În vederea calificării regimului de impunere cu T.V.A. a livrărilor de mărfuri şi reflectării acestora în Declaraţia privind T.V.A., urmează a ne conduce de prevederile art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. În conformitate cu art. 95 alin. (1) din Codul Fiscal obiectul impunerii cu T.V.A. îl constituie: a. livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b. importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice; c. importul serviciilor în Republica Moldova. Este de menţionat că livrarea impozabilă, potrivit art. 93 pct. 6) din Codul fiscal, reprezintă livrarea de mărfuri, servicii ce reprezintă rezultatul activităţii de întreprinzător în Republica Moldova. Totodadă, prin import de mărfuri, în temeiul punctului 8) al articolului menţionat, se subînţelege introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

Conform art. 83 alin. (2) al CF, sînt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit: 1. persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului;

Potrivit prevederilor art. 93 pct. 9) din Codul fiscal, prin noţiunea de import de servicii se subînţelege prestarea de servicii de către persoanele juridice și fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice și fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova. În conformitate cu prevederile art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină în baza regulilor stabilite în art. 111 din Codul menţionat. Prin urmare, regimul fiscal privind aplicarea T.V.A. se determină în funcţie de aprecierea serviciului prestat, precum și de locul prestării acestuia, stabilit în conformitate cu art. 111 din Codul fiscal. Astfel, potrivit prevederilor art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor care sînt legate de bunurile imobile se consideră a fi locul aflării acestor bunuri imobile, adică Republica Moldova. Prin urmare, potrivit situaţiei expuse, în cazul în care un nerezident inclusiv persoană fizică acordă servicii de restaurare a imobilului unui rezident al Republicii Moldova, atunci, în conformitate cu prevederile art. 93 pct. 9) și art. 111 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, reprezintă import de servicii care, potrivit art. 96 lit. a), se impozitează cu T.V.A. pe principii generale la cota de 20%.

IFS teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, pentru informare şi călăuză în activitate, relatează despre modificările şi completările realizate prin Legea nr. 48 din 26.03.2011 (publicată în Monitorul Oficial al RM din 04 aprilie 2011) „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”. Astfel, reieşind din aceste modificări, începînd cu 04 aprilie 2011, în tot textul Titlului VII „Taxele locale” al Codului fiscal, noţiunile de „cotă maximă” şi „cotă concretă” au fost substituite cu cuvîntul „cota”. Respectiv, urmare a acestui fapt, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale sunt în drept de a stabili cotele aferente taxelor locale fără careva delimitări. În acelaşi timp, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale nu sunt în drept să aplice alte taxe locale decât cele prevăzute în art. 289 alin. (2) al Codului fiscal.

Noua metodă de raportare fiscală Începînd cu 1 ianuarie 2012, pentru circa 15 mii de contribuabili se va simplifica procedura de raportare fiscală. Optimizarea şi simplificarea dată este prevăzută în legislaţia fiscală, şi anume: potrivit prevederilor art. 187, alin. (21) din Codul fiscal (în redacţia Legii nr. 48 din 26.03.2011) şi Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 698 din 22.08.2011, începînd cu 1 ianuarie 2012, subiecţii impunerii cu T.V.A. care se deservesc de: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (Direcţia Marilor Contribuabili);Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău;Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şiDirecţia administrării fiscale Comrat din cadrul IFS pe UTA Găgăuzia,vor prezenta, în mod obligatoriu, dările de seamă fiscale utilizînd metode automatizate de raportare electronică prin intermediul serviciului „Declaraţie electronică”. În acest context, din anul viitor, contribuabilii vizaţi nu vor mai depune dările de seamă fiscale pe suport de hîrtie, ci doar în formă electronică.

Vă rugăm să ne explicați dacă în situația dată la soți apare obligația de prezentare a declarației privind impozitul pe venit, în cazul în care aceștia au obținut venit sub formă de salariu doar la un singur loc de muncă? În conformitate cu prevederile art. 34, alin (1) din Codul Fiscal, persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 8 640 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală. Totodată, menționăm că persoana fizică rezidentă, aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art. 33 alin. (2) din Codul Fiscal, are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 13 560 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.

Chiar dacă declaraţia persoanei fizice cu privire la disponibilul de mijloace băneşti va fi depusă în termenul legal, adică pînă la data de 31 decembrie 2012, ea nu se va lua în consideraţie în cazurile în care documentele anexate nu vor confirma disponibilul de mijloace băneşti în sumă mai mare de 1 milion de lei, anume la data de 1 ianuarie 2012 sau la data de 1 noiembrie 2012.

În luna septembrie a fost întocmit actul de îndeplinire a lucrărilor în sumă de 115 895 lei şi emisă factura fiscală în adresa cumpărătorului serviciilor. Conform clauzelor contractuale, este stabilită achitarea a doar 90% din volumul serviciilor prestate, restul de 10% urmînd a fi achitate la semnarea procesului – verbal de recepție finală a lucrărilor. Entitatea beneficiar solicită de a fi eliberată o factura fiscală la valoarea de 90% din volumul serviciilor prestate şi alta pentru 10% (11 589,5 lei) după semnarea procesului – verbal de recepție finală a lucrărilor. Cît sunt de întemeiate solicitările cumpărătorului? Care valoare urmează a fi reflectată în factura fiscală eliberată de prestator? Care valoare urmează a fi reflectată în Declarația privind T.V.A.? În conformitate cu prevederile art. 117 alin.(1) din Codul fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108 din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul menţionat. Valoarea impozabilă a livrării impozabile, potrivit art. 97 alin. (1) din Codul fiscal, o constituie valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată.

