În procesul de control fiscal al persoanei fizice, prin aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil, conform art. 22615 din CF, în baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal, organul fiscal citează persoana fizică supusă verificării pentru a o înştiinţa despre iniţierea controlului fiscal.

Romania Direcţia Verificări Fiscale (DVF) este structura din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a României, desemnată să pună în aplicare Programul de îmbunătăţire a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari (PFAM). DVF a fost înfiinţată prin Hotărîrea Guvernului nr. 564/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Declaraţia de avere va trebui depusă numai de către persoanele fizice pentru care există elemente serioase care să conducă la suspiciunea de evaziune fiscală şi care intră în procedura de verificare fiscală, a declarat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Manolescu.

Aspecte generale juridice În conformitate cu capitolul IX din Codul civil al Republicii Moldova, arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

Utilizarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice reprezintă una din formele utilizate pe plan internaţional, precum şi în statele UE, pentru a se stabili situaţia fiscală a unui contribuabil – persoană fizică, în cazurile în care se constată denaturarea evidenţelor contribuabilului faţă de realitatea activităţii.

Începînd cu perioada fiscală aferentă anului 2012, cu impozitul pe bunurile imobiliare, reieşind din valoarea estimată, urmează a fi impozitate următoarele obiecte:

Inspectoratul Fiscal de Stat (IFS) din cadrul Ministerului Finanțelor al Republicii Lituania a lansat un proiect „Locuințe fără taxe”. Scopul proiectului este de a identifica case rezidențiale de lux care nu sunt înregistrate în Registrul bunurilor imobile, precum și construcțiile neautorizate sau incomplete. Pentru implementarea acestui proiect, IFS utilizează informațiile obținute de la Centrul public de creare a registrelor și cooperează cu Inspectoratul de Stat în Construcții și Planificare a Teritoriului și municipalități.

Reglementările legale specifice procedurii falimentului sunt prevăzute în Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii, procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.

Potrivit art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru serviciile legate de bunurile imobile, locul livrării acestor servicii se consideră locul aflării bunurilor imobile. Astfel, reieşind din prevederile art. 111 şi art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, serviciile de arendă a spaţiului pentru participare la expoziţie în afara teritoriului Republicii Moldova, nu reprezintă servicii de import şi, prin urmare, nu determină apariţia cărorva obligaţii privind T.V.A. pentru rezidentul Republicii Moldova care le-a procurat.

… din componența mun. Chişinău şi mun. Bălți. Care valoare, în acest caz, urmează a fi considerată maximă? Pentru localităţile din componenţa municipiilor şi oraşelor limita maximă a valorii bunurilor imobile pentru care se poate beneficia, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. (2) din Codul fiscal, de scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare este identică limitei maxime stabilită pentru municipiul sau, după caz, oraşul în componenţa căruia intră localitatea respectivă. Pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă amplasate în satele (comunele), care intră în componenţa mun. Chişinău şi mun. Bălţi, limita maximă a valorii bunurilor imobiliare pentru care se poate beneficia, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. (2) din Codul fiscal, de scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare este identică limitei maxime stabilită pentru municipiul sau, după caz, oraşul în componenţa căruia intră satul sau comuna respectivă.

În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare – CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Autorităţile administraţiei publice locale, reieşind din prevederile art. 297 al CF, poate, concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, să aplice toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.

În conformitate cu prevederile art. 2011 din Codul fiscal, organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal. Potrivit art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal, nu sunt sechestrabile produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern. De menţionat că, întru executarea prevederilor normative în vigoare, organul fiscal va ţine cont de anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1538 din 27 noiembrie 2002

Conform autorizației respective, panoul pe parapet poate fi amplasat în mun. Chişinău, sector Centru, str. Y,111. Totodată, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, pentru efectuarea tranzacțiilor adresa respectivă se referă la sectorul Rîşcani. Pe parcursul anului 2012 agentul economic X a calculat şi a achitat taxa pentru dispozitivele publicitare la contul IFS pe mun. Chişinău, sectorul Rîşcani, în baza datelor cadastrale, reieşind din tarifele pentru publicitate din anii anteriori – 500 lei pentru un metru pătrat. Însă, avînd în vedere că la aprobarea bugetului municipal Chisinău pe anul 2012 nu a fost prevăzută această taxă, rezultă că aceasta nu trebuia achitată. Dar, odată ce taxa a fost achitată, dările de seamă respective au fost prezentate la IFS pe mun. Chişnău, sectorul Rîşcani. Astfel, în contextul celor expuse, apar următoarele întrebări: urma sau nu a fi reflectată informația despre subdiviziunile de care dispune agentul economic pe teritoriul mun. Chişinău la completarea dărilor de seamă la taxa pentru dispozitivele publicitare şi alte taxe locale;în cazul în care în anul 2013 Consiliul municipal Chişinău adoptă Decizia de stabilire a taxei pentru dispozitivele publicitare, la contul cărui sector ar trebui să transfere această taxă pentru obiectul amplasat pe strada Y,111? În pofida fapului că, agentul economic X a obţinut în anul 2012 Autorizaţia de construire și amplasare a publicităţii exterioare, cu termenul de valabilitate de la 01.06.2012 pînă la 01.06.2013, pentru perioadele fiscale corespunzătoare anului 2012 acesta nu a avut obligaţia de a calcula, achita taxa pentru dispozitivele publicitare și de a prezenta darea de seamă aferentă.

