În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare – CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Autorităţile administraţiei publice locale, reieşind din prevederile art. 297 al CF, poate, concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, să aplice toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.

Două pietre de temelie a oricărei organizaţii sunt oamenii şi procesele. Dacă persoanele sunt motivate să lucreze din greu, pînă cînd procesele de lucru sunt împovărătoare şi cele neesenţiale sunt încă prezente, performanţa organizaţiei va fi una scăzută. Remodelarea proceselor de lucru (Business Process Reenginering — BPR) este cheia transformării modului în care oamenii lucrează1.

În conformitate cu art. 97 alin. (1) din Codul fiscal, valoarea impozabilă a livrării impozabile reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.). Totodată, prevederile alin. (4) ale articolului menţionat din Codul fiscal, stabilesc că, valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri (servicii), efectuate de către un subiect al impunerii, nu poate fi mai mică decît consumurile pentru producerea lor sau decît preţul de procurare al mărfurilor livrate, sau decît valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform art. 100, sau decît preţul de cost al serviciilor prestate, cu excepţia cazurilor cînd marfa şi-a pierdut calităţile de consum, cu condiţia confirmării acestui fapt de către organele şi serviciile abilitate cu astfel de funcţii.

În conformitate cu art. 1181 din Codul fiscal, obligaţia de a înregistra facturile fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale în forma şi în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat o au furnizorii subiecţi ai impunerii cu T.V.A., în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A. depăşeşte suma de 100000 lei.  Totodată, potrivit alin.(3) art. 1181 din Codul fiscal, obligaţia de a înregistra facturile fiscale în RGEFF nu se aplică asupra facturilor fiscale electronice.  [Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 172 din 12.07.2013 (publicată în Monitorul Oficial nr. 173-176 din 09.08.2013), în vigoare la data 09.08.2013.] (în vigoare pînă la 09.08.2013) În conformitate cu art. 1181 din Codul fiscal, subiecţii care au obligaţia de a înregistra facturile fiscale sînt: a. începînd cu 1 iulie 2012 - subiecţii impunerii cu T.V.A., care sînt deserviţi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, de Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău, de Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şi de Direcţia administrării fiscale Comrat din cadrul Inspectoratului fiscal de stat pe unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, care prezintă (eliberează) factură fiscală pentru livrarea impozabilă, în care totalul valorii impozabile depăşeşte suma de 100 000 lei; b. începînd cu 1 ianuarie 2013 - toţi subiecţii impunerii cu T.V.A., care prezintă (eliberează) factură fiscală pentru livrarea impozabilă, în care totalul valorii impozabile depăşeşte suma de 50 000 lei;

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcția marilor contribuabili Privind modificările şi completările efectuate în Codul penal şi Codul contravenţional al Republicii Moldova Inspectoratul Fiscal Principal de Stat aduce spre cunoștinţă și călăuză că prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 206 din 21 octombrie 2011(Monitorul Oficial nr. 197-202/571 din 18. 11. 2011) au fost operate completări și modificări în Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72-74, art. 195), cu modificările ulterioare, precum și în Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial, 2009, nr. 3-6, art. 15), cu modificările ulterioare, după cum urmează: 1. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 2441 avînd următorul cuprins: „Articolul 2441. Evaziunea fiscală a persoanelor fizice (1) Evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat depășește 2 500 de unităţi convenţionale, se pedepsește cu amendă în mărime de la 1 000 la 2 000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.

Unele din obiectivele principale ale Legii nr. 1466 din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe” sunt protejarea suveranităţii, asigurarea securităţii economice a ţării şi dezvoltarea economiei naţionale prin intermediul stimulării activităţii economice externe. Legea menţionată a fost adoptată în anul 1998 şi pînă în prezent a suferit unele modificări. Ultimele modificări au fost operate prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 33 din 06 martie 2012 (Monitorul Oficial nr. 99-102/330 din 25 mai 2012) (în continuare Lege). Legea prevede modificări tehnice ce favorizează în continuare implementarea eficientă a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, precum şi ajustarea acesteia la obiectivele principale stipulate în Strategia naţională de dezvoltare a Republicii Moldova.

