Insolvabilitatea reprezintă un element necesar al economiei de piaţă. Aceasta este esenţa însăşi a relaţiilor preponderent de piaţă, care implică întotdeauna lipsa de certitudine, riscul de pierdere în obţinerea rezultatelor de afaceri în activitatea de întreprinzător. Insolvabilitatea, ca sistem de proceduri judiciare, ajută societatea să se elibereze de întreprinderile sufocante şi să creeze noi posibilităţi în cîmpul de muncă. Principalul în fenomenul real al insolvabilităţii este responsabilitatea faţă de creditori. Care este ordinea de executare a creanţelor creditorilor în cadrul procesului de insolvabilitate?

În rezultatul analizei raportului 4-SF privind rezultatele controalelor fiscale efectuate în total pe republică pe perioada semestrului I al anului 2011, s-au stabilit următorii indici. Potrivit situaţiei din 30.06.2011, conform Raportului 4 – SF, în total pe republică sunt luaţi la evidenţă 689756 contribuabili, dintre care persoane juridice 104301, gospodării ţărăneşti 523499 şi întreprinderi individuale 61693. În perioada de raportare au fost efectuate 32753 controale fiscale, comparativ cu perioada similară a anului precedent (32419 controale fiscale) ce constituie cu 334 controale fiscale mai mult (101%). Dacă ne referim la controalele planificate efectuate prin metoda verificării totale se constată că numărul acestora s-a micşorat cu 435 controale sau 23% (1444 în anul 2011 comparativ cu 1879 în aceiaşi perioada anului 2010).

Deseori, la alimentarea cu combustibil, şoferii autocamioanelor se achită în numerar cu stațiile de alimentare, iar echivalentul în lei al plăților efectuate depăşeşte uneori limita de 100000 lei. În asemenea caz va f sancționată întreprinderea pentru depăşirea limitei de achitare în numerar în baza pct. 5 art.10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 sau nu? Deseori sînt stabilite cazuri în care, din motive obiective, angajaţii întreprinderilor, afaţi peste hotare, sunt obligaţi din numele întreprinderii unde sînt angajaţi să se achite în numerar pentru activele procurate (serviciile benefciate) în valută în echivalentul în lei peste limita stabilită de 100000 lei lunar. Aparent, ar fi o încălcare a prevederilor pct. 5 art.10 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992.

O problemă primordială a economiei Republicii Moldova la momentul actual constituie evaziunea fiscală comisă de întreprinderi, care practică pseudoactivitate de întreprinzător, numite convenţional întreprinderi „fantom”. Întreprinderea „fantom” reprezintă, de fapt, o persoana juridică înregistrată legal pe teritoriul Republicii Moldova, din numele căreia au activat, activează sau intenţionează să activeze persoane neidentificate şi/sau neîmputernicite de către fondator, fie de către administratorul agentului economic dat.

Actualmente, în cazul efectuării decontărilor în numerar peste limitele stabilite, agenţi economici ce desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova sînt sancţionaţi de către organele de control. Sancţiunile respective sînt prevăzute de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992.

Conform art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, sancţiunea se aplică faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 mii de lei lunar1, în baza obligaţiilor lor fnanciare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari. În cazul dat, obligaţiile fnanciare reprezintă datoria cumpărătorului faţă de furnizor pentru marfa livrată şi/sau serviciul prestat.

Accizele deţin locul trei după ponderea în structura veniturilor la bugetul Republicii Moldova. În 2010, acestea au însumat circa 2,067 miliarde lei sau aproape 17 la sută din suma veniturilor fiscale. Potrivit praticii internaţionale sunt accizate, de obicei, 7-8 grupe de mărfuri. În Moldova, anul trecut, încasările bugetare pe grupe au constituit 191,4 mil. lei din accizele la producţia vinicolă, 207,7 mil. lei – accizele la bere, 408,9 mil.lei – accizele la produsele din tutun, 903,1 mil. lei – accizele la produsele petroliere, 390,8 mil. lei – accizele la autoturisme, accize la alte mărfuri – 44,0 mil. lei, se arată în raportul Ministerului Finanţelor prinvind realizarea bugetului de stat pentru anul trecut.

La momentul introducerii cotei 0 pentru impozitul pe activitatea de antreprenoriat au fost ample dezbateri privind opurtunitatea acestei măsuri. Din 2007, de la introducerea cotei zero, despre acest subiect s-a uitat: nu au fost realizate analize, care să estimeze efectele acestei măsuri pentru economia Republicii Moldova şi nici la nivel de opinii nu au fost formulate aprecieri clare privind eficienţa acestei acţiuni. În acest context, articolul dat reprezintă o primă tentativă de evaluare a efectelor aplicării impozitului 0 pe profit asupra activităţii economice. Concomitent autorul se expune referitor la reintroducerea impozitului pe venit din activitatea de antreprenoriat. Anul 2007 a fost marcat de realizarea unor măsuri economice neordinare: introducerea cotei 0 la impozitul pe venit din activitatea de antreprenoriat, amnistierea fiscală şi legalizarea capitalului. Realizarea acestor acţiuni urma să impulsioneze activitatea economică. Introducerea cotei 0 la impozitul pe venit, în comparaţie cu celelate măsuri, ce au un impact pe termen scurt, trebuia să asigure efecte pe o perioadă mai lungă de timp. Se spera că cota 0 pentru impozitul pe profit va contribui la accelerarea creşterii economice, în special, datorită dinamizării activităţii investiţionale. Reducerea impozitului pe venit ar fi determinat majorarea profitului nedestribuit al companiilor, în felul acesta sporind capacităţile investiționale ale firmelor. Concomitent, se aştepta că această măsură va spori atractivitatea investiţională a Republicii Moldova pentru agenţii economici din străinătate.

