20
01 2016
606

România: Valentina Saygo, fondatoarea Ask for Accounting: ”O firmă depune anual 220 de declaraţii. Suntem supracontrolaţi, suprareglementaţi, suprataxaţi”

Noul guvern tehnocrat a dat drumul pe bandă rulantă la 40 de acte normative din domeniul fiscal în ultimele zile ale anului trecut.

România este un stat biro­cra­tizat excesiv, con­tri­bua­bilii fiind supra­con­­tro­l­aţi, supra­regle­men­taţi şi supra­taxaţi, în con­di­ţiile în care ori­ce firmă cu venituri de peste 100.000 euro trebuie să depună peste 220 de declaraţii pe an, a spus la ZF Live Valentina Saygo, expert con­ta­bil, fondatoarea firmei Ask for Accounting.

Sunt peste 60 de organe de control cu incidenţă în sfera economică în România, am făcut un recensământ anul trecut. Suntem supracontrolaţi, suprareglementaţi, suprataxaţi. Aceas­ta este ţara în care trăim.

Doar în ultima săptămână a lunii de­cembrie, între Crăciun şi Anul Nou, gu­vernul a aprobat încă 40 de acte nor­ma­tive pe fiscalitate, fiecare de cel puţin 5-10 pagini, care ridică noi semne de între­bare consultanţilor fiscali, conta­bililor, dar şi administraţiilor fiscale.

Orice an începe cu dileme existenţiale pentru noi. Legiuitorul ne bombardează cu noutăţi legislative. Acum este în discuţie problema PFA vs microîntreprindere, un subiect cu multe necunoscute şi dileme.

PFA vs microîntreprindere

Practic, expertul contabil atrage aten­ţia că, în alegerea formei de an­ga­ja­re, nu există un răspuns general valabil, ci trebuie analizat fiecare caz în parte, cu avantaje şi dezavantaje, în funcţie de activitatea prestată.

Totuşi, este clar că legislaţia actuală avantajează microîntreprinderile în de­tri­mentul PFA-ului.

Istoric, până acum microîntre­prin­derile erau plafonate la 65.000 euro, dar care, spune Valentina Saygo, nu erau chiar 65.000 euro pentru că din punctul de vedere al înregistrării în scopuri de TVA limita este mai mică. Practic, microîntreprinderile se limitează la plafonul de 220.000 lei la cifra de afaceri. Cei 65.000 euro erau la cursul de la data aderării la UE, care înseam­nă mai puţin de 49.000 euro acum.

Anul acesta, plafonul pentru a fi declarată o firmă ca micro s-a mutat la 100.000 euro, pentru microîntreprinderi cu impozit de 1-3%. Acelaşi plafon se regăseşte şi în cazul PFA.

Analizând strict zona de micro­în­tre­prinderi, aceasta este o formă de ad­ministrare mult mai facilă şi simplă faţă de PFA, fiind recomandată orică­rei persoane care poate presta o activitate, excluzând consultanţa. În plus, există impozitarea de 3%, 2%, 1% în funcţie de numărul de angajaţi, respectiv de la 0 la 2. Practic, statul a pus impozit de 3% la firmele cu zero angajaţi, încercând să elimine soceităţile cu angajaţi imaginari, cei care îşi plătesc de fapt salariul pe această firmă. Totuşi, vor exista şi aici activităţi de natură salarială care se vor duce în sfera microîntreprinderilor, pentru că s-a pus stop la PFA, unde se practica această formă de plată a salariului.

Marele avantaj al microîntreprinderilor rămâne impozitul pe venit de 3%, în condiţiile în care la salarii taxarea ajunge la 75%. Dacă pui de exemplu un om de vânzări pe microîntreprindere, în loc de salariu, sunt aceleaşi riscuri pentru firme ca şi zona de muncă la gri. Fiscul ar trebui să dovedească constatarea, e complicat, nu mai sunt aceleaşi reguli ca la PFA. Expertul contabil atrage atenţia că persoana respectivă trebuie să aibă grijă să nu figureze şi pe statul de salarii şi pe o microîntreprindere, ca asociat unic şi administrator, dar în rest această formă de plată este legală.

