În baza art. 133 alin. (1) lit. c) al Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat: Monitorul Oficial al R.M., ediţie specială din 08.02.2007, pag. 4), în scopul executării prevederilor art. 167 şi 197 al Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, ORDON: Începînd cu 1 iunie 2012, documentele electronice ce confirmă deschiderea, modificarea, închiderea sau luarea la evidenţă fiscală a conturilor bancare, suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, soldul şi rulajul mijloacelor băneşti pe conturile bancare, şi alte documente ce fac obiectul circulaţiei între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare, vor fi expediate şi recepţionate utilizînd, în mod obligatoriu, sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare.

Potrivit art. 77 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.

Pînă la data de 14.09.2012, în Anexa la Titlul VII al Codului fiscal era prevăzut că, achitarea taxei pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor urmează să se realizeze de către contribuabili trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar. Ulterior, prin modificările şi completările operate în Legea nr. 178 din 11 iulie 2012, această prevedere a fost exclusă. Care este termenul de achitare de către contribuabili a acestei taxe?

Ca urmare a asistenţei tehnice în domeniul administrării fiscale din partea FMI din 22 ianuarie -5 februarie 2013, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat găzduiește vizita lui Norman Gillanders, expert FMI. Vizita se desfăşoară în perioada 8-12 aprilie curent şi vizează mai multe aspecte. În cadrul misiunii a fost abordată derularea Programului de Conformare pentru anul 2013 şi anume modul de atingere a celui mai înalt nivel de conformare a contribuabililor, metodele şi tehnicile ce pot fi utilizate pentru reducerea decalajului fiscal în domeniul construcţiilor, domeniu cu un înalt risc de conformare.

Rezultate scontate: — 20 % -îmbunătăţirea a indicatorilor din „Doing Business” — $ 100 milioane- beneficii valorificate ale reformei pentru sectorul privat — $ 100 milioane — beneficii valorificate ale reformei pentru sectorul public

În conformitate cu art. 1181 din Codul fiscal, obligaţia de a înregistra facturile fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale în forma şi în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat o au furnizorii subiecţi ai impunerii cu T.V.A., în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A. depăşeşte suma de 100000 lei.  Totodată, potrivit alin.(3) art. 1181 din Codul fiscal, obligaţia de a înregistra facturile fiscale în RGEFF nu se aplică asupra facturilor fiscale electronice.  [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 172 din 12.07.2013 (publicată în Monitorul Oficial nr. 173-176 din 09.08.2013), în vigoare la data 09.08.2013.] (în vigoare pînă la 09.08.2013) În conformitate cu art. 1181 din Codul fiscal, subiecţii care au obligaţia de a înregistra facturile fiscale sînt: a. începînd cu 1 iulie 2012 - subiecţii impunerii cu T.V.A., care sînt deserviţi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, de Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău, de Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şi de Direcţia administrării fiscale Comrat din cadrul Inspectoratului fiscal de stat pe unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, care prezintă (eliberează) factură fiscală pentru livrarea impozabilă, în care totalul valorii impozabile depăşeşte suma de 100 000 lei; b. începînd cu 1 ianuarie 2013 - toţi subiecţii impunerii cu T.V.A., care prezintă (eliberează) factură fiscală pentru livrarea impozabilă, în care totalul valorii impozabile depăşeşte suma de 50 000 lei;

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect şi reprezintă o sursă importantă de venit la bugetul de stat. Taxa pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate, care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

Conform analizelor exercitate în baza datelor disponibile pentru anul 2011, au fost specificaţi circa 5700 contribuabili mijlocii cu cifra de afaceri cuprinsă între 25 şi 50 mil. lei. SFS monitorizează permanent activitatea de afaceri a acestui segment de piaţă, deoarece, conform analizelor efectuate, această categorie de contribuabili întruneşte cele mai multe criterii de risc, dar şi contribuţiile la buget sînt mai mari comparativ cu contribuţiile contribuabililor din categoriile mici şi micro.