Pierderea sau furtul datelor confidenţiale, denaturarea sau distrugerea acestora reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri de securitate cu care se confruntă atît companiile comerciale, cît şi structurile statale. De la expunerea accidentală a unor date despre angajaţi/clienţi, date financiare, planuri de dezvoltare, informaţii despre produse, la furtul planificat prin breşe în securitatea reţelelor – toate pot avea efecte devastatoare asupra subiecţilor implicaţi, atît persoane fizice, cît şi juridice.

Conform prevederilor art. 34 alin. (22) și alin. (23) Cod contravențional (modificat și completat prin Legea nr. 101 din 13 decembrie 2012 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”), comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an calendaristic, a încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod, se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

Totodată, nu este clar dacă operatorii de publicitate exterioară pot beneficia sau nu de careva scutiri în acest sens, pentru situaţiile în care amplasează publicitate cu caracter social. Menţionăm că, operatorii de publicitate exterioară întrunesc calitatea de „Difuzor de publicitate”, noţiune prevăzută în art. 288 pct. 7) al Codului fiscal, iar sistemele de comunicare vizuală pentru plasarea publicităţii exterioare, prin intermediul cărora se plasează publicitatea socială corespund noţiunii de „Dispozitive publicitare”, prevăzută în art. 288 pct. 8) al Codului fiscal. Operatorii de publicitate exterioară, în contextul prevederilor art. 290 lit. q) al Codului fiscal, apar ca subiecţi ai impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare, întrunind calitatea de persoane juridice înregistrate în calitate de întreprinzător care sunt proprietari de afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice, pentru amplasarea publicităţii exterioare, în baza Autorizaţiei de construire şi amplasare a publicităţii exterioare. În partea, ce ţine de obiectul impunerii, se constată că, deşi în cazul taxei pentru dispozitivele publicitare acesta este specificat în art. 291 lit. q) al Codului fiscal, ca fiind „suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar”, panourile şi alte mijloace tehnice prin intermediul cărora se amplasează publicitatea exterioară, se regăsesc, conform art. 291 lit. c) al Codului fiscal, şi ca obiecte ale impunerii cu taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Avînd în vedere acest fapt, ar rezulta că, dacă pe aceste dispozitive sunt amplasate imagini cu caracter social, urmează a fi aplicate prevederile art. 295 lit. e) al Codului fiscal. Adică, în acest caz operatorii publicităţii exterioare urmează a fi scutiți de taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei) ca „producători şi difuzori ai publicităţii sociale”. Ţinînd cont de cele expuse, este corect sau nu de a aplica prevederile art. 295 lit. e) al Codului fiscal de către operatorii publicităţii exterioare ca producători şi difuzori ai publicităţii sociale, la amplasarea imaginilor cu caracter social pe dispozitivele publicitare?

Implementarea în Moldova din 13 ianuarie 2012 (Legea nr. 267 din 23.11.2011) a Registrului general electronic al facturilor fiscale prin introducerea art. 1181 în Codul Fiscal a generat mai multe controverse.

Privind modificările operate în art. 103 al Codului fiscal prin Legea nr. 62 din 30.03.2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în temeiul art. 133 alin. (l) lit. d) din Codul fiscal, prin prisma modificărilor operate în art. 103 al Codului fiscal prin Legea nr. 62 din 30 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 64 din 03 aprilie 2012, art. 215), comunică următoarele.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţii economice externe (în continuarea Lege), agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate

Prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 267 din 23 decembrie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” (publicată în Monitorul Oficial nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012) au fost operate unele modificări la art. 188 alin. (4) din Codul Fiscal, care au permis excluderea restricțiilor din punct de vedere al perioadelor fiscale, pentru care pot fi prezentate declarațiile fiscale corectate. De asemenea este de menționat că, potrivit art. 264 alin. (2) din Codul Fiscal, termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) sau sancţiunilor fiscale aferente unui impozit, unei taxe concrete dacă darea de seamă fiscală, care stabilește obligaţia fiscală, conţine informaţii ce induc în eroare sau reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale ori nu a fost prezentată.

Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile, săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei, inspectorul fiscal poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz. Specificarea juridică a responsabilităţilor inspectorilor fiscali rezultă nemijlocit din prevederile art. 129 pct. 4) din Codul fiscal şi art. 56 al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008.

Pe parcursul anului curent mulţi contribuabili persoane fizice – cetăţeni nu în toate cazurile au putut beneficia de restituirea impozitului pe venit reţinut în plus. Este de menţionat, că începînd cu 13 ianuarie curent, în art. 176 al Codului fiscal a fost inclus un nou alineat cu următorul conţinut:

În această ordine de idei, care este criteriul de determinare a datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție şi a gradului de finisare a construcției de 50% şi mai mult, în vederea stabilirii faptului dacă subiectul impunerii urmează sau nu să calculeze şi să achite impozitul pentru acest bun imobil? Este obligatoriu de a înregistra acest bun la organul cadastral, avînd în vedere că este unul nefinisat? În partea ce ţine de determinarea datei din care va începe să curgă termenul de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie, menţionăm că, potrivit Legii nr. 163 din 09.07.2010 „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, autorizarea de construire se emite de către autoritatea executivă a administraţiei publice locale în baza cererii solicitantului, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Autoritatea executivă a administraţiei publice locale stabilește termenul de începere a lucrărilor de construcţie de pînă la 6 luni din data eliberării acesteia. Neînceperea lucrărilor în termenul stabilit prin autorizaţia de construire duce la pierderea valabilităţii acesteia. Totodată, ţinem să menţionăm că, în cazuri motivate, dacă lucrările de construcţie nu pot fi începute în termenul stabilit, se poate solicita, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înaintea expirării, prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie. Prelungirea termenului de începere a lucrărilor de construcţie poate fi efectuată o singură dată pe un termen de pînă la 6 luni.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia Marilor Contribuabili Privind aplicarea T.V.A. la livrarea producţiei agricole Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în temeiul art. 133 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prin prisma modificărilor operate în art. 96 şi 97 ale Codului fiscal prin Legea nr. 54 din 22 martie 2012 cu privire la modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-75 din 13 aprilie 2012, art. 233), comunică următoarele. I. În conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) liniuţa a cincea din Codul fiscal, în redacţia Legii nr. 54 din 22 martie 2012, producţia din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată se impozitează la cota de 8% a T.V.A…

În conformitate cu Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casa şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar (anexa nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”; republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 15 aprilie 2008; cu modificările şi completările ulterioare), normele de utilizare a maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală (MCC), de la momentul punerii în exploatare pînă la scoaterea lor din exploatare, precum şi acţiunile privind înregistrarea operaţiunilor economice de către utilizatorii MCC, sunt reglementate prin Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casa şi control cu memorie fiscală (Monitorul Oficial, 10 decembrie 1998, nr. 109 – 110, p. III, art. 209; cu modificările şi completările ulterioare).

IFS teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru informare şi călăuză în activitate, relatează despre modificările şi completările realizate prin Legea nr. 48 din 26.03.2011 (publicată în Monitorul Oficial al RM din 04 aprilie 2011) „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”. Astfel, reieşind din aceste modificări, începînd cu 04 aprilie 2011, în tot textul Titlului VII „Taxele locale” al Codului fiscal, noţiunile de „cotă maximă” şi „cotă concretă” au fost substituite cu cuvîntul „cota”. Respectiv, urmare a acestui fapt, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale sunt în drept de a stabili cotele aferente taxelor locale fără careva delimitări. În acelaşi timp, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale nu sunt în drept să aplice alte taxe locale decât cele prevăzute în art. 289 alin. (2) al Codului fiscal.