(Continuare. Partea I/ continuare partea I în nr. 7 (62))   Determinarea și deducerea cheltuielilor pentru reparații Atribuirea cheltuielilor/costurilor ulterioare aferente reparației sau dezvoltării la cheltuieli curente ori la costuri ulterioare care urmează a fi capitalizate se efectuează în conformitate cu SNC sau IFRS (pct. 20 din Regulament). Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor SNC sau IFRS, urmează a fi capitalizate, în scopuri fiscale se vor capitaliza prin majorarea valorii de intrare cu suma cheltuielilor/costurilor ulterioare suportate (pct. 22 din Regulament). Vom prezenta schematic cheltuielile/costurile ulterioare suportate ce urmează a fi deduse sau capitalizate în scopuri fiscale (Figura 2). Situația cea mai complicată pentru contabil apare atunci când acesta urmează să califice care costuri aparțin costurilor de întreținere și asistență tehnică, costurilor cu reparația curentă sau costurilor cu reparația capitală.

Serviciul Fiscal de Stat a făcut publice datele cu privire la numărul materialelor remise organelor de drept pentru inițierea urmăririi penale pe cazurile de evaziune fiscală, înregistrate în prima jumătate a anului 2019. Amintim contribuabililor că, prin Legea nr. 281 din 16 decembrie 2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, Codul fiscal (CF) a fost completat cu prevederi care stabilesc pentru Serviciul Fiscal de Stat o nouă competență – constatarea infracțiunilor prevăzute la un șir de articole din Codul penal (art. 241–242, 244, 2441, 250– 253 şi 3351). Aceste modificări la CF au intrat în vigoare la 1 aprilie 2017.

Entitatea D SRL a înregistrat în Registrul general electronic al facturilor fiscale factura fiscală din 26.04.2019 cu valoarea mai mare de 100 mii lei la data de 16.05.2019. A încălcat sau nu entitatea termenul de înregistrare a facturii fiscale în cazul dat?

Entitatea Y SRL transportă mărfurile de la depozit la expoziţie pentru a le vinde ulterior. În acest caz este permisă întocmirea avizului de însoţire a mărfii? Începând cu 1 mai 2019, se aplică noul formular de strictă evidenţă cu regim special “Avizul de însoţire a mărfii” aprobat prin Ordinul MF nr. 65 din 18.04.2019 cu privire la aprobarea formularului tipizat de document primar cu regim special “Aviz de însoţire a mărfii” şi a Dispoziţiilor privind modul de operare cu formularul tipizat de document primar cu regim special “Aviz de însoţire a mărfii” (Dispoziție).

Conform prevederilor art. 947 din Codul civil (CC), clauza penală este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate). Aceasta poate garanta numai o creanţă valabilă. Penalitatea poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală, sau a părţii neexecutate, inclusiv sub forma unei dobânzi de întârziere. Totodată, părţile pot conveni asupra unei penalităţi mai mari decât prejudiciul.

În jurisprudență proprirea este definită ca o procedură indirectă care dă posibilitatea creditorului să urmărească sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale ce pot fi urmărite, datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care acesta le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice, precum şi bunurile mobile asupra cărora a fost aplicat sechestrul în procedura urmăririi mobiliare, deţinute de către terț în numele debitorului. Totodată, art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2019 (în continuare – Legea nr.149) oferă noțiunea de poprire drept procedură prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile sau sumele datorate debitorului de către a treia persoană, iar recent Curtea Supremă de Justiție s-a expus asupra unor aspecte privind aplicarea instituției popririi în cadrul procesului de insolvabilitate.

Continuare. Partea I – nr. 2 (57), 2020) Desfășurarea unei activități eficiente și profitabile a întreprinderii depinde de politicile și capacitățile manageriale ale conducerii acesteia. În acest context, administratorul întreprinderii reprezintă veriga cea mai importantă care are menirea să asigure buna funcționare a entității, astfel încât aceasta să ofere produse și să presteze servicii de calitate, care într-un final vor contribui la maximizarea valorii de piață a întreprinderii și va reprezenta eficient statul în toate sectoarele.

Studiul cu genericul Fenomenul salariilor în plic în Republica Moldova, realizat cu suportul Fondului pentru Bună Guvernare și pregătit de Price Waterhouse Coopers Moldova (PwC), a fost prezentat și discutat în cadrul ședinței de ieri a a Grupului de lucru a Consiliului Economic de pe lângă prim-ministrul Republicii Moldova.

Pe parcursul anului 2018, prin intermediul Ghișeului unic al Agenției Naționale Transport Auto, au fost eliberate 161 513 de acte permisive și certificate, în creștere față de numărul de acte eliberate în anul 2017, când au fost eliberate 154 678 acte. Datele sunt indicate în Raportul privind activitatea Autorității administrative ”Agenția Națională Transport Auto” pentru anul 2018, publicat în Monitorul Oficial din 29 martie curent. Potrivit raportului, anul trecut ANTA a realizat venituri în sumă de 61,1 mil. lei, acestea fiind formate din mijloacele financiare acumulate din plățile pentru eliberarea autorizațiilor, cartelelor tahografice, ecusoanelor și rapoartelor de inspecție tehnică periodică și a certificatelor de competență profesională. Astfel, în comparație cu anul 2017, veniturile Agenției au scăzut cu 5,9%. În același timp, cheltuielile ANTA în anul 2018 constituie 51,4 mil. lei.