Forumul Global privind T.V.A.-ul a fost lansat de OCDE în calitate de platformă pentru dialog politic și atingerea consensului asupra principiilor bunelor practici, în special, în contextul comerțului internațional, pentru țările din întreaga lume, care au introdus T.V.A. și se confruntă cu întrebări similare de design și operare a T.V.A. La eveniment au participat mai mult de nouăzeci delegații cu reprezentanți ai peste optzeci de țări și organizații internaționale din întreaga lume, reprezentanți ai comunității de afaceri și academicieni de frunte. Formatul forumului: 5 sesiuni plenare și 2 sesiuni tematice, pe parcursul cărora au fost examinate și discutate următoarele subiecte: implementarea T.V.A. – o perspectivă globală (privire de ansamblu la nivel mondial asupra evoluției politicii și administrării T.V.A.; implementarea T.V.A. în economiile emergente și în curs de dezvoltare; operarea T.V.A. întrun bloc comercial regional — experiența UE; gestionarea riscului de T.V.A. — o perspectivă de afaceri); aplicarea T.V.A. în comerțul internațional – provocarea globalizării economice (modul în care dezvoltarea comerțului internațional crește riscul de dubla impozitare și dubla neimpozitare neintenționată; de ce impozitarea cu T.V.A. după principiul de destinație este abordarea preferată pentru apli-carea T.V.A. în comerțul internațional; provocare pentru administrațiile fiscale; impactul pentru întreprinderi;

”Registrul general al facturilor fiscale” – este un servicu electronic care este menit pentru organizarea evidenţei electronice a facturilor fiscale la agentul economic furnizor al bunurilor materiale şi a serviciilor. Registrul general al facturilor fiscale reprezintă o parte componentă al portalului serviciilor fiscale electronice şi are ca scop uşurarea, simplificarea, sporirea eficienţei şi rapidităţii procesului de evidenţă al facturilor fiscale ale agenţilor economici din republică. Începînd cu 1 iulie 2012, subiecţii impunerii cu T.V.A., (deserviţi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, de IFS pe municipiul Chişinău, de IFS pe municipiul Bălţi şi de Direcţia administrării fiscale Comrat din cadrul IFS pe unitatea teritorială autonomă Găgăuzia) sînt obligaţi să înregistreze facturile fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale în decursul zilei în care aceasta a fost eliberată. Obligativitatea se impune pentru aceştia în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A. depăşeşte suma de 100 000 lei. Cumpărătorul, la rîndul său, are dreptul să verifice corespunderea datelor din factura fiscală eliberată de furnizor cu datele din Registrul general electronic al facturilor fiscale (conform prevederilor alin. 1 şi 2 a articolului 1181 din Codul Fiscal).

În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, supravegherea, controlul şi administrarea în domeniul fabricării şi circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice se efectuează de către organele abilitate1, în conformitate cu prevederile legii.

Restituirea impozitului pe venit reținut în plus către persoane fizice cetățeni reprezintă un domeniu al administrării fiscale, aflat permanent în vizorul atît al contribuabililor, cît și al organelor fiscale. Cererile de restituire a impozitului pe venit reținut în plus parvin practic zilnic, inclusiv și în mod electronic, la inspectoratele fiscale de stat teritoriale. În acest context, este deosebit de solicitată clarificarea situației, dacă este în drept organul fiscal să refuze în recepționarea cererii de restituire în cazul în care declarația cu privire la impozitul pe venit, ce atestă formarea plății în plus, încă nu este reflectată în contul personal generalizat al contribuabilului.

Procesul de insolvabilitate încetează printr-o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, emisă de către instanţa de judecată în temeiurile şi în modul stabilit la art. 150, 154, 157-159 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001. După distribuirea activelor, instanţa emite o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate, pe care o publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, iar la a două săptămînă de la publicarea hotărîrii, administratorul va prezenta organului de înregistrare hotărîrea de radiere a persoanei juridice din registru sau de decădere a persoanei fizice din dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător (art. 150 al Legii insolvabilităţii).