În plus, ITM şi Fiscul vor fi foarte atenţi în acest an pe zona contractelor de muncă la gri, ori pe varianta cu timp parţial de muncă, de 2 ore, ori pe salariul minim pe economie, unde salariile sunt de fapt din dividende sau alte surse.



Valentina Saygo propune un calcul comparativ al câştigului obţinut pe microîntreprindere vs PFA, la un venit similar de 20.000 euro pe an (90.000 lei). Astfel, dacă pe microîn­tre­prindere asociatul rămâne la finalul anului, după plata taxelor, cu 69.000 lei, reprezentând dividende nete, pe PFA suma este de doar 60.000 lei. Statul ia 37% din venitul anual, la venituri oricum mici, şi la microîntreprinderi. E foarte mult. Asta e realitatea. Din 10.000 lei, sub 1.000 lei pe lună, să iei 37%, e enorm. La PFA poate lua chiar un pic mai mult.


În România există în prezent câteva sute de mii de microîntreprinderi şi un număr similar de PFA-uri.

Ce obligaţii aduce Declaraţia 088 privind înscrierea în scopuri de TVA pentru firme?

Declaraţia 088, apărută în februarie 2015, a creat o serie de probleme firmelor încă de anul trecut, iar lucrurile nu par să se simplifice nici în 2016. Practic, prin acest act, orice firmă, inclusiv PFA cu peste 220.000 lei cifra de afaceri, sau opţional, dacă vrea de la înfiinţare, depune declaraţia şi un dosar ca anexă.

„Declaraţia se depune când se depăşeşte plafonul de 220.000 lei sau când firma intenţionează să se facă plătitoare de TVA. Firmele mari trebuie să depună forma nouă a Declaraţiei dacă au apărut modificări la asociaţi, administratori sau sediul social.“

Modificările aduse de noua formă se referă la punctaj şi categoriile de informaţii cerute, fondatoarea Ask for Accounting fiind foarte critică cu privire la noile prevederi.

Anterior acestei declaraţii, punctajul după care se alegeau firmele plătitoare de TVA era public şi fiecare societate putea calcula dacă îndeplineşte sau nu limita. Acum punctajul e secret. Nu ştim pe ce criterii Fiscul consideră că putem desfăşura activităţi economice în zona de TVA.

În acelaşi timp, firmele trebuie să depună date despre studiile administratorilor, veniturile asociaţilor şi ale administratorilor pe 12 luni, implicarea lor în alte societăţi, lichitate, dizolvate, în insolvenţă sau inactive.

Vorbim de tinichele de coadă şi sunt mulţi care îngroapă o firmă şi fac alta. Aici sunt de acord că e nevoie de stricteţe. Dar în acelaşi timp, este vorba de întreprinzători, despre străini care vin să investească în România şi care, pe perioada în care nu li se acordă înscrierea în scopuri de TVA, investesc şi cheltuielile făcute nu sunt deductibile.

În opinia expertului contabil citat, este revoltător că dacă o firmă a depăşit plafonul, dar Fiscul consideră că nu este îndreptăţită să fie înscrisă în scopuri de TVA, este obligată să colecteze TVA la facturile emise către clienţi, dar nu are dreptul să deducă TVA la cheltuielile pe care le face şi facturile pe care le plăteşte de la furnizori plătitori de TVA. E inechitabil. Mă obligi să colectez, dar nu pot să deduc

O altă surpriză pregătită de ANAF este Declaraţia Recapitulativă 394, prin care firmele trebuie să declare tot, de la numărul bonurilor fiscale decontate pe lună, până la numărul de parteneri sau numărul de facturi din dosar pe lună. Această declaraţie face mai mult de 80% din munca de control a Fiscului în zona de TVA, prin raportările noastre.


via | www.zf.ro

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.