19
01 2015
8263

Noțiunea de semnificație în fundamentarea raționamentului profesional contabil

În noile reglementări contabile, noțiunea de ”semnificație” este privită sub prisma conceptului disilabic, cum ar fi „informație semnificativă”, „informație nesemnificativă”, „eroare semnificativă”, „prag de semnificație” etc. Aceste noțiuni sunt noi pentru contabili1, astfel, în practică apar multe semne de întrebare în ceea ce privește stabilirea elementelor semnificative și a criteriilor pentru determinarea pragului de semnificație. Totodată, menționăm că sensul „semnificației” prevăzut în noile reglementări se poate regăsi prin noțiunile de „considerabil”, „importanță relativă” etc. în reglementări contabile substituite: SNC 1 „Politica de contabilitate”; SNC 4 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business” etc. Astfel, noțiunea de „semnificație”, practic, a stat și stă la baza întocmirii și prezentării situațiilor financiare. SNC „Prezentarea situațiilor financiare” prevede întocmirea situaţiilor financiare, pornind de la ipoteza că entitatea îşi va continua în mod normal funcţionarea, cel puţin pe o perioadă de 12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea. De asemenea, este necesară menţinerea modului de prezentare şi de clasificare2 a elementelor în situaţiile financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor cînd: a) în urma unei modificări semnificative în natura activităţii entităţii sau în urma unei analize a indicatorilor situaţiilor financiare, este mai relevantă o altă prezentare sau clasificare a elementelor situaţiilor financiare, ţinînd cont de metodele şi procedeele elaborate conform SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”; b) în Standardele Naționale de Contabilitate a fost modificat modul de prezentare a elementelor situațiilor financiare. Pragul de semnificație este definit prin Legea Contabilității art. 3, printr-o caracteristică calitativă şi cantitativă a informaţiei contabile, a cărei omitere sau denaturare influenţează deciziile economice luate de utilizatori în baza informaţiei prezentate. În conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”3, pct. 4, prag de semnificaţie reprezintă criteriul prestabilit de către entitate pentru determinarea necesităţii de a prezenta sau corecta informaţii în situaţiile financiare, luînd în considerare posibilitatea influenţei acestor prezentări sau corectări asupra deciziilor economice ale utilizatorilor. Ținem să menționăm în acest context că, conform noilor reglementări contabile, aplicarea noțiunii de semnificație este privită și prin prisma tratării și corectării erorilor contabile. Astfel, în conformitate cu SNC Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare, corectarea erorilor contabile se datorează faptului dacă acestea sînt semnificative4 sau nesemnificative. Menționăm că, entitatea apreciază de sine stătător semnificaţia erorilor, ca un criteriu unic aplicabil pentru toate elementele situaţiilor financiare, sau ca cîteva criterii pentru grupe separate de elemente, luînd în considerare natura, precum şi mărimea acestora în comparaţie cu pragul de semnificaţie. Corectarea erorilor comise în perioadele de gestiune precedente nu determină modificarea şi prezentarea repetată a situaţiilor financiare ale anilor precedenţi, precum şi nu cere corectarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare ale perioadei de gestiune curente. În cazul erorii semnificative, informaţiile comparative corectate prin retratarea retroactivă se prezintă în notele la situaţiile financiare, dacă efectul retratării retroactive este semnificativ. O altă abordare a noțiunii de semnificație este în cazul reflectării evenimentelor ulterioare datei raportării. Prin urmare, evenimentele ulterioare sunt examinate din punct de vedere al influenței acestora asupra situațiilor financiare (tab. 1) Unele utilizări ale noțiunii de semnificație în noile reglementări contabile, în cazul prezentării elementelor (obiectelor) contabile ale entității în Situațiile financiare, sunt prezentate în tabelul 2. Stabilirea și aplicarea pragului de semnificație, în cazul prezentării elementelor contabile în Situațiile financiare, este relativ mai simplu, astfel, prin analiza elementelor contabile, în funcţie de particularităţile activităţii şi necesităţile informaţionale, se stabilește un prag, în conformitate cu care pot fi incluse informaţii suplimentare aferente elementelor (obiectelor) contabile ale entităţii în anexă la Situațiile financiare. Modul de stabilire și aplicare a pragului de semnificație, în cazul prezentării elementelor contabile în Situațiile financiare, este descris în următorul studiu de caz. Studiu de caz. În politicile contabile ale entității „Beta” SRL a fost stabilit un prag de semnificație care depășește 25 000 lei pentru prezentarea în anexă la Situațiile financiare a informației privind elementele de venituri și cheltuieli. Toate cele prezentate mai sus sunt doar caracteristici ale pragului de semnificație pentru estimarea erorilor sau inexactităților cuprinse în situațiile financiare. Totodată, reglementările noi prevăd aplicarea pragului de semnificație nu numai din punctul de vedere al determinării necesităţii de a prezenta sau corecta informaţii în situaţiile financiare, dar și prin prisma recunoașterii elementelor contabile, cum ar fi:
  • recunoașterii veniturilor;
  • stabilirii plafonului valoric pentru mijloacele fixe;
  • delimitării investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară utilizată de posesor;
  • determinării produselor secundare etc.