IFS teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru informare şi călăuză în activitate, relatează despre modificările şi completările realizate prin Legea nr. 48 din 26.03.2011 (publicată în Monitorul Oficial al RM din 04 aprilie 2011) „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”. Astfel, reieşind din aceste modificări, începînd cu 04 aprilie 2011, în tot textul Titlului VII „Taxele locale” al Codului fiscal, noţiunile de „cotă maximă” şi „cotă concretă” au fost substituite cu cuvîntul „cota”. Respectiv, urmare a acestui fapt, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale sunt în drept de a stabili cotele aferente taxelor locale fără careva delimitări. În acelaşi timp, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale nu sunt în drept să aplice alte taxe locale decât cele prevăzute în art. 289 alin. (2) al Codului fiscal.

Criza economică globală a impus economiștii teoreticieni și guvernele multor țări să-și revizuiască concepțiile de dezvoltare economică, iar țările nordice le-au atras atenția ca un model fiabil de urmat. Ele au construit state sociale, care, în același timp, au făcut față relativ ușor crizei financiare, declanșate în 2008 în SUA. Moldova nu este o excepție, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat beneficiind de expertiza danezului Peter Menhard, consultant al Misiunii Uniunii Europene la nivel înalt pentru suport în politici (www.euhlpam.org), pe parcursul ultimilor trei ani. Unul din studiile lui Peter Menhard se referă la sistemul fiscal din Danemarca și experiențele ce ar putea fi utile Republicii Moldova. Studiul a fost publicat în ediția din luna martie a.c. a „Moldova Economic Trends”.

Paragraful 1 al articolului 15 al Acordului stabileşte regula generală referitoare la impozitarea veniturilor din munca salariată (altele decît pensiile), conform căreia impozitarea unor asemenea venituri se face în Statul unde este desfăşurată, de fapt, munca salariată. Munca salariată este desfăşurată acolo unde salariatul este prezent fizic atunci cînd desfăşoară activităţile pentru care este plătit venitul dintr-o muncă salariată. O consecinţă a acestui fapt ar fi aceea că, un rezident al unui Stat Contractant care primeşte o remuneraţie, în legătură cu munca salariată, din surse situate în celălalt Stat, nu ar putea fi impozitat în celălalt Stat în legătură cu acea remuneraţie numai pentru că rezultatele muncii sale au fost exploatate în celălalt Stat.

La data de 14.10.2011, Guvernul prin hotărîrea nr. 771 a aprobat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care rezultă din politicile fiscale, bugetare şi vamale pentru anul 2012, perfecţionarea legislaţiei fiscale, bugetare şi vamale naţionale, alte aspecte ce ţin de gestiunea finanţelor publice. Pe data de 17 octombrie proiectul a fost prezentat în Parlament. În continuare ne vom referi doar la principalele măsuri de politică fiscală şi administrare fiscală, precum şi la aspectele de perfecţionare a legislaţiei fiscale naţionale, care se propun a fi implementate/menţinute în anul 2012:

Factorul principal în fenomenul insolvabilităţii este responsabilitatea faţă de creditori. Interesele tuturor creditorilor în procesul de insolvabilitate sunt reprezentate de Adunarea creditorilor, precum şi de Comitetul creditorilor. Atribuţiile exclusive ale Adunării creditorilor sunt reglementate de prevederile art. 54 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 (în continuare – Legea), şi sunt următoarele:

Generalităţi Asigurarea constă în protecţia financiară pentru pierderile cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri. În Republica Moldova, piaţa asigurărilor este reglementată de o serie de acte legislative şi normative. Principalul act legislativ în domeniul asigurărilor este Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări. Acest act legislativ reglementează modul de organizare şi funcţionare a asigurărilor, reasigurărilor, precum şi supravegherea activităţii acestora. Nu sunt acoperite asigurările sociale de stat, asigurările obligatorii de asistenţă medicală, asigurările obligatorii pentru unele categorii de persoane şi fondurile nestatale de pensii. După modul de asigurare, există două forme: obligatorie şi benevolă (facultativă).

În conformitate cu prevederile statuate de art. 227 alin. (2) din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj. Astfel, potrivit art. 454 din Codul Civil şi art. 1 din Legea cu privire la gaj nr. 449/2001, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.