În această ordine de idei, care este criteriul de determinare a datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție şi a gradului de finisare a construcției de 50% şi mai mult, în vederea stabilirii faptului dacă subiectul impunerii urmează sau nu să calculeze şi să achite impozitul pentru acest bun imobil? Este obligatoriu de a înregistra acest bun la organul cadastral, avînd în vedere că este unul nefinisat? În partea ce ţine de determinarea datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie, menţionăm că, potrivit Legii nr. 163 din 09.07.2010 „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, autorizarea de construire se emite de către autoritatea executivă a administraţiei publice locale în baza cererii solicitantului, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Autoritatea executivă a administraţiei publice locale stabilește termenul de începere a lucrărilor de construcţie de pînă la 6 luni din data eliberării acesteia. Neînceperea lucrărilor în termenul stabilit prin autorizaţia de construire duce la pierderea valabilităţii acesteia. Totodată, ţinem să menţionăm că, în cazuri motivate, dacă lucrările de construcţie nu pot fi începute în termenul stabilit, se poate solicita, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înaintea expirării, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie. Prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie poate fi efectuată o singură dată pe un termen de pînă la 6 luni.

Conform clauzelor contractuale, livrarea mărfurilor se realizează pe partide, în corespundere cu graficul şi volumul necesar pentru fiecare perioadă, cu acordul părţilor. Datele de livrare sunt determinate,şi, prin urmare şi cursul la euro la data livrării este diferit. Rugăm să ne explicaţi dacă entitatea trebuie să emită facturi fiscale pentru fiecare livrare, în lei convertită la cursul euro la ziua de livrare? Legislaţia civilă în vigoare permite părţilor contractelor civile să stabilească valoarea (retribuţia, preţul) contractului în valută străină sau unităţi convenţionale. Totodată, art. 21 alin. (1) din Legea privind reglementarea valutară nr. 62-XVI din 21 martie 2008, stabileşte că pe teritoriul Republicii Moldova plăţile şi transferurile între rezidenţi se efectuează în monedă naţională, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2) al articolului nominalizat.

În cursul primei saptămîni din luna aprilie inspectorii fiscali din cadrul municipiului Chişinău şi raioanele: Glodeni, Edineţ, Criuleni, Cimişlia, Orhei, Rezina, Rîşcani au verificat activitatea comercială a 206 agenţi economici, care practică comerţul cu ridicata a zahărului, băuturilor alcoolice tari pasibile marcării cu timbru de acciz, mărfurilor industriale, precum şi a celor ce prestează servicii de transportare a pasagerilor şi bagajelor. În timpul verificărilor fiscale operative au fost constate abateri de la legislaţia fiscală pentru care urmează a fi aplicate sancţiuni fiscale în cuantum de 1819,0 mii lei şi sancţiuni contravenţionale în sumă de 77,5 mii lei.

În conformitate cu art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor cel tîrziu în ultima zi a lunii, care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor.

Cadrul juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut, este stabilit de prevederile Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2011. Prezenta lege se aplică întreprinderilor, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, societăţilor necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în condiţiile legale. Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii insolvabilităţii şi a Codului fiscal.

Procesul de insolvabilitate încetează printr-o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, emisă de către instanţa de judecată în temeiurile şi în modul stabilit la art. 150, 154, 157-159 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001. După distribuirea activelor, instanţa emite o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, pe care o publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, iar la a două săptămînă de la publicarea hotărîrii, administratorul va prezenta organului de înregistrare hotărîrea de radiere a persoanei juridice din registru sau de decădere a persoanei fizice din dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător (art. 150 al Legii insolvabilităţii).

Calcularea şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (în continuare — contribuţii), se efectuează în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 (Monitorul Oficial nr. 1-4 din 06.01.2000), Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23.12.2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15 (4053) din 17.01.2012) (în continuare — Lege) şi altor acte legislative. În sistemul public de asigurări sociale de stat sunt stabilite două tipuri de contribuţii obligatorii:

Conform art. 42 Cod fiscal, persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării. Calcularea bazei valorice ajustate a proprietăţii la momentul donaţiei se efectuează ţinînd cont de prevederile art. 26 şi conform art. 38 alin. (1) şi (2), separat pe fiecare obiect donat. Baza valorică a proprietăţii donate se consideră, pentru destinatar, mărimea determinată în conformitate cu alin. (1) art. 42 Cod fiscal.

Uzura (amortizarea) bunurilor tangibile şi intangibile este un subiect ce nu a fost dezvoltat pe paginile revistelor de specialitate şi în articolele ştiinţifice, reieșind din complexitatea abordărilor sale, care crează dificultăţi în percepere atît agenţilor economici (aceştia apreciază uzura drept o deducere greoaie şi preferă să nu o utilizeze, pentru a evita costurile administrative exagerate legate de calcularea acesteia), cît şi cercetătorilor economici în domeniul fiscal (uzura se prezintă drept un subiect interesant unui contingent restrîns de utilizatori). În cele ce urmează, se prezintă practica internaţională de aplicare a uzurii în scopuri fiscale1.

Ministerul Finanţelor, în scopul aplicării corecte a legislaţiei fiscale privind impozitul pe venit, pentru cunoştinţă şi călăuză în activitatea cotidiană, comunică următoarele.

Fondul Monetar Internaţional a fost reprezentat la masa rotundă de către Norman Gillanders, expert în domeniul administrării fiscale. Potrivit lui, oamenii de afaceri îşi doresc să facă profit şi să plătească impozite pentru a dormi liniştit. Însă ei trebuie ajutaţi să o facă printr-o administrare fiscală „nedureroasă”, epitet care se referă şi la politica fiscală, în general. Procedurile indolore se rezumă la predictibilitatea şi consecvenţa în politicile fiscale promovate la simplitatea procedurilor fiscale, care să comporte costuri mici de conformare la reguli şi cerinţele Serviciului Fiscal, la acţiunile inspectorilor fiscali, şi o administrare echitabilă şi etică. Toate acestea se încadrează în limitele conceptului de „bun simţ” într-o relaţie şi sunt simplu de realizat.