În conformitate cu SNC Venituri, veniturile din vînzarea produselor şi mărfurilor se recunosc în momentul în care sînt îndeplinite simultan următoarele condiţii, printre care entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor. Totodată, dacă entitatea păstrează riscurile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor, tranzacţia nu reprezintă o vînzare şi veniturile nu sînt recunoscute (de exemplu, entitatea are obligaţii legate de rezultate nesatisfăcătoare, neacoperite de prevederile garanţiilor normale; obţinerea veniturilor dintr-o anumită vînzare este condiţionată de obţinerea de către cumpărător a veniturilor din comercializarea bunurilor; bunurile sînt livrate, dar trebuie instalate, iar instalarea reprezintă o parte semnificativă a contractului şi nu a fost încă realizată de către entitate; cumpărătorul are dreptul de a anula vînzarea pe parcursul unui anumit termen şi dintr-un motiv specificat în contractul de vînzare-cumpărare şi entitatea-vînzător nu este sigură de probabilitatea returnării bunurilor etc.) Însă, pentru un contabil, care nu a aplicat termenul de semnificație, prin prisma prevederilor contabile, este greu să-l stabilească5, precum și să-l aplice. Menționăm, că acesta poate fi tratat precum însemnătate, importanță, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). Deci, trebuie să fixăm un nivel (prag) de semnificație care sa fie important pentru situația6 (operațiunea, elementul, obiectul, tranzacția etc.) concretă. În acest context menționăm că, determinarea pragului de semnificație este un aspect ce ține de judecata profesională7 a contabilului, și stabilirea acestuia este un aspect destul de relevant. Prin urmare, și Cadrul General Conceptual accentuează că pragul de semnificaţie este un aspect al relevanţei specific unei entităţi, bazat pe natura sau magnitudinea, sau pe ambele, elemente la care se referă informaţiile în contextul raportului financiar al unei entităţi individuale. În consecinţă, Consiliul nu poate specifica un prag cantitativ pentru semnificaţie şi nu poate predetermina ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situaţie. Noțiuni generale ale semnificației conținute în noile reglementări contabile sunt prezentate în tabelul 3. În următoarele numere ale revistei vom prezenta aspecte aplicative aferent stabilirii și utilizării noțiunii de semnificație, în cazul evaluării și recunoașterii elementelor (obiectelor) contabile, examinînd situații concrete ale entităţii. _________________________________________________ 1 Dar, destul de cunoscut pentru auditori. Astfel, conform prevederilor Standardului Internațional de Audit 320 Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit, tratează responsabilitatea auditorului de a aplica conceptul de prag de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit al situațiilor financiare. ISA 450 explică modul în care pragul de semnificație se aplică în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului și a denaturărilor necorectate, dacă ele există, asupra situațiilor financiare. Conform ISA 320 pct. 2, cadrele de raportare financiară discută adesea despre conceptul de prag de semnificație în contextul pregătirii și prezentării situațiilor financiare. Deși cadrele de raportare financiară ar putea să trateze subiectul pragului de semnificație folosind termeni diferiți, ele explică în general faptul că:
  • Denaturările, inclusiv omisiunile, sunt considerate a fi semnificative, dacă s-ar putea aștepta ca ele, în mod individual sau agregat, să influențeze deciziile economice ale utilizatorilor, luate în baza situațiilor financiare;
  • Judecățile cu privire la pragul de semnificație sunt făcute în lumina circumstanțelor date, și sunt afectate de mărimea sau natura denaturării, sau o combinație a celor două; și
  • Judecățile cu privire la aspecte care sunt importante pentru utilizatorii situațiilor financiare sunt bazate pe luarea în considerare a nevoilor comune de informare a utilizatorilor ca grup cu privire la situațiile financiare. Efectul posibil al unei denaturări asupra unor utilizatori individuali specifici, ale căror nevoi ar putea să varieze mult, nu este luat în considerare.
2 SNC Prezentarea Situațiilor financiare pct. 10-11 3 În conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori pct. 5 Semnificativ, omisiunile sau prezentările eronate ale elementelor sunt semnificative dacă ele ar putea, individual sau împreună, să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor, decizii luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea şi natura omisiunii sau a prezentării eronate în anumite circumstanţe. Mărimea sau natura elementului sau combinaţia lor poate fi un factor determinant. 4 În conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale stimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”, o eroare contabilă se tratează ca semnificativă dacă ea individual sau în comun cu alte erori din aceeaşi perioadă de gestiune poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate în baza situaţiilor financiare. 5 De exemplu, să determine în mărime absolută sau mărime relativă (în sumă fixă sau în procent) de la mărimea elementului sau a grupei de elemente; dacă în procent, atunci care este mărimea 1%, 2,5%, 10% etc. 6 Sau pentru grupă/grupe separate de operațiuni, elemente etc.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.