Noul număr al revistei Monitorul Fiscal FISC.MD apare în zilele cînd se împlinesc 23 de ani de la înființarea IFPS. Cu aceasta ocazie, corespondentul Vitalie Condrațchi a pregătit două materiale. Primul, despre rezultatele întrunirii la masă rotundă, cu genericul Noi suntem în serviciul contribuabililor și nu viceversa organizată de noul șef al IFPS, Ion Prisăcaru. Împreună cu anteriorii conducători IFPS și miniștri finanțelor s-au discutat principalele strategii în activitatea administrării fiscale și s-au specificat probleme de maximă importanță.

Clădirea a fost tramnisă de la XXX întreprinderii YYY în urma executării silite de către executorul judecătoresc. A calculat corect sau nu organul fiscal T.V.A. de la clădirea transmisă de executorul judecătoresc altui contribuabil și este corectă sancțiunea aplicată de către organul fiscal pentru neeliberarea facturii fiscale? La data de 01 aprilie 2011 Cooperativa de Consum Vulcăneşti a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul, Cooperativa de Consum Vulcăneşti, a indicat că la 05 noiembrie 2010, Inspectoratul Fiscal de Stat pe Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia a întocmit actul de control nr. 3-455530 privind rezultatele controlului fiscal tematic pentru perioada 01 septembrie 2010 pînă la 05 noiembrie 2010 în privinţa Cooperativei de Consum din Vulcăneşti.

Se supun oare impozitării obiectele imobile din categoria sus-enunțată dacă acestea nu au fost evaluate de către organul cadastral? Dacă se impozitează, ce document atestă data începerii construcției și care este organul abilitat să evalueze gradul de finisare a obiectelor date?

În conformitate cu prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 15 aprilie 2013 Privind modificarea şi completarea Hotărîrii explicative Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, ce reglementează asigurarea acţiunii la judecarea cauzelor civile nr. 32 din 24 octombrie 2003, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr. 12, pag. 6 ,,Se atenţionează că, în situaţia în care partea a contestat în judecată decizia organului fiscal, aplicată potrivit art. 134 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal (suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului), instanţa nu va fi în drept să aplice în calitate de măsură de asigurare a acţiunii suspendarea acestui act de suspendare, întrucît măsura de asigurare va corespunde cu însăşi obiectul acţiunii şi, aplicînd-o, instanţa se va pronunţa şi asupra fondului cauzei înainte de examinarea acestuia”, se explică instanţelor de judecată că, în cazul contestării măsurii de asigurare suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a contribuabilului, aplicată de către organul fiscal, instanţa de judecată nu va fi în drept să suspende acţiunea dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare drept măsură de asigurare, pînă la examinarea fondului cauzei.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 214 alin. (1) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Întru asigurarea reducerii restanţei la buget prin încasarea acesteia în timp cît mai restrîns şi pe deplin, organul fiscal, în cadrul controlului fiscal total, urmează să elucideze şi să includă în actul de control următoarele aspecte ale administrării fiscale. Anterior emiterii deciziei privind efectuarea controlului fiscal, organul fiscal analizează fişa personală a contribuabilului, ce urmează a fi supus controlului, şi în cazul în care acesta admite restanţe la buget, în decizia privind iniţierea controlului fiscal se va efectua o înscriere, în partea ce ţine de controlul fiscal, cu reflectarea informaţiei privind restanţa la ziua iniţierii controlului fiscal. De asemenea, în cadrul controlului fiscal, organul fiscal urmează să constate identitatea restanţei, reflectate în evidenţa contabilă a entităţii economice, cu cea reflectată în fişa personală, inclusiv pe bugete şi pe tipuri de plăţi. La fel, în actul de control fiscal urmează a fi reflectate motivele admiterii restanţei, precum şi propunerile de înlăturare a acestora pe căile legal posibile de recuperare a arieratelor fiscale. Totodată, urmează a fi analizat fluxul de mijloace băneşti, atît în numerar, cît şi din conturile bancare, precum şi motivul nefolosirii acestor surse financiare întru stingerea restanţelor la buget, în cazul în care au fost constatate. Adiţional, urmează a fi analizat şi reflectat în actul de control aspectul privind datoriile bugetului faţă de contribuabilul controlat, în cazul în care acestea există, precum şi posibilitatea stingerii restanţelor din contul sumelor respective prin compensare sau altă metodă legală.

Uzura (amortizarea) bunurilor tangibile şi intangibile este un subiect ce nu a fost dezvoltat pe paginile revistelor de specialitate şi în articolele ştiinţifice, reieșind din complexitatea abordărilor sale, care crează dificultăţi în percepere atît agenţilor economici (aceştia apreciază uzura drept o deducere greoaie şi preferă să nu o utilizeze, pentru a evita costurile administrative exagerate legate de calcularea acesteia), cît şi cercetătorilor economici în domeniul fiscal (uzura se prezintă drept un subiect interesant unui contingent restrîns de utilizatori). În cele ce urmează, se prezintă practica internaţională de aplicare a uzurii în scopuri fiscale1.

În vederea aprecierii obligaţiilor, ce apar la prestarea serviciilor menţionate, urmează de examinat conţinutul a mai multor norme din Codul fiscal. Astfel, în conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit. a) din Codul fiscal.