupra spațiilor respective în Registrul bunurilor imobile? Dacă da, cui îi revine obligația de înregistrare: organului administrației publice locale — proprietarul clădirii sau persoanei juridice, care are drept de folosință asupra unei părți a spațiilor clădirii?

Cetăţenii care dau în chirie imobile sunt îndemnaţi să achite impozitul de 5% din veniturile obţinute din această activitate. Persoanele care încheie contracte de locaţiune sunt obligate să le înregistreze în termen de trei zile la Inspectoratul Fiscal, iar în cazul neachitării impozitelor riscă să fie amendate. Declaraţiile au fost făcute în cadrul ediţiei a emisiunii „Spaţiul Public” de la Radio Moldova.

Romania Direcţia Verificări Fiscale (DVF) este structura din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a României, desemnată să pună în aplicare Programul de îmbunătăţire a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari (PFAM). DVF a fost înfiinţată prin Hotărîrea Guvernului nr. 564/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Procedura de eliberare a certificatelor privind lipsa sau existența restanțelor față de buget, în cazul înregistrării notariale a contractelor de înstrăinare și a contractelor de gaj al bunurilor imobiliare, poartă unele particularități care, la moment, sînt determinate de derularea activității serviciilor de colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul primăriilor mun. Chișinău și Bălți, precum și determinate de optimizarea perioadei de valabilitate a certificatelor indicate, în raport cu termenii de scadență, stabiliți pentru achitarea impozitelor pe proprietate.

Declaraţia de avere va trebui depusă numai de către persoanele fizice pentru care există elemente serioase care să conducă la suspiciunea de evaziune fiscală şi care intră în procedura de verificare fiscală, a declarat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Manolescu.

Aspecte generale juridice În conformitate cu capitolul IX din Codul civil al Republicii Moldova, arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

În această ordine de idei, care este criteriul de determinare a datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție şi a gradului de finisare a construcției de 50% şi mai mult, în vederea stabilirii faptului dacă subiectul impunerii urmează sau nu să calculeze şi să achite impozitul pentru acest bun imobil? Este obligatoriu de a înregistra acest bun la organul cadastral, avînd în vedere că este unul nefinisat? În partea ce ţine de determinarea datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie, menţionăm că, potrivit Legii nr. 163 din 09.07.2010 „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, autorizarea de construire se emite de către autoritatea executivă a administraţiei publice locale în baza cererii solicitantului, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Autoritatea executivă a administraţiei publice locale stabilește termenul de începere a lucrărilor de construcţie de pînă la 6 luni din data eliberării acesteia. Neînceperea lucrărilor în termenul stabilit prin autorizaţia de construire duce la pierderea valabilităţii acesteia. Totodată, ţinem să menţionăm că, în cazuri motivate, dacă lucrările de construcţie nu pot fi începute în termenul stabilit, se poate solicita, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înaintea expirării, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie. Prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie poate fi efectuată o singură dată pe un termen de pînă la 6 luni.

Reglementările legale specifice procedurii falimentului sunt prevăzute în Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii, procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.

Inspectoratul Fiscal de Stat (IFS) din cadrul Ministerului Finanțelor al Republicii Lituania a lansat un proiect „Locuințe fără taxe”. Scopul proiectului este de a identifica case rezidențiale de lux care nu sunt înregistrate în Registrul bunurilor imobile, precum și construcțiile neautorizate sau incomplete. Pentru implementarea acestui proiect, IFS utilizează informațiile obținute de la Centrul public de creare a registrelor și cooperează cu Inspectoratul de Stat în Construcții și Planificare a Teritoriului și municipalități.

Potrivit prevederilor art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, prin noţiunea de import de servicii se subînţelege prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova. În conformitate cu prevederile art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină în baza regulilor stabilite în art. 111 din Codul menţionat. Prin urmare, regimul fiscal privind aplicarea T.V.A. se determină în funcţie de aprecierea serviciului prestat, precum și de locul prestării acestuia, stabilit în conformitate cu art. 111 din Codul fiscal. Astfel, potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor care sînt legate de bunurile imobile se consideră a fi locul aflării acestor bunuri imobile, adică Republica Moldova. Prin urmare, potrivit situaţiei expuse, în cazul în care un nerezident inclusiv persoană fizică acordă servicii de restaurare a imobilului unui rezident al Republicii Moldova, atunci, în conformitate cu prevederile art. 93 pct. 9) și art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, reprezintă import de servicii care, potrivit art. 96 lit. a), se impozitează cu T.V.A. pe principii generale la cota de 20%.

La care categorie urmează a fi atribuit terenul respectiv în scopul impozitării: la pct. 1 lit a) din Anexa nr. 1 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal „toate terenurile, altele decît cele destinate fînețelor şi păşunilor: care au indici cadastrali — 1,5 lei pentru un grad hectar;care nu au indici cadastrali – 110 lei pentru 1 grad-hectar” sau la pct. 5 din Anexa nr. 1 la Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal „terenurile din extravilan pe care sunt amplasate clădiri şi construcții, carierele şi pămînturile distruse în urma activității de producție, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate — 350 lei pentru un hectar” În conformitate cu prevederile art. 36 din Codul funciar, din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:

Potrivit art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru serviciile legate de bunurile imobile, locul livrării acestor servicii se consideră locul aflării bunurilor imobile. Astfel, reieşind din prevederile art. 111 şi art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, serviciile de arendă a spaţiului pentru participare la expoziţie în afara teritoriului Republicii Moldova, nu reprezintă servicii de import şi, prin urmare, nu determină apariţia cărorva obligaţii privind T.V.A. pentru rezidentul Republicii Moldova care le-a procurat.

Neclarităţile şi incertitudinile, care se conţin în Codul fiscal, constituie numai una din principalele probleme cu care se confruntă contribuabilii din ţara noastră. În mare parte, această concluzie poate fi atribuită şi normelor legii, ce ţin de determinarea locului livrării serviciilor pentru a fi impozitate cu T.V.A.

… din componența mun. Chişinău şi mun. Bălți. Care valoare, în acest caz, urmează a fi considerată maximă? Pentru localităţile din componenţa municipiilor şi oraşelor limita maximă a valorii bunurilor imobile pentru care se poate beneficia, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. (2) din Codul fiscal, de scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare este identică limitei maxime stabilită pentru municipiul sau, după caz, oraşul în componenţa căruia intră localitatea respectivă. Pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă amplasate în satele (comunele), care intră în componenţa mun. Chişinău şi mun. Bălţi, limita maximă a valorii bunurilor imobiliare pentru care se poate beneficia, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. (2) din Codul fiscal, de scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare este identică limitei maxime stabilită pentru municipiul sau, după caz, oraşul în componenţa căruia intră satul sau comuna respectivă.

Începînd cu perioada fiscală aferentă anului 2012, cu impozitul pe bunurile imobiliare, reieşind din valoarea estimată, urmează a fi impozitate următoarele obiecte:

În conformitate cu prevederile art. 2011 din Codul fiscal, organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal. Potrivit art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal, nu sunt sechestrabile produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern. De menţionat că, întru executarea prevederilor normative în vigoare, organul fiscal va ţine cont de anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1538 din 27 noiembrie 2002

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.