La etapa actuală, practic nici o țară nu consumă doar bunurile și serviciile pe care le produce, din considerentul că fie anumite produse nu pot fi obținute pe teritoriul acesteia din cauza climatului, fie nu dispune de resursele necesare pentru a produce anumite bunuri. În acest sens, se recurge la importul de bunuri și servicii sau la exportul acestora.   În țările cu o economie mai puțin dezvoltată, cum ar fi și cazul RM, în vederea asigurării protecției suveranității și securității economice, dezvoltării economiei naționale prin intermediul stimulării activității economice externe a fost dispusă asigurarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacţiile de export, reexport, import, reimport, barter, cooperare, leasing și orice alte operaţiuni și tranzacţii externe (în continuare – repatrierea mijloacelor bănești și materiale).

Activitatea de întreprinzător a agenților economici din domeniul auto va fi analizată în baza a 6 liste de verificare. În Monitorul Oficial din 8 februarie curent Ministerul Economiei și Infrastructurii a publicat Ordinul nr. 28 din 1 februarie 2019 cu privire la aprobarea în redacție nouă a listelor de verificare pentru domeniile de control ale Agenției Naționale Transport Auto. Potrivit Ordinului, listele sunt: • Lista de verificare la sediile operatorilor de transport rutier (cu 35 de întrebări)

Guvernul a susținut avizul asupra Proiectului de lege privind unele măsuri de control la frontieră, control vamal și asigurarea regimului fiscal în cadrul controlului în comun la unele puncte de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene, propus de un grup de deputați și votat în lectură finală.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (5) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor primare.

Cadrul legal ce reglementează activitatea agenţilor economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, dar care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar este completat de următoarele acte legislative și normative: a) Hotărârea Guvernului nr. 815 din 2 august 2005 cu privire la regularizarea traficului de mărfuri şi servicii ce constituie obiectul activităţii de comerţ exterior al Transnistriei, precum şi furnizarea de către aceştia a reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice; b) Hotărârea Guvernului nr. 1001 din 19 septembrie 2001 cu privire la declararea mărfurilor de către agenţii economici din raioanele de est ale Republicii Moldova; c) Codul fiscal.

În perioada stării de urgență anunțată în condițiile pandemiei provocate de răspândirea coronavirusului COVID-19, mai multe entități au manifestat dorința de a oferi suport, în special instituțiilor medico-sanitare, dar și cetățenilor aflați în situație financiară mai gravă. În prezentul articol ne propunem să analizăm impactul fiscal atât pentru donatori, cât și pentru beneficiari, în contextul legislației în vigoare.

Principale acte normative care reglementează domeniul aplicării echipamentelor de casă și de control (ECC) sunt Codul fiscal, Codul contravențional nr. 218/2008, Hotărârea Guvernului 141/2019 cu privire la aplicarea echipamentelor de casă şi de control la efectuarea decontărilor (HG nr.141), Cerințele tehnice față de mașinile de casă și de control, aprobate prin Decizia Comisiei interdepartamentale pentru mașinile de casă și control din 17.07.1998, Ordinul SFS nr. 131/2019 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de evidenţă şi sigilare a echipamentelor de casă şi de control (Regulament) și altele.

La art.250 din Codul penal (CP) este prevăzută răspunderea pentru transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz. Conform art. 119 alin. (1) din Codul fiscal (CF), accizul reprezintă impozitul de stat care se percepe, direct sau indirect, asupra unor mărfuri de consum1, iar prin comiterea infracțiunii prevăzute la art.250 alin. (1) din CP2 se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la circuitul legal al mărfurilor supuse accizelor, ocrotite împotriva transportării, păstrării sau comercializării mărfurilor indicate fără marcarea lor cu timbre de acciz de modelul stabilit (sau altele decât cele de modelul stabilit), dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari.

Arbitrajul este o instituție extrajudiciară. Cu toate acestea legislația Republicii Moldova nu exclude posibilitatea ca instanțele de judecată competente (de drept comun) să intervină, pe durata derulării procedurii arbitrale. Astfel, conform cadrului legal în vigoare instanțele de judecată competente pot interveni în următoarele cazuri: a) aplicarea măsurilor asigurătorii la orice etapă a procedurii arbitrale (art.10 Legea nr.23 din 22.02.2008) sau chiar înaintea arbitrajului (art.23 alin.(1) Legea nr.23 din 22.02.2008);

În activitatea oricărei entități survin situații în care utilajele, echipamentele deținute nu produc efectele economice corespunzătoare sau randamentul scontat și, prin urmare, este necesară casarea acestora. Procedura de casare presupune totalitatea operațiunilor aferente scoaterii definitive din folosință și din inventar a unui bun a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai este economică.  Cu toate acestea, anumite elemente sau părți componente ale unui bun, ce necesită a fi casat, pot fi comercializate sau reutilizate. Astfel, complexitatea procesului de casare a bunurilor, intervențiile atât în structura bunului, cât și la nivel contabil, necesită reglementare riguroasă în vederea asigurării principiului eficienței în gestionarea activelor unei entități, în special acelei unde statul este proprietar.

Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” lansează o nouă ediție a publicației „Realitatea Economică” în care realizează un top 5 al tendințelor pozitive și negative ale anului 2018 și top 5 provocări economice pentru 2019.