Accizele deţin locul trei după ponderea în structura veniturilor la bugetul Republicii Moldova. În 2010, acestea au însumat circa 2,067 miliarde lei sau aproape 17 la sută din suma veniturilor fiscale. Potrivit praticii internaţionale sunt accizate, de obicei, 7-8 grupe de mărfuri. În Moldova, anul trecut, încasările bugetare pe grupe au constituit 191,4 mil. lei din accizele la producţia vinicolă, 207,7 mil. lei – accizele la bere, 408,9 mil.lei – accizele la produsele din tutun, 903,1 mil. lei – accizele la produsele petroliere, 390,8 mil. lei – accizele la autoturisme, accize la alte mărfuri – 44,0 mil. lei, se arată în raportul Ministerului Finanţelor prinvind realizarea bugetului de stat pentru anul trecut.

Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) de a edita o revistă nouă, după părerea mea, este o provocare, dar şi un risc pentru organul fiscal. De ce? În primul rind, pe motiv că în prezent pe acest segment avem cîteva reviste. Reviste bune, care sunt aşteptate şi care pe parcursul mai multor ani au reuşit să obţină încrederea cititorilor săi. Pe paginile acestor reviste sunt abordate destul de detaliat şi probleme ce ţin de respectarea legislaţiei fscale. Este prezentă şi părerea Inspectoratului Fiscal, respectiv, deja este stabilit un nivel înalt de calitate, cu care se va compara publicaţia nouă.

„Evitarea taxelor este singurul efort intelectual care mai are recompense” John Maynard Keynes Orice regulă impusă creează tentaţii de a stabili căile de evitare a acesteia. Căile evident pot fi mai mult sau mai puţin legale. Situaţie prezentă şi în corelaţia dintre mediul de afaceri şi regulile de impozitare stabilite de legiuitor.

Prestarea serviciilor în era comunicaţiilor moderne presupune prelucrarea calitativă şi operativă a unor volume considerabile de apeluri telefonice şi, respectiv, abordări complexe asupra compartimentului dat. Lipsa timpului şi a resurselor umane deseori se răsfrâng negativ asupra calităţii recepţionării apelurilor de intrare de la potenţialii clienţi şi parteneri. Comunicarea permanentă şi tratamentul profesionist, primit în timpul unei conversaţii telefonice de informare şi consultare, între companie şi cetăţeni, care, de regulă, sunt despărţiţi spaţial şi temporar, este o necesitate, deoarece o informare corectă şi promptă provoacă modificări în mentalitatea şi atitudinea cetăţenilor. Dacă aceste probleme nu sunt soluţionate în timp rezonabil, compania furnizoare se va confrunta întotdeauna cu o serie de probleme, ce inevitabil va duce la pierderea încrederii cetăţeanului în capacităţile companiei de ai satisface cerinţele sale. Soluţia menită să rezolve această problemă o constituie formarea şi gestionarea unui Centru de Asistenţă şi Contact (call-center)ca un serviciu pus la dispoziţia cetăţeanului. Companiile, care înţeleg acest lucru şi acordă o atenţie deosebită acestui aspect, ating un nivel înalt de informatizare şi interacţiune cu cetăţeanul.