Luînd în considerație prevederile art. 42 alin. (1) din CF precum că, persoana care face o donație se consideră că a vîndut bunul donat, la determinarea obiectului impozabil se va ține cont de următoarele. Venitul în scopuri fiscale reprezintă mărimea maximă din baza valorică ajustată al activului donat sau prețul lui de piață la momentul donării.

Potrivit prevederilor CF: Venituri ale nerezidenților în RM se consideră dobînzile pentru creanțele statului ori ale unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanță permanentă în RM, dacă asemenea dobînzi sînt cheltuieli ale reprezentanței permanente (art. 71 alin. (1) lit. f)).Veniturile persoanelor juridice nerezidente, specificate la art. 71, care nu țin de o reprezentanță permanentă în RM urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată, potrivit art. 91, fără dreptul la deduceri, cu excepția veniturilor din prestarea serviciilor ce țin de deschiderea și gestionarea conturilor corespondente ale băncilor corespondente și de efectuarea decontărilor (art. 73 alin. (1)).

Actele juridice ale debitorului pot fi contestate în instanţa de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 104 al Legii insolvabilităţii (în continuare – Legea), are loc contestarea actelor juridice ale debitorului, şi anume, pe tot parcursul perioadei de observaţie a procedurii de insolvabilitate, a procedurii falimentului şi/sau a procedurii de restructurare, administratorul/lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni, în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului:

Este necesar de menționat că regulile generale cu privire la momentul încheierii contractului de donație sînt stabilite în Titlul III „Categorii de obligații”, Capitolul III „Donația” din Codul Civil aprobat prin Legea nr. 1107 din 06.06.2002 (publicat în MO Nr. 82-86 din 22.06.2002). În conformitate cu prevederile art. 827 alin. (1) din Codul Civil, prin contract de donație, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părți (donatar).

Constantin X (soţ) şi Tatiana X (soţia) fiind în proces de divorţ în anul 2009 au decis partajarea bunurilor astfel, că maşina cumpărată în timpul căsătoriei la preţul de 80 mii lei şi înregistrată după soţ să rămînă soţiei, iar apartamentul cumpărat tot în timpul căsătorie la preţul de 700 mii lei şi la care ambii soţi erau coproprietari să rămînă soţului. Prin Hotărîrea instanţei de judecată din noiembrie 2010 prin care s-a stabilit desfacerea căsătoriei şi partajarea averii între soţi, partajarea s-a făcut conform înţelegerii dintre soţi şi anume: automobilul s-a transmis, în urma divorţului, soţiei, iar apartamentul a trecut în proprietatea soţului în întregime. Ce impozit pe venit vor fi obligaţi să achite în cazul în care soţii au înstrăinat activele de capital obţinute în urma divorţului în anul 2012?

Referitor la folosirea de către asociaţiile de proprietari de locuinţe a maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală la încasările în numerar Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, referitor la folosirea de către asociaţiile de proprietari de locuinţe a mașinilor de casă și de control cu memorie fiscală la colectarea diferitor plăţi în numerar, comunică următoarele.

Reglementările legale specifice procedurii falimentului sunt prevăzute în Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii, procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.

La momentul procurării, în temeiul art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul fiscal, livrarea acestuia a fost scutită de T.V.A. Pînă la finele anului 2012 pentru mijlocul de transport a fost calculată uzura, valoarea de bilanț fiind egală cu zero. La moment se examinează posibilitatea de comercializare a camionului. Livrarea în cauză va fi una scutită sau impozabilă cu T.V.A.? Ce document urmează a fi întocmit? În conformitate cu art. 95 alin. (1) și art. 93 pct. 3) și pct. 6) din Codul fiscal, transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, …, cu excepţia celor scutite de T.V.A., de subiecţii impozabili reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova, constituie obiectul impunerii cu T.V.A. Prin urmare, în contextul celor menţionate, livrarea autocamionului, procurarea căruia anterior a fost scutită de T.V.A. în temeiul art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul fiscal, reprezintă o livrarea impozabilă, pentru care T.V.A. se aplică pe principii generale.

de la care valoare urmează de a se determina obligaţiile aferente T.V.A.? În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. Prin noţiunea de „livrare de mărfuri” se defineşte transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision (art. 93 pct. 3) din Codul fiscal).

După cum a fost menționat, pentru intentarea procesului de insolvabilitate, fie debitorul sau creditorul trebuie să depună o cerere introductivă în condițiile prevăzute de prevederile art. 9 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012. Deci, cu depunerea acestei cereri, începe prima etapă în desfășurarea procedurii de insolvabilitate.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, relaţiile de arendă în agricultură, precum şi impozitarea bunurilor imobile cu destinaţie agricolă se reglementează de către Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2003, Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056 din 16 iunie 2000, de alte acte normative naţionale, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

SRL X procură teren agricol de la persoana fizică Y. În contractul de vînzare-cumpărare în calitate de vînzători sunt indicate persoanele fizice Y și Z (soț și soție). Ce document urmează a fi întocmit și pe numele cui?