Şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ion Prisăcaru, asistat de către Administratorul IS „Fiscservinform”, Vitalie Coceban, a relatat astăzi despre lansarea unui nou produs electronic — sistemul informaţional automatizat „Registrul electronic a cererilor şi deciziilor privind restituirea TVA” -, care are drept scop evidenţa cererilor şi deciziilor de restituire şi monitorizare a termenilor de soluţionare a acestora.

A ieşit din tipar numărul din noiembrie a revistei Monitorul Fiscal FISC.MD, avînd ca tema principală— impozitul pe venit, în care vor fi analizate diverse aspecte de aplicarea acestuia, informaţii binevenite, atît pentru persoane juridice, cît şi pentru cele fizice.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a). În scopul aplicării legislaţiei fiscale în partea ce ţine de T.V.A., art. 93 pct. 17) din Codul fiscal, stabileşte că cumpărătorul (beneficiarul) este persoană fizică sau juridică căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se prestează servicii.

Această Conferinţă a reunit administraţiile fiscale, mediul academic şi practicienii fiscali din întreaga lume pentru a împărtăşi experienţa şi a extinde înţelegerea tendinţelor emergente şi a provocărilor în administrarea fiscală. Tema acestui eveniment a fost „Administrarea fiscală: afacere riscantă” şi a avut ca scop să exploreze abordările internaţionale într-o serie de aspecte de administrare şi conformare fiscală, inclusiv reforme, riscuri şi schimbări

Referindu-ne la documentarea livrărilor efectuate în cadrul zonei economice libere, vom menţiona că, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea menţionată, formularele tipizate cu regim special se utilizează în următoarele cazuri

La 23 aprilie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, care reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, precum şi competențele autorităților administrației publice locale în acest domeniu. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea respectivă, desfăşurarea activității de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice locale. Totodată, conform Nomenclatorului unităților comerciale care desfăşoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, în clasificația unităților comerciale cu amănuntul se defineşte doar noțiunea de „hală”, pentru care cadrul legislativ existent nu specifică careva reguli. Aceasta creează incertitudini, deoarece nu este clar dacă la „hală” pot fi atribuite doar locurile pentru comerț, oferite comercianților de sub acoperişul comun sau şi locurile pentru comerț amplasate sub acoperiş individual. În acelaşi timp, noțiunea de „piață” în Nomenclatorul respectiv lipseşte. Cu toate acestea, comercianților li se creează aceleaşi condiții – atît pentru desfăşurarea comerțului în piață, cît şi în hală.

Ţinînd cont de faptul, că Consiliul Municipal Chişinău a adoptat Decizia nr. 3/2 „Cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău” la 29 martie 2013, ar fi oare corect ca taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pentru trimestrul I a anului 2013 să fie calculată conform cotelor taxei aplicabile în anul 2012? În cazul în care întreprinderea deţine, conform autorizaţiei de funcţionare, un centru comercial (inclusiv un supermagazin, 4 magazine industriale, o cafenea, 2 baruri, 3 săli de agrement), cu suprafaţa comercială 4 000 m2, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială urmează să fie calculată: reieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2? saureieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2, la care urmează a fi calculată suplimentar şi taxa pentru celelalte obiecte amplasate în cadrul centrului comercial (supermagazin, cafenea, baruri, etc.)?

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul impozabil, care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Potrivit alineatului (3) al articolului menţionat, pentru vînzarea cu amănuntul și prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar și/sau cu card bancar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate următoarele condiţii:

În cadrul executării a fost aplicat sechestrul pe mai multe bunuri mobile ale debitorului. Bunurile au fost scoase la licitaţie de mai multe ori, dar nu au fost vîndute. Conform Codului de executare, Creditorul are dreptul de a prelua bunurile, care nu s-au vîndut la licitaţie, în contul stingerii datoriei. Noi am solicitat transmiterea acestor bunuri in proprietatea noastră, în contul stingerii datoriei. În Codul de executare se stabileşte că bunurile sunt transmise prin emiterea unei încheieri şi întocmirea unui proces verbal de transmitere a bunurilor, în contul stingerii datoriei. Totodată, în temeiul Legii contabilităţii, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare – factura sau factura fiscală, după caz. Prin urmare, la transmiterea bunurilor de către executorul judecătoresc, in contul stingerii datoriei, de ce document trebuie să fie însoţite aceste bunuri?

