Calcularea şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (în continuare — contribuţii), se efectuează în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 (Monitorul Oficial nr. 1-4 din 06.01.2000), Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23.12.2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15 (4053) din 17.01.2012) (în continuare — Lege) şi altor acte legislative. În sistemul public de asigurări sociale de stat sunt stabilite două tipuri de contribuţii obligatorii:

În conformitate cu prevederile statuate de art. 193 din Codul fiscal, condiţiile de declanşare a executării silite a obligaţiei fiscale sunt: existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art. 252 din Codul fiscal;neexpirarea termenelor de prescripţie reglementate de către Codul fiscal;necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile reglementate de art. 194 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal;contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Modalităţile de executare silită sunt reglementate de art. 194 din Codul fiscal şi constau în: încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;urmărirea bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la liniuţa unu şi doi;urmărirea datoriilor debitoare ale contribuabilului prin modalităţile descrise la liniuţa unu, doi şi trei. De menţionat că, urmărirea bunurilor contribuabilului se efectuează prin sechestrare, comercializare şi ridicare.

Ideea principală relevată în ediţia nr. 5 (15) — a este focusată pe noile informaţii necesare pentru toţi cetăţenii, reprezentanţii businessului mic şi mijlociu, explicarea cât mai eficientă a aspectelor fiscal-contabile şi oferirea răspunsurilor la întrebările adresate de către cititorii revistei. Toate materialele publicate reflectă informaţii actualizate, veridice cu un grad înalt de plenitudine.

Prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 (în vigoare din 13 ianuarie 2012), a fost modificat art. 52 din Codul fiscal. Ca rezultat, a apărut o serie de întrebări ce merită a fi soluţionate, în scopul aplicării adecvate a prevederilor Codului fiscal. La organizaţii necomerciale sînt atribuite organizaţiile înregistrate în conformitate cu legislaţia în vigoare (art. 52 alin. (1) din Codul fiscal). Astfel, în conformitate cu norma citată, sub incidenţa art. 52 din Codul fiscal cad organizaţiile, în legile ce reglementează modul de funcţionare a cărora este prevăzută norma care ar stipula că activitatea acestora nu urmează să genereze venituri, după cum urmează:

La 22 octombrie 2013 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (nr. 233–238) au fost publicate noile acte normative contabile care cuprind 16 Standarde Naţionale de Contabilitate (SNC), 2 Indicaţii metodice şi Planul general de conturi contabile. Aceste acte au fost aprobate prin ordinele Ministerului Finanţelor nr. 118 „Privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate” şi nr. 119 „Privind aprobarea Planului general de conturi contabile” din 06.08.2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 177–181 din 16 august 2013).

Romania Direcţia Verificări Fiscale (DVF) este structura din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a României, desemnată să pună în aplicare Programul de îmbunătăţire a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari (PFAM). DVF a fost înfiinţată prin Hotărîrea Guvernului nr. 564/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Pe data de 25 septembrie a avut loc Seminarul Tehnic cu genericul „Aspecte fiscale şi contabile curente în Moldova”, organizat de ACCA (the Association of Chartered Certified Accountants) în parteneriat cu ACAP (Asociaţia Contabilior şi Auditorilor Profesionişti), PwC (PricewaterhouseCoopers) Moldova şi Baker Tilly Klitou Moldova.

Tranziţia entităţilor la noile reglementări contabile, care se efectuează benevol de la 1 ianuarie 2014 sau în mod obligatoriu de la 1 ianuarie 20151, condiţionează anumite efecte cu caracter fiscal. În prezentul articol se examinează unele aspecte de impozitare, care sînt conexate cu modificările în contabilitatea activelor materiale pe termen lung, denumite în noile acte normative contabile „imobilizări corporale”.

Sub sloganul Serviciului Fiscal de Stat „Funcționarul fiscal — în serviciul contribuabilului”, Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălți a trecut, de la aplicarea măsurilor de constrângere a firmelor, la o comunicare mai eficientă cu ele. În condițiile de astăzi, obiectivul de bază este să crească gradul de conformare benevolă.

În luna septembrie continuă practica de comunicare cu contribuabilii, având ca subiect legislaţia fiscală ce vizează civismul fiscal, asigurarea la cererea contribuabililor, explicaţii directe din domeniul fiscal etc.

În acest articol vom examina prețul de transfer drept o chestiune fiscală, de reglementare a impozitării directe la nivelul persoanelor juridice, în contextul încorporării acestuia în normele CF al Republicii Moldova prin prisma practicii internaționale și tendințelor actuale globale în domeniu. Cu toate că întreprinderile trebuie să-și stabilească prețurile tranzacțiilor internaționale intra-grup în vederea propriilor scopuri financiare interne și de control, practicile lor în problema prețurilor de transfer devin un element important în relațiile lor cu țările de origine (mamă) și gazdă, din cauza implicațiilor fiscale ale prețurilor mărfurilor și serviciilor.

