Politicienii americani puşi pe ceartă nu reuşesc să ajute o economie foarte bolnavă, a declarat marţi pentru CNBC Edmund Phelps, laureat al premiului Nobel pentru economie, în 2006.

Vânătoarea de evazionişti fiscali din Grecia, menită să facă ordine în finanţele publice şi să pună capăt austerităţii, atrage mai multă mânie din partea populaţiei decât venituri mai mari la bugetul statului, relatează New York Times.

Taxa promovare va reprezenta un parteneriat public privat, unde statul de comun cu cetățenii vor participa la dezvoltarea turismului prin promovarea țării și creării unei mai bune imagini la nivel internațional. Taxa de promovare va fi o defalcare cu titlul obligatoriu din partea agențiilor de turism și a tur — operatorilor, destinată dezvoltării ramurii turistice a Republicii Moldova, în special al turismului receptor și intern.

La finele anului precedent compania „X” a depus toate actele necesare şi avizele instituţiilor abilitate în vederea construcţiei şi instalării unui dispozitiv publicitar. La data din 18 ianuarie 2012 de către Primăria mun. Chişinău a fost eliberată autorizaţia de construire şi amplasare a publicităţii exterioare cu termen de valabilitate de la 19.02.2012 pînă la 18.02.2013.

Activitatea de comerţ exterior a Republicii Moldova în ianuarie-septembrie 20131)2) Biroul Naţional de Statistică relatează că, exporturile de mărfuri realizate în luna septembrie 2013 s-au cifrat la 195,6 mil. dolari SUA, cu 2,1% mai puţin faţă de luna precedentă şi cu 4,6% mai mult comparativ cu luna septembrie 2012.

Probabil pentru mulţi cetăţeni mai e valabilă ideea că nimic nu este mai complicat şi mai regretabil decît a calcula şi a achita impozite. Absolut încrezuţi în această pretinsă axiomă, deseori se recurge la diverse căi de evitare a obligaţiunilor faţă de stat, care, într-un final, se dovedesc a fi mai puţin eficiente şi semnificativ mai costisitoare.

Antreprenorii care încearcă să facă economii din impozite pot recurge la oazele fiscale off-shore. Dar mai există o variantă de lucru: Olanda. Vecinul de la vest al Germaniei propune firmelor o fiscalitate derizorie. «De ce să rătăceşti prin depărtări când binele îţi stă atât de-aproape?». Aşa se întreba Goethe — şi sigur nu se referea la Olanda; şi nici la modalităţile de ocolire a fiscului. Pentru oamenii de afaceri din Germania, alternativa la îndepărtatele oaze fiscale este chiar dincolo de prima graniţă — în Olanda.

Audienţa atelierului a cuprins personalul din administraţiile fiscale responsabil de elaborarea şi implementarea strategiilor de comunicare a contribuabilului. În multe țări evaziunea fiscală este, de asemenea, o chestiune culturală. Pentru a putea îmbunătăți respectarea acesteia, administrația fiscală urmează să examineze contextul cultural şi social al contribuabililor săi, în scopul de a construi o relație mai bună cu contribuabilii săi, bazate pe încredere reciprocă, cooperare şi transparență. Astfel, activitatea de comunicare este una dintre cele mai puternice instrumente pentru a realiza acest obiectiv.

Subiecţi ai impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare sînt persoanele uridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, care sunt roprietari de afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice pentru amplasarea publicităţii exterioare, precum şi deţinătorii drepturilor de posesie şi/sau de folosinţă asupra obiectelor destinate amplasării publicităţii exterioare, ai căror proprietari sunt autorităţile publice, instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile şi organizaţiile necomerciale — persoane juridice sau persoane fizice înregistrate în calitate de întreprinzător.