Serviciul Fiscal de Stat tinde spre implementarea unor servicii noi, utile, capabile să satisfacă cerinţele şi preferinţele contribuabililor, dar în acelaşi timp să consolideze şi să simplifice cooperarea acestora cu autorităţile fiscale. Astfel, la data de 23 iulie curent a avut loc conferinţa de presă cu ocazia lansării serviciului electronic „Comanda on-line a formularelor tipizate”.

Potrivit prevederilor art. 146 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribu-ţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei, care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale.

Cu privire la modificarea şi completarea Ordinului IFPS nr. 65 din 12 aprilie 2006 privind executarea art. 229 din titlul V al Codului fiscal În temeiul art. 133 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, precum şi întru asigurarea executării prevederilor statuate de art. 229 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială, 08 februarie 2007, pag. 4), ORDON: I. A modifica şi completa Ordinul IFPS nr. 65 din 12 aprilie 2006 privind executarea art. 229 din titlul V al Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (M.O. nr. 63-65/239 din 21.04.2006), după cum urmează:

Declaraţia de avere va trebui depusă numai de către persoanele fizice pentru care există elemente serioase care să conducă la suspiciunea de evaziune fiscală şi care intră în procedura de verificare fiscală, a declarat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Manolescu.

Potrivit articolului 226-7, persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care, la situaţia de la 1 ianuarie 2012, deţine mijloace băneşti în sumă mai mare de 500 mii lei sau echivalentul acesteia în valută străină, are obligaţia să depună la inspectoratul fiscal de stat teritorial, după locul domiciliului sau reşedinţei, pînă la 31 decembrie 2012, declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti.

Instituţia medico-sanitară publică este scutită de impozitul pe venit obţinut din activitatea prestatorilor de servicii, în baza art. 511 din Codul fiscal. Dat fiind că serviciile medicale contra plată nu sunt scutite de impozitul pe venit, care regim de impozitare poate fi aplicat – 3% sau 12%. În cazul aplicării regimului de impozitare în modul general stabilit, se va ajusta unele cheltuieli prin Anexa 2D la Declaraţie? Instituţiile medico-sanitare publice şi private, conform prevederilor art. 511 din Codul fiscal, se scutesc de impozitul pe venitul obţinut din activitatea prestatorilor de servicii medicale legate de realizarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală (conform contractelor încheiate cu Compania Naţională de Asigurare Medicală).

Conform prevederilor art. 134 alin. (2) din Codul fiscal, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are dreptul să instituie posturi fiscale altele decît cele instituite în conformitate cu actele legislative şi alte acte normative.

Potrivit prevederilor art. 1181 din Codul fiscal, factura fiscală eliberată, ce corespunde cerinţelor menţionate la acest articol, se supune înregistrării obligatorii de către furnizor în Registrul general electronic al facturilor fiscale în decursul zilei în care aceasta a fost eliberată. Totodată, potrivit pct. 5 din Instrucţiunea privind modul de înregistrare a facturilor fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale aprobată prin Ordinul IFPS nr. 446 din 21 iunie 2012, factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizor în Registrul menţionat pînă la ora 23:59:59 a zilei în care aceasta a fost eliberată. Momentul înregistrării facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale se consideră momentul acceptării acesteia în Registrul dat.

Datele din Declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti constituie secret fiscal şi legea prevede expres cazurile şi organele în care această informaţie poate fi furnizată. Pentru a asigura secretul informaţiei, s-a mers pe mai multe căi, inclusiv limitarea numărului de funcţionari fiscali, implicaţi în recepţionarea declaraţiei menţionate.

Au trecut doar cîteva zile de la lansarea oficială a versiunii electronice a revistei „Monitorul Fiscal FISC.MD” – portalul www.monitorul.fisc.md, dar deja avem peste 2000 de vizitatori, dintre care peste 600 de utilizatori s-au înregistrat pe portal, avînd astfel acces la informaţie de ordin fiscal din prima sursă.

Informaţia, necesară aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice cetăţeni, va fi obţinută atît din sursele directe, cît şi din sursele indirecte. Este cunoscut faptul că, persoanele (angajatorii) care sunt obligate să reţină impozitul pe venit, în conformitate cu art. 88, 89 alin. (1), art. 90 şi 91 din Codul fiscal, prezintă organului fiscal, în termen de o lună de la încheierea anului fiscal, o dare de seamă în care se indică informaţii despre plăţile efectuate şi impozitul pe venit reţinut.

Restanța respectivă s-a format ca urmare a insolvabilității întreprinderii „B”, care a fost anterior lichidată și înstrăinată, iar datoriile sale curente și istorice, conform deciziei instanței de judecată și în baza deciziei adunării creditorilor, respectînd procedura stabilită în Legea insolvabilității, au fost preluate de întreprinderea „A”. Urmează oare întreprinderea „A” să rețină impozitul pe venit la sursa de plată la efectuarea plăților sub forma de salarii în folosul foștilor angajați ai întreprinderii „B”? Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 88, alin. (1) din Codul Fiscal (denumit în continuare CF), fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.