Categoriile de proprietate, conform cărora sunt clasificate mijloacele fixe în scopuri fiscale, sînt aplicabile la realizarea prevederilor art. 26-27 din Codul fiscal. Totodată, potrivit prevederilor art. 27 alin (3) din Codul fiscal, includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare. Normele de uzură pentru fiecare categorie de proprietate sunt stabilite prin art. 26 alin.

În cazul în care, conform hotărîrii instanției de judecată, persoanele fizice au fost obligate sa ramburseze mijloacele băneşti, însă nu le-au rambursat – organizațiile de microfinanțare sunt în drept să treacă la cheltuieli, în scopuri fiscale cheltuielile aferente acestor datorii (împrumuturile acordate cît şi dobînzilor calculate la ele)? Conform prevederilor art. 5 pct. 32) din Codul fiscal, сalificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate în punctul menţionat, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.

Potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) pct. 20) din Co-dul fisc, sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată producţia de carte şi publicaţiile periodice(cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic) de la poziţiile tarifa-re 4901, 4902, 490300000, 490400000 şi 4905, precum şi serviciile de editare a producţiei de carte şi a publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu caracterul menţionat.

La 23 aprilie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, care reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, precum şi competențele autorităților administrației publice locale în acest domeniu. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea respectivă, desfăşurarea activității de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice locale. Totodată, conform Nomenclatorului unităților comerciale care desfăşoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, în clasificația unităților comerciale cu amănuntul se defineşte doar noțiunea de „hală”, pentru care cadrul legislativ existent nu specifică careva reguli. Aceasta creează incertitudini, deoarece nu este clar dacă la „hală” pot fi atribuite doar locurile pentru comerț, oferite comercianților de sub acoperişul comun sau şi locurile pentru comerț amplasate sub acoperiş individual. În acelaşi timp, noțiunea de „piață” în Nomenclatorul respectiv lipseşte. Cu toate acestea, comercianților li se creează aceleaşi condiții – atît pentru desfăşurarea comerțului în piață, cît şi în hală.

Cu privire la modificarea şi completarea Ordinului IFPS nr. 65 din 12 aprilie 2006 privind executarea art. 229 din titlul V al Codului fiscal În temeiul art. 133 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, precum şi întru asigurarea executării prevederilor statuate de art. 229 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială, 08 februarie 2007, pag. 4), ORDON: I. A modifica şi completa Ordinul IFPS nr. 65 din 12 aprilie 2006 privind executarea art. 229 din titlul V al Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (M.O. nr. 63-65/239 din 21.04.2006), după cum urmează:

Prin obligaţiile aferente T.V.A., se necesită determinarea obligaţiei de calculare a impozitului, declarare şi respectiv de achitare a sumei obligaţiei. Aprecierea regimului de aplicare a T.V.A. în cadrul relaţiilor dintre persoanele juridice rezidente, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, şi alţi agenţi economici, care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care au relaţii cu sistemul ei bugetar, este reglementat de Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal, nr. 1417 din 17.12.1997.

Serviciul de colectare a veniturilor pentru Republica Moldova – Serviciul Fiscal de Stat – este un instrument important al politicii sociale şi politicii economice a Guvernului, dar şi un „ingredient” vital al bunăstării Moldovei. Serviciul Fiscal are responsabilitatea de administrare fiscală în limitele legii şi într-un mod care inspiră comunităţii încredere şi încurajează nivelul ridicat al conformării voluntare. Angajamentul Serviciului Fiscal către societatea civilă constă în garantarea unei administrări fiscale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Acest lucru se realizează ajutînd contribuabilii să îşi înţeleagă drepturile şi responsabilităţile, susţinînd pe cei, care doresc să se conformeze şi este un factor de bază pentru crearea condiţiilor echitabile de concurenţă pentru afaceri. Deci, abordarea de bază pentru Serviciul Fiscal este buna administrare fiscală prin prisma diferenţierii contribuabililor, care încearcă să se conformeze obligaţiilor şi cei care nu se conformează.

Dezvoltarea serviciilor electronice în cadrul Serviciului Fiscal de Stat este un proces continuu şi consecutiv, ce se realizează în baza „Planului de dez-voltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015”. Politica de ad-ministrare fiscală este orientată spre o interacțiune comodă, prietenoasă şi transparentă cu contribuabilii, utilizînd pe larg tehnologiile informaționale şi mediul de comunicare – internet. În acest sens, se identifică permanent noi modalități de interacțiune cu agenții economici şi persoanele fizice, ast-fel încît să se contribuie la promovarea continuă a spiritului de conformare voluntară, şi uşurarea executării obligațiilor fiscale de către contribuabili. Implementarea serviciului a fost posibil cu suportul Programului USAID Comerţ, Investiții şi Reglementarea Activităţii de Întreprinzător (BRITE), Î.S. „Fiscservinform” şi compania DAAC System Integrator.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

Generalităţi Domeniul construcţiilor este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei Republicii Moldova. Situația în care se află domeniul construcțiilor determină în mare măsură nivelul de dezvoltare a unei societăți. Construcțiile din Republica Moldova pot fi clasificate în două mari categorii Figura 1.

Persoana, care intenţionează să activeze în baza patentei de întreprinzător, depune o cerere de eliberare a patentei la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia își are domiciliul sau la locul de desfășurare a activităţii preconizate. Patenta poate fi eliberată și de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-și desfășoare activitatea în baza patentei, în cazul dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul (oficiul) fiscal. În acest caz, patenta eliberată de primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta.

La situaţia din 31 decembrie 2011 de către Serviciul Fiscal de Stat au fost încasate venituri la bugetul public naţional în sumă de 15 929,6 mil.lei, ceea ce reprezintă 98,8% faţă de nivelul planificat. Corespunzător componentelor bugetului public naţional sumele încasate în valoare absolută şi valoare procentuală faţă de nivelul planificat se prezintă după cum urmează:

IFS teritoriale DMC Privind aplicarea accizelor la producţia alcoolică Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în legătură cu modificările și completările Codului fiscal, operate prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 13-14, art. 32), intervine cu următoarele explicaţii. I. Prin prisma modificărilor operate în Legea menţionată, vinul și mustul din struguri, clasificate la poziţia tarifară 2204, au fost excluse din lista mărfurilor impozitate cu accize. Concomitent, reieșind din prevederile art. 123 alin. (5) al Codului fiscal, care stabilesc marcarea obligatorie cu „Timbru de acciz” a mărfurilor supuse accizelor, inclusiv și a vinurilor din struguri, din fructe și pomușoare, vinurilor din struguri saturate cu dioxid de carbon, agenţii economici care fabrică mărfuri de la poziţia tarifară 2204, procură de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar sau importă astfel de mărfuri, începînd cu 13.01.2012, nu au obligaţia marcării acestora cu „Timbru de acciz”, dat fiind faptul că mărfurile în cauză nu reprezintă mărfuri supuse accizelor.

În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii cu taxa sus-menţionată îl constituie unitatea comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială, care potrivit art. 288 alin. 4 al CF, include unitatea de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Calificarea unităţilor de comerţ, inclusiv determinarea faptului dacă acestea formează o singură unitate de comerţ sau unităţi de comerţ distincte, este prerogativa autorităţii administraţiei publice locale, care sub aspect legal reprezintă autoritatea investită cu atribuţii de eliberare a autorizaţiilor de amplasare a unor astfel de unităţi.