Totodată, nu este clar dacă operatorii de publicitate exterioară pot beneficia sau nu de careva scutiri în acest sens, pentru situaţiile în care amplasează publicitate cu caracter social. Menţionăm că, operatorii de publicitate exterioară întrunesc calitatea de „Difuzor de publicitate”, noţiune prevăzută în art. 288 pct. 7) al Codului fiscal, iar sistemele de comunicare vizuală pentru plasarea publicităţii exterioare, prin intermediul cărora se plasează publicitatea socială corespund noţiunii de „Dispozitive publicitare”, prevăzută în art. 288 pct. 8) al Codului fiscal. Operatorii de publicitate exterioară, în contextul prevederilor art. 290 lit. q) al Codului fiscal, apar ca subiecţi ai impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare, întrunind calitatea de persoane juridice înregistrate în calitate de întreprinzător care sunt proprietari de afişe, pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice, pentru amplasarea publicităţii exterioare, în baza Autorizaţiei de construire şi amplasare a publicităţii exterioare. În partea, ce ţine de obiectul impunerii, se constată că, deşi în cazul taxei pentru dispozitivele publicitare acesta este specificat în art. 291 lit. q) al Codului fiscal, ca fiind „suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar”, panourile şi alte mijloace tehnice prin intermediul cărora se amplasează publicitatea exterioară, se regăsesc, conform art. 291 lit. c) al Codului fiscal, şi ca obiecte ale impunerii cu taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Avînd în vedere acest fapt, ar rezulta că, dacă pe aceste dispozitive sunt amplasate imagini cu caracter social, urmează a fi aplicate prevederile art. 295 lit. e) al Codului fiscal. Adică, în acest caz operatorii publicităţii exterioare urmează a fi scutiți de taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei) ca „producători şi difuzori ai publicităţii sociale”. Ţinînd cont de cele expuse, este corect sau nu de a aplica prevederile art. 295 lit. e) al Codului fiscal de către operatorii publicităţii exterioare ca producători şi difuzori ai publicităţii sociale, la amplasarea imaginilor cu caracter social pe dispozitivele publicitare?

Domnul Sorin Andrei, Preşedinte executiv al BCR Chişinău, vorbind pentru revista „Monitorul fiscal FISC.md”, a povestit mai mult despre piața serviciilor bancare din Moldova. Totuşi, am aflat şi ceva personal. Că şi-a început cariera la BCR în calitate de ofițer de credite. Că pe parcursul activității a avut posibilitatea de a exercita mai multe funcții, fiind implicat, de asemenea, în activități de marketing, operațiuni de suport.

Conform autorizației respective, panoul pe parapet poate fi amplasat în mun. Chişinău, sector Centru, str. Y,111. Totodată, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, pentru efectuarea tranzacțiilor adresa respectivă se referă la sectorul Rîşcani. Pe parcursul anului 2012 agentul economic X a calculat şi a achitat taxa pentru dispozitivele publicitare la contul IFS pe mun. Chişinău, sectorul Rîşcani, în baza datelor cadastrale, reieşind din tarifele pentru publicitate din anii anteriori – 500 lei pentru un metru pătrat. Însă, avînd în vedere că la aprobarea bugetului municipal Chisinău pe anul 2012 nu a fost prevăzută această taxă, rezultă că aceasta nu trebuia achitată. Dar, odată ce taxa a fost achitată, dările de seamă respective au fost prezentate la IFS pe mun. Chişnău, sectorul Rîşcani. Astfel, în contextul celor expuse, apar următoarele întrebări: urma sau nu a fi reflectată informația despre subdiviziunile de care dispune agentul economic pe teritoriul mun. Chişinău la completarea dărilor de seamă la taxa pentru dispozitivele publicitare şi alte taxe locale;în cazul în care în anul 2013 Consiliul municipal Chişinău adoptă Decizia de stabilire a taxei pentru dispozitivele publicitare, la contul cărui sector ar trebui să transfere această taxă pentru obiectul amplasat pe strada Y,111? În pofida fapului că, agentul economic X a obţinut în anul 2012 Autorizaţia de construire și amplasare a publicităţii exterioare, cu termenul de valabilitate de la 01.06.2012 pînă la 01.06.2013, pentru perioadele fiscale corespunzătoare anului 2012 acesta nu a avut obligaţia de a calcula, achita taxa pentru dispozitivele publicitare și de a prezenta darea de seamă aferentă.

Pierderea sau furtul datelor confidenţiale, denaturarea sau distrugerea acestora reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri de securitate cu care se confruntă atît companiile comerciale, cît şi structurile statale. De la expunerea accidentală a unor date despre angajaţi/clienţi, date financiare, planuri de dezvoltare, informaţii despre produse, la furtul planificat prin breşe în securitatea reţelelor – toate pot avea efecte devastatoare asupra subiecţilor implicaţi, atît persoane fizice, cît şi juridice.

Recent, la 5 aprilie 2013, în incinta Academiei de Studii Economice a Moldovei (ASEM) a avut loc conferinţa ştiinţifică internaţională cu genericul „Contabilitatea şi Auditul în contextul integrării economice europene: progrese şi aşteptări”. La eveniment a fost prezent dl Victor Barbăneagră, viceministru al finanţelor, care a evidenţiat importanţa meritelor tuturor celor care au stat la baza reformei contabilităţii începînd cu anul 1997 şi care au efectuat un pas important pentru economia Republicii Moldova. În discursul său, dumnealui a confirmat îmbunătăţirea calităţii raportării financiare a entităţilor autohtone şi creşterea gradului de credibilitate a profesiei contabile, luînd în calcul recentele progrese precum aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (începînd cu anul 2012) şi elaborarea Standardelor Naţionale de Contabilitate noi, conform Directivelor Uniunii Europene.

Este considerată publicitate emblema firmei, marca comercială, mărfurile sau imaginea lor, orice altă informaţie ce corespunde profitului întreprinderii, care sunt imprimate pe aceste standuri mobile? Este obligat agentul economic să dețină autorizație pentru amplasarea acestor standuri mobile?

«Faptul că activez în cadrul Serviciului fscal încă din 1998 îmi oferă avantajul de a şti exact ce acțiuni concrete trebuiesc demarate pentru a schimba imaginea Fiscului»

Probabil n-a fost până acum în fruntea Inspectoratului Principal Fiscal de Stat o persoană care să se pronunţe atât de tranşant în vederea reformării sistemului fiscal ca actualul şef al autorităţii Ion Prisăcaru. Carenţele administrării fiscale, evaziunea, corupţia în rândul inspectorilor dar şi rezistenţa celor ce nu doresc schimbări, sunt doar unele dintre problemele care trebuie luate în calcul atunci când îţi propui un astfel de obiectiv. Şi mai există cel mai mare obstacol, mentalitatea cetăţenilor, care, în mare parte sunt departe de a percepe Fiscul drept o instituţie care lucrează în favoarea lor. Despre cum îşi propune să soluţioneze toate aceste chestiuni destul de dificile pentru a realiza în final reformarea sistemului, ne-a relatat Ion Prisăcaru, Şeful IPFS.

Stimată audiență! În primul rînd, aş dori să vă mulţumesc pentru acceptul de a participa la masa rotundă de astăzi, în cadrul căreia vor fi puse în discuţie realizările şi perspectivele activităţii Serviciului Fiscal, prin prisma reformei administrării fiscale, foarte actuale în prezent.

Două pietre de temelie a oricărei organizaţii sunt oamenii şi procesele. Dacă persoanele sunt motivate să lucreze din greu, pînă cînd procesele de lucru sunt împovărătoare şi cele neesenţiale sunt încă prezente, performanţa organizaţiei va fi una scăzută. Remodelarea proceselor de lucru (Business Process Reenginering — BPR) este cheia transformării modului în care oamenii lucrează1.

Indiscutabil, o problemă importantă a sistemului, aşa cum o indică şi respondenţii sondajului, este instabilitatea legislaţiei. Dacă e cea mai mare problemă, una enormă, aşa cum o indică respondenţii, e o altă discuţie, dar e cert că toată lumea e conştientă de aceasta (57,1% din respondenţi au spus că instabilitatea legislaţiei este o problemă). Vor o reformă generală a Serviciului Fiscal de Stat, stabilitatea legislaţiei fiscale, tratament colegial şi consultanţă de la inspectorii fiscali, dar şi reducerea contactelor cu funcţionarii fiscali. Acestea sunt câteva din constatările unui sondaj de opinie efectuat la comanda Proiectului BIZTAR/USAID. Acesta a fost efectuat în luna septembrie în rîndul a peste 1300 companii, deţinători de patentă şi contribuabili individuali. Întrebările vizează, mai ales, o serie de reforme efectuate cu sprijinul proiectului în activitatea organelor fiscale şi reflectă percepţia contribuabililor asupra imaginii generale a Serviciului Fiscal de Stat şi atitudinea faţă de activitatea sa; gradul de satisfacţie privind procedurile de administrare fiscală de bază; şi gradul de satisfacţie a contribuabililor în legătură cu accesul la informaţia cu caracter fiscal.