În conformitate cu prevederile art. 341 alin. (7) din Codul Fiscal pentru autovehiculele care, în baza legii sau a unui act juridic, se află în posesia unei alte persoane decît proprietarul (uzufruct, uz, locaţiune, leasing, procură, gaj etc.), taxa se calculează şi se achită de către posesor, în condiţiile în care pentru perioada fiscală curentă nu a fost calculată şi achitată de către proprietar sau posesorul anterior. Prin urmare, dacă compania de leasing în anul încheierii contractului de leasing cu beneficiarul leasingului financiar, a achitat taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova, beneficiarul de leasing financiar pentru anul respectiv nu are obligaţiunea de calculare şi achitare a taxei, inclusiv nu are obligaţiunea de prezentare a dării de seamă la taxa dată. În celelalte cazuri, beneficiarul de leasing financiar, ca posesor al autovehiculului este, subiect al impunerii cu taxa menţionată.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia marilor contribuabili Privind restituirea T.V.A. donatorilor, recipienţilor sau beneficiarilor proiectelor de asistentă tehnică și/sau investitională pentru procurările efectuate în perioada de pînă la includerea acestora în lista aprobată de Guvern Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în temeiul art. 133 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prin prisma modificărilor operate în Anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 8 aprilie 2010 „Cu privire la modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. la livrările de mărfuri, servicii efectuate pe teritoriul ţării şi de acordare a facilităţilor fiscale şi vamale pentru proiectele de asistenţă tehnică şi investitională în derulare, care cad sub incidenţa tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte” prin Hotărîrea Guvernului nr. 367 din 06.06.2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 113-118 din 08 iunie 2012, art. 405), comunică următoarele.

Reprezintă oare comercializarea cotei părți din capitalul social livrare impozabilă şi urmează ca aceasta să se înregistreze în calitate de plătitor al T.V.A. în cazul în care cota parte a fost comercializată la o valoare mai mare de 600 000 lei? Altfel spus, o astfel de tranzacție cade sub incidența prevederilor art. 112 din Codul fiscal? În conformitate cu art. 112 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul care desfășoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art. 51, instituţiilor medico-sanitare publice și private, specificate la art. 511, și deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 600 000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. Subiectul este obligat să înștiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, și să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depășirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depășirea. Astfel, la aprecierea pragului de înregistrare în calitate de plătitor al T.V.A. se iau în consideraţie livrările de mărfuri, servicii cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A.

Scutirile de plata taxelor locale sunt prevăzute de Capitolul 4 al Titlului VII din Codul Fiscal. Scutirile de la plata taxelor locale, prevăzute expres de Codul Fiscal, sunt specificate în art. 295 din Codul Fiscal. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul Fiscal, autorităţile administraţiei publice locale sunt în drept, dacă efectuează concomitent modificările corespunzătoare în bugetul unităţii administrativ-teritoriale, să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus la cele enumerate la art. 295 din Codul Fiscal. Producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile oştale, în conformitate cu prevederile art. 295 lit. e) din Codul Fiscal, sunt scutiţi de plata taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Prin urmare, scutirea menţionată nu poate fi aplicată subiecţilor impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare.

