Conform art. 117 alin (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul fiscal. Potrivit art. 93 alin. (3) din Codul fiscal, livrarea de mărfuri reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor. Prin urmare, reieşind din considerentul că, la transportarea mărfurilor dintr-o subdiviziune în alta, în cadrul aceleiaşi întreprinderi, nu are loc transmiterea dreptului de proprietate, obligaţia de a elibera factura fiscală nu survine. Astfel, potrivit pct. 2 din Instrucţiunea privind modul de completare a facturii, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 47 din 31.03.2010, la transportarea activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial, entitatea va emite documentul primar cu regim special – factura