În această categorie de contribuabili-cheie au fost selectaţi tоţi contribuabilii, deserviţi de Direcţia marilor contribuabili – DMC- (ce în anul 2012 constituie 415 contribuabili şi, preventiv, 48,6% din veniturile BNP)), precum şi alţi contribuabili mari, cifra de afaceri anuală a cărora depăşeşte 50 milioane lei, deoarece toţi aceşti contribuabili necesită o abordare pe principii comune. Criteriile de selectare:

Contribuabilii, cetăţenii, mass — media sunt în aşteptarea îmbunătăţirii permanente a calităţii serviciilor fiscale, ridicarea nivelului de transparenţă şi de responsabilitate, diminuarea eventualelor costuri – aşteptări, ce trebuie să fie realizate în scopul de a menţine încrederea în sistemul fiscal şi a reduce presiunea asupra contribuabililor oneşti.

Uzura (amortizarea) bunurilor tangibile şi intangibile este un subiect ce nu a fost dezvoltat pe paginile revistelor de specialitate şi în articolele ştiinţifice, reieșind din complexitatea abordărilor sale, care crează dificultăţi în percepere atît agenţilor economici (aceştia apreciază uzura drept o deducere greoaie şi preferă să nu o utilizeze, pentru a evita costurile administrative exagerate legate de calcularea acesteia), cît şi cercetătorilor economici în domeniul fiscal (uzura se prezintă drept un subiect interesant unui contingent restrîns de utilizatori). În cele ce urmează, se prezintă practica internaţională de aplicare a uzurii în scopuri fiscale1.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”, reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător. Astfel, reprezentanţa persoanei juridice străine îndeplineşte doar o condiţie din art. 290 alin. (1) al Codului fiscal, deoarece are bază impozabilă, însă nu şi calitatea de întreprinzător. În această ordine de idei, este sau nu reprezentanţa străină subiect al impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului, respectiv, are sau nu obligaţia de a achita aceasta taxa pentru amenajarea teritoriului?

Începînd cu 13.01.2012, prin legea nr. 267 din 23.12.2011, a fost modificată noţiunea de „Royalty (redevenţă)”, la aplicarea impozitului pe venit. Această modificare a fost făcută cu scopul de a evita dublarea normelor existente în Codul fiscal, şi anume a art. 12 pct. 1) şi art. 71 lit. j). Totodată, această noţiune se completează în contextul celei definite în Convenţiile (Acordurile) pentru evitarea dublei impuneri încheiate de Republica Moldova cu alte State, cu toate că scopul iniţial al acestei modificări a fost definirea noţiunii de royalty (redevenţă) în conformitate cu cea din Modelul Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (versiunea 2010). În tabelul de mai jos se prezintă reglementările care au fost/sînt în vigoare pînă la/după data de 13.01.2012.

Serviciul de colectare a veniturilor pentru Republica Moldova – Serviciul Fiscal de Stat – este un instrument important al politicii sociale şi politicii economice a Guvernului, dar şi un „ingredient” vital al bunăstării Moldovei. Serviciul Fiscal are responsabilitatea de administrare fiscală în limitele legii şi într-un mod care inspiră comunităţii încredere şi încurajează nivelul ridicat al conformării voluntare. Angajamentul Serviciului Fiscal către societatea civilă constă în garantarea unei administrări fiscale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Acest lucru se realizează ajutînd contribuabilii să îşi înţeleagă drepturile şi responsabilităţile, susţinînd pe cei, care doresc să se conformeze şi este un factor de bază pentru crearea condiţiilor echitabile de concurenţă pentru afaceri. Deci, abordarea de bază pentru Serviciul Fiscal este buna administrare fiscală prin prisma diferenţierii contribuabililor, care încearcă să se conformeze obligaţiilor şi cei care nu se conformează.

Ministerul Finanţelor, în scopul aplicării corecte a legislaţiei fiscale privind impozitul pe venit, pentru cunoştinţă şi călăuză în activitatea cotidiană, comunică următoarele.

Registrul maşinii de casă şi de control (RMCC), ca document pentru înregistrarea datelor totalizatoare din rapoartele de închidere zilnică, este prevăzut în Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, anexa nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15 aprilie 2008, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare. Pentru fiecare maşină de casă şi de control (MCC) se deschide cîte un RMCC în parte, pentru fiecare an sau semestru de gestiune, care se prezintă la organul fiscal care a înregistrat (care înregistrează sau reînregistrează) MCC pentru consemnare. În RMCC se înregistrează, conform cu raportul de închidere zilnică (RAPORT Z), sumele mijloacelor băneşti încasate în numerar (sau prin alt instrument (mod) de plată) provenite din tranzacţiile comerciale ale entităţii.