Societatea informațională introduce noi cerințe cu privire la viteza și volumul de informații transmise. Urmând tendinţele dictate de timp şi Planul Strategic pentru 2011-2015, Serviciul Fiscal de Stat tinde să ofere contribuabililor mai multe informații de calitate. Planul strategic de dezvoltare a IFPS, pentru perioada 2011-2015 prevede „promovarea continuă a spiritului de conformare voluntară a contribuabililor la declararea şi la plata obligaţiilor fiscale, îmbunătăţirea civismului fiscal prin instituirea unui cadru unitar al relaţiilor de parteneriat în raport cu mediul de afaceri şi cetăţeni, bazat pe încrederea şi susţinerea reciprocă, oferind soluţii optime şi competente, concretizate într-un ansamblu de servicii automatizate de o înaltă calitate, prestate în conformitate cu realizările de ultimă oră în domeniul tehnologiilor informaţionale, concomitent cu armonizarea legislaţiei fiscale a Republicii Moldova la standardele internaţionale de administrare fiscală.

Potrivit prevederilor pct. 23 din Regulamentul privind restituirea T.V.A., aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1024 din 01.11.2010, pentru livrările de servicii, subiecţii impozabili, împreună cu alte documente, urmează să depună şi confirmarea de la beneficiarul serviciilor exportate (în caz de necesitate, se prezintă traducerea autentificată de notar). Conform art. 20 alin. (4) din Legea contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007 pentru operaţiunile de export-import al activelor şi serviciilor, drept documente primare pot fi utilizate documentele aplicate în practica internaţională sau cele prevăzute de contract. Astfel, luînd în consideraţie faptul că actul de îndeplinire a lucrărilor ca conţinut este un act consimţit de ambele părţi, ce confirmă prestarea serviciilor de către prestator şi beneficierea lor de către beneficiar, acesta este suficient pentru confirmarea serviciului prestat la export.

În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, livrare mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova constituie obiectul impunerii cu T.V.A. Potrivit art. 93 p. 3) și p. 6) din Codul fiscal, livrare de mărfuri impozabilă cu T.V.A. reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora, excepţie făcînd livrările scutite de T.V.A.

În conformitate cu art. 97 alin. (1) din Codul fiscal, valoarea impozabilă a livrării impozabile reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.). Totodată, prevederile alin. (4) ale articolului menţionat din Codul fiscal, stabilesc că, valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri (servicii), efectuate de către un subiect al impunerii, nu poate fi mai mică decît consumurile pentru producerea lor sau decît preţul de procurare al mărfurilor livrate, sau decît valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform art. 100, sau decît preţul de cost al serviciilor prestate, cu excepţia cazurilor cînd marfa şi-a pierdut calităţile de consum, cu condiţia confirmării acestui fapt de către organele şi serviciile abilitate cu astfel de funcţii.

Seminarul „Cooperarea fiscală internaţională pentru dezvoltarea durabilă”, organizat de Oficiul Finanţării pentru Dezvoltare al Departamentului pentru afaceri economice și sociale al ONU (FfDO of UN-DESA) și Pactul Fiscal Internaţional (ITC), 30 ianuarie 2013, Roma, Republica Italiană. Scopul seminarului — introducerea și discutarea rolului Modelului Naţiunilor Unite (NU) al Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri în contextul cooperării fiscale pentru dezvoltarea durabilă.

Conform contractului semnat, transmiterea dreptului de autor se efectuează la momentul semnării contractului, iar plata pentru aceste drepturi urmează să se efectueze la expirarea a 6 luni din momentul înregistrării drepturilor de autor după noul proprietar. Astfel, în conformitate cu prevederile contractului, întreprinderea X a achitat prin virament la 10 martie 2013 plata pentru cesionarea drepturilor de autor întreprinderii Y rezidentă a SUA. Apare sau nu obligația de calculare și achitare a T.V.A. la întreprinderea X, urmare a tranzacției efectuate, și în care perioadă anume, la data transmiterii drepturilor de autor sau la data achitării plății pentru aceste drepturi? Conform art. 93 pct. 9) Cod fiscal, import de servicii reprezintă prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.

În vederea calificării regimului de impunere cu T.V.A. a livrărilor de mărfuri şi reflectării acestora în Declaraţia privind T.V.A., urmează a ne conduce de prevederile art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice;