Curtea Constituțională a examinat excepția de neconstituționalitate invocată asupra unor prevederi din art. 143 alin. (6) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (Legea nr. 149/2012). Conform prevederilor acestei norme, o creanță acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilității/lichidator în tabelul definitiv al creanțelor se consideră validată dacă, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de ședința de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestația ridicată a fost înlăturată. Contestația debitorului nu se opune validării creanței.

În trimestrul III al anului curent, au fost declarați în stare de insolvabilitate 2866 agenți economici, potrivit datelor publicate de Serviciul Fiscal de Stat. Comparativ cu aceeași perioadă a anului 2018, numărul acestora este mai mare, anterior fiind declarați în stare de insolvabilitate 2318 întreprinderi. Totodată, în trimestrul III din anul 2017 în stare de insolvabilitate au intrat în insolvabilitate 2088 agenți economici, iar în anul 2016 – doar 125. Potrivit Legii insolvabilității, participanţi la procesul de insolvabilitate sunt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii,

Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (Legea nr. 149/2012) se aplică persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit, precum și maselor succesorale lăsate de persoanele fizice, indiferent de faptul dacă desfășurau sau nu activitate de întreprinzător.

Intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul insolvabil, conform prevederilor Legii nr. 149 nu reprezintă un impediment pentru realizarea funcției de garantare a executării corespunzătoare a obligației prin intermediul dreptului de gaj și de ipotecă. Bunurile masei debitoare grevate cu garanțiile menționate (de gaj și de ipotecă) sunt menite să satisfacă cu prioritate creanțele creditorilor gajiști și ipotecari. Conform prevederilor art. 2 din Legea nr.149, prin noțiunea de creditori garantaţi se înțelege clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sunt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea.

Odată cu adoptarea Legii nr. 246/2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală (Legea nr. 246/2017) a fost inițiat un proces amplu de reformare a sectorului întreprinderilor de stat atât la nivel de politici, cât și la nivel de întreprinderi. Legea în cauză a venit să substituie Legea nr. 146/1994 cu privire la întreprinderea de stat (Legea nr. 146/1994) și a avut drept scop asigurarea unei abordări echitabile a activităţii întreprinderilor de stat (ÎS) și întreprinderilor municipale (ÎM).

Presupunem că, contractul de împrumut între SA ,,Banca comercială” și persoana fizică „Y” a fost încheiat la data de 01.01.2015, valabil până la data de 31.12.2016, în contract fiind stabilite ratele și termenele de rambursare a împrumutului. La data de 01.10. 2015 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Z”, care a încheiat cu SA ,,Banca comercială” un contract de ipotecă, garantând restituirea împrumutului de către persoana fizică. În toată perioada respectivă, inclusiv și după intentarea procesului de insolvabilitate, persoana fizică rambursează împrumutul în modul și termenul stabilit de contractul de împrumut, micșorând în fiecare luna suma împrumutului acordat. În acest caz, apare întrebarea dacă SA ,,Banca comercială” are dreptul de a trece la executarea dreptului de ipotecă în cazul în care debitorul își onorează obligația conform contractului de împrumut.

Prin Hotărârea Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate fată de debitorul ,,X”. Începând cu luna iulie 2015, este inițiat procesul de vânzare a unui șir de bunuri imobile grevate de către debitorul ,,X” – în proces de lichidare în favoarea unei instituții financiare (bancă comercială). Ulterior, pe motiv că bunurile imobile nu au fost înstrăinate de către administratorul autorizat, creditorul garantat (banca comercială) a solicitat instanței de judecată transmiterea bunurilor grevate în posesie.

Partea I Modul de reflectare a creanțelor compromise casate în Declarația cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 12) Potrivit art. 31 alin. (1) din CF se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislației, dacă această datorie s-a format în cadrul desfășurării activității de întreprinzător.

Încercând să remită o somație debitorului său pentru a-l preîntâmpina despre obligativitatea achitării datoriei, agentul economic a aflat că debitorul său a fost lichidat, acest fapt fiind înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. Ce acțiuni urmează să întreprindă agentul economic creditor pentru ca datoria acestuia să poată fi calificată ca datorie compromisă în scopuri fiscale? Extrasul de la Camera Înregistrării de Stat despre lichidarea întreprinderii poate servi ca document care permite calificarea datoriei compromise, în scopuri fiscale.

Din 1 ianuarie 2020, nivelul plafonului de garantare a depozitelor va constitui 50 mii lei. În momentul de faţă suma maximă plătibilă unui deponent este 20 mii lei, indiferent de numărul şi mărimea depozitelor sau valuta în care s-au constituit la bancă. În Monitorul Oficial din 5 aprilie curent Consiliul de administrație al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar a publicat hotărârea nr. 03/4 din 18 martie 2019 cu privire la modificarea Regulamentului privind informarea deponenților de către băncile licențiate referitor la garantarea depozitelor.

Cum se întocmeşte bilanţul final de lichidare, există un anumit model? În cazul dizolvării persoanei juridice, după înregistrarea desemnării sale, conform prevederilor art.91 din Codul civil nr.1107 din 06.06.2002, lichidatorul publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”

În conformitate cu prevederile Legii insolvabilității nr. 149/2012 (Legea nr. 149/2012), procesul de insolvabilitate se intentează doar în baza unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate și atunci când există unul din temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.

Problema spațiului locativ, precum și problemele dintre companiile de construcții și persoanele care investesc în construcția apartamentelor, sunt majore. Cetăţenii-investitori nu sunt protejaţi în procesele de insolvabilitate a companiilor de construcţii. Deşi în ultimii ani s-a mărit considerabil numărul companiilor de construcţii care au falimentat fără a finaliza blocurile finanţate din investiţiile cetăţenilor, legislația cu privire la insolvabilitate nu prevede careva amendamente suplimentare pentru cazurile de falimentare a companiilor de construcţii care nu şi-au onorat obligaţiile faţă de zeci şi sute de creditori-persoane fizice.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 (în continuare – Legea nr.149), prin insolvabilitate se înțelege situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-și onora obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție. Totuși, urmează să facem delimitarea dintre procesul de insolvabilitate și însăși insolvabilitatea ca fapt sau moment consumat. Astfel, prin proces de insolvabilitate se înțelege o multitudine de acțiuni și subproceduri prin care se ajunge la insolvabilitate ca stare de fapt și apoi se depășește această stare. Prin proces de insolvabilitate se înțelege:

Potrivit art. 93 alin. 6 din Codul civil, lichidatorul, după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul definitiv de lichidare şi, odată cu proiectul planului de repartizare a activelor, îl prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care l-a desemnat.

Conform prevederilor art. 63 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, administratorul insolvabilităţii şi administratorul provizoriu sunt persoane fizice desemnate de către instanţa de insolvabilitate să exercite atribuţiile prevăzute de lege în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi în procedura de restructurare a debitorului. Lichidatorul este o persoană fizică desemnată de către instanţa de insolvabilitate să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii falimentului şi al procedurii simplificate a falimentului şi să exercite atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată.

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art. 9, 10, 16, 18, 20, 21 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, ridicată de către autorul sesizării pendinte la Judecătoria Chişinău, pe rolul căreia se află în procedura de examinare cererea introductivă depusă de către creditorul Y (Banca comercială), aflată în proces de lichidare, privind intentarea procesului de insolvabilitate împotriva agentului economic X. Conform prevederilor art. 9 din Legea insolvabilității nr.149 din 26.09.2012 (în continuare — Legea nr.149), procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate, stabilite în art. 10. al Legii.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2015 s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălţi privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de societatea comercială „St.N” SRL. Instanţa, la 18 decembrie 2015, a constatat insolvabilitatea întreprinderii şi s-a intentat procesul de faliment simplificat şi de dizolvare a acesteia, fiind desemnat lichidatorul.

Parlamentul a adoptat în lectură finală un proiect de lege ce prevede extinderea termenului de lichidare a băncilor de la trei la cinci ani, cu posibilitatea de a fi prelungi cu încă doi ani, în loc de un an până acum.

Potrivit art. 38 și 355 din Codul de procedură civilă, competența jurisdicțională și teritorială în primă instanță a cererilor de declarare a insolvabilității aparține Curții de Apel în a cărei circumscripție își are sediul debitorul insolvabil.