Direcţia marilor contribuabili (în continuare DMC) a fost înfiinţată la recomandările Fondului Monetar Internaţional în anul 1998. De la înfiinţarea sa DMC are ca obiectiv o abordare modernă a problemei interacţiunii dintre organul fiscal şi contribuabilii mari. Strategia de modernizare se bazează pe cele mai bune practici internaţionale. Nouaabordare constă în echilibrarea funcţiilor de servicii şi de control, căutarea punctului optimal, în care prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va asigura un nivel înalt de încasări la bugetul public naţional. Pe toată perioada activităţii DMC, numărul contribuabililor administraţi a variat, în funcţie de mai mulţi factori, iar condiţiile şi criteriile, după care erau selectaţi contribuabilii mari, nu au fost bine determinate şi nu puteau fi regasite într-un oarecare act normativ.

Prestarea serviciilor în era comunicaţiilor moderne presupune prelucrarea calitativă şi operativă a unor volume considerabile de apeluri telefonice şi, respectiv, abordări complexe asupra compartimentului dat. Lipsa timpului şi a resurselor umane deseori se răsfrâng negativ asupra calităţii recepţionării apelurilor de intrare de la potenţialii clienţi şi parteneri. Comunicarea permanentă şi tratamentul profesionist, primit în timpul unei conversaţii telefonice de informare şi consultare, între companie şi cetăţeni, care, de regulă, sunt despărţiţi spaţial şi temporar, este o necesitate, deoarece o informare corectă şi promptă provoacă modificări în mentalitatea şi atitudinea cetăţenilor. Dacă aceste probleme nu sunt soluţionate în timp rezonabil, compania furnizoare se va confrunta întotdeauna cu o serie de probleme, ce inevitabil va duce la pierderea încrederii cetăţeanului în capacităţile companiei de ai satisface cerinţele sale. Soluţia menită să rezolve această problemă o constituie formarea şi gestionarea unui Centru de Asistenţă şi Contact (call-center)ca un serviciu pus la dispoziţia cetăţeanului. Companiile, care înţeleg acest lucru şi acordă o atenţie deosebită acestui aspect, ating un nivel înalt de informatizare şi interacţiune cu cetăţeanul.

IFS teritoriale Direcţia administrarea contribuabililor mari pectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru călăuză în activitate, aduce la cunoştinţă unele aspecte ce ţin de plata de către angajatori a 25% din salariul net al persoanelor care sunt în drept de a înlocui serviciul militar în termen cu serviciul civil (de alternativă).

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii cu taxa sus-menţionată îl constituie unitatea comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială, care potrivit art. 288 alin. 4 al CF, include unitatea de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Calificarea unităţilor de comerţ, inclusiv determinarea faptului dacă acestea formează o singură unitate de comerţ sau unităţi de comerţ distincte, este prerogativa autorităţii administraţiei publice locale, care sub aspect legal reprezintă autoritatea investită cu atribuţii de eliberare a autorizaţiilor de amplasare a unor astfel de unităţi.

Numerarul neutilizat trebuie să fe restituit în casieria întreprinderii cel tîrziu în 5 zile de la expirarea termenului de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului. În asemenea cazuri, pentru nerespectarea termenelor indicate se aplică amenda prevăzută in art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. În cazul în care se eliberează numerar în alte scopuri decît cele menționate, cum se aplică prevederile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992?

Dumneavoastră sunteți posesorul primului număr al publicației ofciale a Serviciului Fiscal de Stat – revista „Monitorul fiscal FISC.md”. Ideea creării propriei publicații a fost concepută, practic, o dată cu apariția Serviciului Fiscal de Stat. În pofida faptului, a fost nevoie de 20 de ani pentru a o elabora ca proiect, pe care îl prezentăm acum Dumneavoastră.

Din practica fiscală a ultimilor ani se observă o creștere a numărului agenţilor economici care prestează servicii de transport auto de mărfuri sau de pasageri și servicii de expediție, mulți dintre care activează în domeniul serviciilor de transport auto internațional. Un specific fiscal din punct de vedere a impozitării serviciilor de transport internațional este aplicarea TVA la cota zero în corespundere cu art. 104(a) din Titlul III al Codului fiscal și, respectiv, dreptul la restituirea TVA în baza art. 101(5) din Codul fiscal și Regulamentul privind restituirea TVA aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1024 din 01.11.2010. Reieșind din acest specific, corectitudinea calculării și declarării sumelor TVA de acești agenți economici reprezintă un risc sporit, care urmează a fi supus verificării minuțioase din partea organelor fiscale. De menţionat că, potrivit art. 3 din Codul transporturilor auto, aprobat prin Legea nr. 116-XIV din 29.07.1998, transportul internaţional este o operaţiune de transport de călători, bagaje şi mărfuri care se execută cu un autovehicul în afara sau din afara hotarelor Republicii Moldova.

Consider că declanşarea procedurilor de insolvabilitate este ultima şansă din partea Serviciului Fiscal de Stat de a încasa restanţele admise de către contribuabili şi respectiv subiectului dat urmează de a fi atras o atenţie deosebită. Dar să nu uităm că pînă la declanşarea procedurii de insolvabilitate (ce este o procedură judiciară destul de vastă şi complicată la care în calitate de participanţi figurează nu numai inspectoratele fiscale teritoriale), organele Serviciului Fiscal de Stat urmează să aplice pe cale extrajudiciară (cu referinţă la prevederile Codului fiscal şi nu numai) toate măsurile de executare silită întru încasarea restanţelor.

Ideea de a deschide o afacere trebuie să reiasă în urma analizei pieței de desfacere, preferințele consumatorilor, noilor tendințe în prestări de servicii și producere.