Probabil n-a fost până acum în fruntea Inspectoratului Principal Fiscal de Stat o persoană care să se pronunţe atât de tranşant în vederea reformării sistemului fiscal ca actualul şef al autorităţii Ion Prisăcaru. Carenţele administrării fiscale, evaziunea, corupţia în rândul inspectorilor dar şi rezistenţa celor ce nu doresc schimbări, sunt doar unele dintre problemele care trebuie luate în calcul atunci când îţi propui un astfel de obiectiv. Şi mai există cel mai mare obstacol, mentalitatea cetăţenilor, care, în mare parte sunt departe de a percepe Fiscul drept o instituţie care lucrează în favoarea lor. Despre cum îşi propune să soluţioneze toate aceste chestiuni destul de dificile pentru a realiza în final reformarea sistemului, ne-a relatat Ion Prisăcaru, Şeful IPFS.

Serviciile electronice fiscale prestate de Î.S. „Fiscservinform” au fost implementate reieşind din necesităţile contribuabililor. Utilizarea lor prevede o serie de avantaje, care vin să eficientizeze lucrul prestat de fiecare persoană în parte, astfel încît, să se contribuie continuu la ridicarea nivelului de productivitate a întreprinderii, indiferent de tipul şi natura ei: particulară sau de stat.

«Faptul că activez în cadrul Serviciului fscal încă din 1998 îmi oferă avantajul de a şti exact ce acțiuni concrete trebuiesc demarate pentru a schimba imaginea Fiscului»

La nivel macroeconomic, procedurile insolvabilităţii permit societăţii a se dispensa de intreprinderile care au devenit un balast pentru o economie sănătoasă. La nivelul unei întreprinderi, procesul de insolvabilitate poate fi varianta optimă, iar uneori şi unică alternativa de soluţionare a dificultăţilor întreprinderii, prin lichidarea acesteia sau prin aplicarea instrumentelor de depăşire a crizei şi stării de insolvabilitate. Nu sunt rare cazurile cind iniţierea procedurii de insolvabilitate se soldeaza cu revigorarea afacerii agenţilor economici.

Conform art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar). Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate (art. 284 alin. (1) Cod civil). Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei (art. 284 alin. (2) Cod civil).

Conform prevederilor art. 83 alin. (2) lit. b) din Codul Fiscal, persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care nu au obligaţii privind achitarea impozitului, dar obţin venit impozabil din surse altele decît salariul, cu excepţia cazurilor în care obţin venituri impozabile doar din plăţile primite conform art. 90, care depăşeşte suma scutirii personale de 8 560 lei în anul 2012, acordate conform art. 33 alin. (1) din CF, sînt obligate să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit. Prin urmare, avînd în vedere faptul că pe parcursul anului 2012 studentul — persoana fizică a obținut venit care nu depăşeşte scutirea personală, adică de 8 560 lei, acesta nu are obligația de a prezenta declarația cu privire la impozitul pe venit. În acelaşi timp, reamintim că persoana întreținută este persoana care întruneşte toate cerinţele specificate în art. 35, alin. (2) din Codul Fiscal, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art. 901, alin (31) lit. d) din Codul Fiscal, în vigoare în perioadele fiscale ale anilor 2008-2011 (perioada de aplicare a cotei zero la impozitul pe venit al persoanelor juridice), persoanele specificate în art. 90 alin. (1) din CF erau obligate să reţină

Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2012 mun. Chişinău (dosarul nr. 3r-1546/12) La 13 mai 2010 cetățeanul Z. L. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe U.T.A. Găgăuzia, Biroul Fiscal or. Ceadîr-Lunga cu privire la anularea deciziilor nr. 1216 din 15.12.2009, nr. 1267 din 22.12.2009, nr. 117 din 12.02.2010, emise de către Biroul Fiscal pe or. Ceadîr-Lunga. În motivarea cererii reclamanta a indicat că, IFS pe Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga, la 24.11.2009, a efectuat un control tematic cu privire la chestiunea respectării legislaţiei fiscale în partea prezentării declaraţiei de către persoana fizică, privind impozitul pe venit pe anul 2007. Invocă reclamanta că controlul dat a fost efectuat în lipsa ei și după aproape 20 de luni de la depunerea declaraţiei la 31.03.2008, contrar prevederilor Codului fiscal, deoarece controlul în birou trebuie să se efectueze în termen de 3 luni după depunerea de către persoane fizice a declaraţiei cu privire la venituri.

La 15 aprilie 2012 între persoane fizice a fost încheiat un contract de vînzare-cumpărare a unui teren pentru construcții de 0,6 hectare. Dar, conform contractului, cumpărătorul trebuie să achite în întregime plata pentru lotul de pămînt procurat pînă la 01.01.2014, în caz contrar dreptul de proprietate al cumpărătorului se va anula. Contractul de vînzare-cumpărare a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Conform extrasului din Registru, în secțiunea II „Dreptul de Proprietate asupra bunului imobil”, în calitate de „proprietar” se indică inițial vînzătorul și apoi cumpărătorul. Iar la cumpărător figurează „condiţia rezolutorie”: achitarea costului pînă la 01.01.2014. În cazul dat, cui îi revine obligația de a achita impozitul pe bunurile imobiliare aferent terenului pentru construcții? Cumpărătorului sau vînzătorului?